Legătura specială dintre Sorin Oprescu și familia Ceaușescu

Medicul Sorin Oprescu provine din lumea bună a Capitalei, tatăl său fiind o persoană foarte importantă pe vremea comunismului. Mircea Oprescu, tatăl medicului, a fost înainte de Revoluția din 1989 general de Securitate, membru al conducerii Serviciului D (Dezinformare) din cadrul Departamentului Securității Statului. Ei bine, așa a ajuns ca Sorin Oprescu să se cunoască cu Nicu Ceaușescu și să lege o prietenie care s-a întins pe foarte mulți ani. Cei doi s-au reîntâlnit și după Revoluția din 1989. Sorin Oprescu în calitate de medic iar Nicu Ceaușescu în calitate de pacient și deținut. Întâmplarea a fost povestită de jurnalista Mirela Voicu, care se afla din întâmplare în cabinetul medicului Sorin Oprescu, deoarece era prietenă bună cu secretara lui.

„Întâmplarea a făcut ca în după amiaza în care Nicu Ceaușescu a fost adus la Spitalul Universitar, cu o criză de varice esofagiene, eu eram în secretariat la doctorul Oprescu, eu fiind prietenă cu secretara lui. S-a deschis ușa, a intrat un pacient împins de un brancardier, cu sânge la gură și așa mai departe și a ieșit Oprescu și a zis: «Fă, tu ce cauți aici?»

Prieten bun cu Nicu Ceaușescu

Mirela Voicu: «Nu am treabă cu tine, am treabă cu Sevi.»
Oprescu: «Te rog frumos să pleci acasă.»
Mirela Voicu: «Păi nu vreau să plec acasă.»
Oprescu: «Pleci acasă sau ce vezi acum nu există.»

Bă ești nebun? Să înnebunesc, să mor, să turbez. Eu m-am uitat la acela (n.r. – la Nicu Ceauşescu, pe care nu-l mai recunoştea din cauza stării în care se afla) de 186 de mii de ori și nu mi-a spus nimic. Am întrebat și eu cine e acest domn… Sună la secretariat… «A venit un pacient în scaun cu rotile, cum îl cheamă?» «Popescu Ionuț…» Bă, ești nebun? Am plecat acasă. Următoarea dimineață, prietena noastră comună, Elvira Gheorghiță, a dat știrea: «Nicu Ceaușescu, internat de urgență la Spitalul Universitar» Eu să înnebunesc, să mor, să turbez, că pe vremea aceea luai amenzi. Nu dădeai știrea, îți luai amendă”, a declarat Mirela Voicu.

Politica făcută de Sorin Oprescu înainte și după 1989

Chiar și Sorin Oprescu a fost implicat în politică, înainte, dar și după 1989. Pe vremea lui Ceaușescu, Sorin Oprescu a fost în timpul facultății membru al Asociației Studenților Comuniști din România, iar după Revoluție a fost ales primar General al Capitalei, din iunie 2008 până în septembrie 2015, când a fost anchetat de Direcția Națională Anticorupție și trimis în judecată pentru luare de mită. Chiar acest dosar i-a adus recent condamnarea la 10 ani și 8 luni de închisoare.

Fostul primar al Capitalei a fost găsit vinovat pentru trei infracțiuni: luare de mită, constituire de grup criminal organizat și abuz în serviciu. Mai exact, fostul primar a primit mită 25.000 de euro, în 2015, din partea unui fost director de la Administrația Cimitirelor.

The post Legătura specială dintre Sorin Oprescu și familia Ceaușescu. Tatăl său a fost un nume important în comunism appeared first on IMPACT.ro.

Ce film a salvat Nicu Ceaușescu de cenzura tatălui său

Este vorba despre un film al regizorului Sergiu Nicolaescu. Cineastul l-a filmat pe vremea când era în relații tensionate cu prim-vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Ion Traian Ştefănescu. Într-o conversație cu colega sa, Elisabeta Bostan, a amenințat că va face „un memoriu la cel mai înalt nivel” în cazul în care acesta îi va face „greutăți”.

Sergiu Nicolaescu a filmat pornind de la o idee a scriitorului Ioan Grigorescu, care a fost corespondent de presă în Polonia în perioada 1956 – 1958. Acesta a publicat un volum de nuvele ale căror acțiuni au loc în lagărul de concentrare de la Auschwitz.

Filmul lui Sergiu Nicolaescu s-a bazat pe nuvela „Întâlnirea” și s-a numit „Ringul”. Acest text descrie întâlnirea dintre un fost deținut și torţionarul său, după încheierea războiului. Când se întâlnesc, cei doi sunt adversari într-o gală de box. Pe baza acestei scrieri a fost făcută producția „Ringul în ring” al regizorului Dan Nasta pentru teatrul radiofonic, premiată în 1968 cu premiul RAI.

Sergiu Nicolaescu a ținut să joace în acest film

Ioan Grigorescu a adaptat ulterior povestea ca să corespundă așteptărilor regizorului Sergiu Nicolaescu pentru o ecranizare. Diferențele sunt notabile. În nuvelă, fostul deținut se numea Stanislaw Staszek și avea 37 de ani, iar întâlnirea lui cu torționarul său, Adolf Gebauer, are loc la o gală profesionistă de la Frankfurt.

Însă, în film, protagonistul se numește Tudor Andrei și este trecut de 50 de ani. Sergiu Nicolaescu, care avea 53 de ani, și-a rezervat rolul principal. În plus, întâlnirea cu torționarul are loc într-un bâlci, unde amatorii de lupte trebuie să urce în ring pentru şase reprize cu un experimentat boxer. La final, aceștia primesc pentru fiecare repriză 100 de mărci.

De asemenea, dacă în nuvelă torționarul este doar demascat în public de către protagonist, în film, aceștia se luptă în ring pe viață și pe moate. În cele din urmă, Adolf Gebauer, interpretat de Mihai Vasile Boghiţă, fost campion naţional la începutul anilor 1950, cade secerat, în cea din urmă rundă a meciului. Lungmetrajul a fost realizat în coproducţie cu Cine TV Berlin.

Cum a salvat Nicu Ceaușescu filmul de cenzură

Sergiu Nicolaescu a anunțat că a avut 5.000 de spectatori plătitori la Sala Polivalentă care au venit ca la un spectacol, anunţat prin afişul „Meci de box: Sergiu Nicolaescu contra Vasile Boghiţă”. Ultima vizionare, înainte ca filmul să iasă pe piață, a avut loc la Casa Scânteii, în faţa principalilor „cerberi ai nomenclaturii comuniste”, printre care se număra şi Ion Traian Ştefănescu.

La sfârșitul proiecției, Nicu Ceaușescu s-a ridicat din spatele sălii și a spus: „Mișto film!”. Atunci, toți cei care aveau de făcut comentarii negative au tăcut, iar lungmetrajul a primit „botezul focului” și a ieșit pe piață. În seara Crăciunului însângerat din 1989, TVR difuza acest film. Însă, la un moment dat s-a renunțat la difuzarea lui, după ce mai mulți telespectatori au cerut oprirea acestuia.

The post Filmul pe care Nicu Ceaușescu l-a salvat de cenzura tatălui său. Ce a strigat din spatele sălii, după vizionare appeared first on IMPACT.ro.

De-a lungul timpului însă, viața sa privată a fost subiect de discuții interminabile. Se pare că legendara sportivă ar fi trăit o poveste de dragoste cu Nicu Ceaușescu, care însă nu s-a terminat așa cum a sperat fiul fostului dictator.

Nicu Ceaușescu a vrut să trimită o echipă de asasini pe urmele Nadiei Comăneci

Stabilită în SUA, Nadia Comăneci a revenit în țară în 1993, însoțită de fostul gimnast american Bart Conner, cel care, peste câțiva ani, avea să-i devină soț. În România anilor de după Revoluție instituțiile de forță ale statului erau în plină reorganizare, iar vizita celei mai valoroase gimnaste a tuturor timpurilor avea să ridice mari probleme autorităților.

În acest context, Nicu Ceaușescu ar fi amenințat-o pe Nadia Comăneci că dacă pătrunde în țară, va trimite pe urmele sale o echipă de asasini bine pregătiți care au lucrat în slujba tatălui ei.

Cu rănile nevindecate ale unei povești de dragoste neîmplinite, fiul fostului dictator ar fi vrut astfel să se răzbune pe Nadia. Iar autoritățile nu își permiteau ca fosta mare gimnastă a României să fie implicată în vreun incident cât de mic.

Într-un interviu pentru Gândul, fostul bodyguard al Nadiei Comăneci a povestit un episod care a avut legătură cu relația dintre Nadia și Nicu Ceaușescu. Dan Dumitru, un fost ofițer al Ministerului Apărării, a relatat recent ce s-a petrecut în culisele vizitei Nadiei la București.

În 1993, mă încadrasem de puțin timp în Poliție. Până atunci servisem în Armată, ca specialist în misiuni de cercetare-diversiune. Eram bine pregătit și am considerat că trupele de intervenție rapidă ale Poliție, atunci în plină dezvoltare, ar putea reprezenta o bună oportunitate pentru viitorul carierei mele.”, și-a amintit colonelul Dan Dumitru.

Ofițerul, acum pensionat cu gradul de colonel, a relatat că la misiunea de pază a fostei gimnaste au fost trimiși trei luptători ai  Departamentului de Intervenție și Acțiuni Speciale (DIAS) și un șofer aparținând MAI.

Misiunea de pază era dificilă, pentru că se așteptau băi de mulțime, iar Nadia și logodnicul ei aveau de făcut o mulțime de vizite, la care aveau să participe oameni politici situați la cel mai înalt nivel, așa cum au fost președintele Ion Iliescu și primul-ministru Adrian Năstase.”, a mai spus Dan Dumitru.

„Am observat că haina era umflată ca și cum ar fi acoperit o armă”

Nadia Comăneci și Bart Conner au fost cazați la Hotelul Lido din Capitală. Din motive de securitate, s-a decis ca celor doi să li se pună la dispoziție o întreagă aripă. Deși accesul nu era permis niciunei persoane străine, un bărbat necunoscut a reușit să pătrundă în aripa rezervată faimosului cuplu.

Eram pe hol, la hotel, când am văzut, deodată, cum un bărbat îmbrăcat cu o haină lungă și care purta o pălărie mare, de cowboy, venea către noi, aparent liniștit. Pe lângă faptul că nu avea ce să caute în acea aripă a hotelului, am observat că haina era umflată ca și cum ar fi acoperit o armă.” – Dan Dumitru.

Polițistul nu a stat pe gânduri și l-a imobilizat pe misteriosul bărbat. Sub pardesiu, avea ascuns un pistol cu butoi de calibru mare, care era încărcat.

„I-am pus cartușele în palmă”

După ce i-am luat arma, am realizat că este primul revolver pe care îl țin în mână. La noi nu erau. Străinul a scos o legitimație din care nu am înțeles mare lucru, decât că lucra la Ambasada SUA. Am scos toate gloanțele din pistol, l-am condus până la lift și, chiar înainte să se închidă ușile, i-am dat revolverul și i-am pus cartușele în palmă.”, a povestit fostul ofițer al Poliției Române.

Bărbatul era, de fapt, un agent al CIA, detașat în România. cei doi s-au întâlnit, ulterior, și s-au antrenat împreună.

La recepție, îmi lăsase o carte de vizită. L-am sunat și m-a invitat la Ambasada SUA, să ne antrenăm împreună. Așa am descoperit că era foarte bine pregătit”, își amintește ofițerul în rezervă.

The post Legătura neștiută dintre Nadia Comăneci și Nicu Ceaușescu. Fiul dictatorului a vrut să trimită asasinii pe urmele ei pentru a se răzbuna appeared first on IMPACT.ro.

Prima întâlnire cu Nicu Ceaușescu, în noiembrie 1988

Irinel Columbeanu, 64 de ani, nu a ezitat să încludă în volumul său recent apărut, „Ipocrația”, momente din viața pe care a trăit-o înainte de 1989. La loc de frunte au fost incluse amintiri din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, când a asistat la lupta dintre trupe militare și cetățenii revoltați care au avut curajul nebunesc de a rămâne în la protestul din Piața Universității și după căderea întunericului.

În plus, el a povestit și cele două întâlniri personale cu mezinul familiei Ceaușescu, cea care a condus până în 22 decembrie 1989 destinele României.

Prima dintre întâlnirile cu Nicu Ceaușescu a avut loc în noiembrie 1988, în niște împrejurări foarte dificile pentru Ilie Colbeanu, alias Irinel Columbeanu. Fiindcă mai trebuie spus că omul de afaceri Irinel Columbeanu a surprins pe mai toată lumea când a decis să-și scrie trilogia cu profund caracter autobriografic la persoana a treia singular.

El susține că i s-a părut „mult mai decent” ca firul vieții sale să fie depănat din perspective neutre, decât din cea a propriei viziuni, deși în fond asta se întâmplă. Așa se face că personajul principal al trilogiei „Istoriile unui vehement” se numește Ilie Colbeanu, iar nu Irinel Columbeanu, fiind alintat de către mama sa cu apelativul Ilinel.

La un pas de pușcărie pentru 50 de dolari

În noiembrie 1988, Irinel Columbeanu risca pușcăria. Organele de Securitate descoperiseră că primise 50 de dolari de la o prietenă din Statele Unite, ori în epocă deținerea de valută era ilegală. În plus, nici la serviciu nu stătea mai bine, riscând să fie mutat disciplinar de la București la Pitești, iar ICRAL-ul decisese să-l dea afară din casă fiindcă suprafața fostului său apartament era mult prea față de cerințele necesare unei singure persoane. Așa că Irinel povestește cum la volanul propriul său Oltcit a decis să meargă, îmbrăcat la patru ace, la Sibiu, acolo unde prim secretar de partid era Nicu Ceaușescu.

„Nu avea numărul lui de telefon și nici nu-l cunoștea, de fapt. Se vedeau prin barurile de noapte prin care mai umblau amândoi și când îl mai zărea Ili îl saluta din cap, iar Nicușor întotdeauna îi răspundea. Nu avea deci, nimic concret pe care să se bazeze, dar poate că reușea să intre la el, avea să-i înțeleagă situația și poate chiar să-l ajute”, stă scris în cartea lui Irinel Columbeanu.

Iar intuiția sa a funcționat ireproșabil, fiindcă Nicu Ceaușescu a pus mâna pe telefonul operativ, cel fără claviatură, și a vorbit cu cineva din conducera partidului. Apoi, Nicu Ceaușescu l-a încurajat să se întoarcă acasă, la București, spunându-I textual doar atât: „O să vezi că n-o să fie chiar așa de rău! Bine că mi-ai spus”.

Irinel i-a mulțumit după revoluție

Cert e că la 22 decembrie 1988 participă la o ședință de partid în care-și făcuse autocritica, dar a scăpat și cu locul de muncă neatins, și cu apartamentul primit inițial de la ICRAL. Doar cu partidul nu prea a avut ce să facă, fiind în cele din urmă a fost dat afară.

Peste ceva mai mult de un an, în decembrie 1989, între Crăciun și Anul Nou și-a reîntâlnit salvatorul, pe Nicu Ceaușescu, de data aceasta în București.

„De data asta nu-mi mai amintesc când l-am reîntâlnit. Sigur după ce trecuse pe la televiziune, deci era după 22 decembrie. Mă oprisem în drum spre ai mei, care stăteau pe atunci, în zona Pieții Aviatorilor de azi, să-mi iau niște țigări. Era o tutungerie foarte aproape de ieșirea de la metrou. Acolo l-am reîntâlnit.

Stătea la coadă, ca oricare altul, la coadă la țigări. Părea că avea o privire de om hăituit. L-am atins pe umăr și a tresărit ușor. S-a întors, iar eu am apucat doar să-i mulțumesc pentru ceea ce făcuse cu un an mai devreme. Nu cred că mă recunoscuse, fiindcă eram incognito, îmbrăcat cu o pufoaică de muncitor și purtam și barbă. Mi-a strâns însă mâna întins, ușor absent și speriat”, a rememorat pentru impact.ro, Irinel Columbeanu cele întâmplate acum 32 de ani.

Întâlnire cu Nicolae Ceaușescu la masa de biliard

Același Irinel îl întânise, mult mai devreme, și pe fostul lider comunist, Nicolae Ceaușescu. Potrivit acestuia, Irinel era doar un puști pus pe năzbătii, aflat în vacanță, pe litoral.

„Amintirea asta nu am structurat-o în carte. Nu știu cum am făcut că într-o zi de vară am intrat în „Clubul Bazin”, aflat undeva între Olimp și Neptun, unde nu aveau acces decât cei din protipendada comunistă. Am fost atras de zgomotul bilelor de billiard, fiindcă undeva, la subsol, câțiva oameni jucau biliard.

Așa am descoperit că printre cei de la masă se afla și Nicolae Ceaușescu însuși, dar până să mă dezmeticesc, a venit unul din garda lor și m-a scos afară. Atunci l-am văzut pe Ceaușescu cel mai de aproape”, adaugă același Irinel Columbeanu.

Amintirea care l-a urmărit

Însă amintirea din acel de neuitat decembrie 1989, și care de altfel l-a și urmărit multă vreme, avea să fie de la Piața Universității. Cu o seară înainte urmărise discursul obosit al lui Ceaușescu de la etajul al 22-lea al Hotelului Intercontinental. Apoi, a profitat că locul său de muncă se afla în centru, foarte aproape de locul în care Armata avea să se războiască cu cei ce nu mai suportau regimul ceaușist. El a descris laconic în carte acea seară:

„Nu se putea desprinde de la acel balcon pe colt, ce dădea spre Sala Dalles, și curând văzu un TAB care intră cu viteză în plină mulțime, spulberând un grup de manifestanți, care zburară prin aer ca niște păpuși umane dezarticulate. Era groasă treaba și lui Ili îi era clar că niciuna dintre tabere nu mai putea dădea înapoi. A stat acolo sus, la etajul 5, toată noaptea”.

Iar amintirea oamenilor aruncați prin aer de mașinile blindate ale Armatei avea să-l urmărească o lungă perioadă de timp, chiar și după schimbarea regimului politic din țară.

The post Legătura neştiută dintre Nicu Ceaușescu şi Irinel Columbeanu. „Avea o privire de om hăituit” EXCLUSIV appeared first on IMPACT.ro.

Onomastica nu era împotriva principiilor regimului

Sfântul Nicolae era marcat cu bucurie și pe vremea regimului comunist. Pentru Mădălin Voicu, 70 de ani, fiul celebrului violonist român care a încântat de-a lungul timpului foști regi și președinți ai României, de la Carol al II-lea la Nicolae Ceaușescu, nu există nici un fel de dubii în acest caz. Mădălin Voicu, cel care a vorbit mereu atent despre vremurile în care a făcut parte din grupul select de prieteni ai lui Nicu Ceaușescu, mezinul familiei care a condus țara între 1965 și 1989, a acceptat să rememoreze anumite aspect din vremuri care astăzi par desprinse din manualele de istorie.

”Trebuie să știți în primul rând că marcarea onomasticelor nu contravenea doctrinei de partid, cea care în epocă era aproape la fel de puternică ca și o lege. Ca atare, zilele onomastice dedicate Ionilor, Miticilor, lui Gheorghe sau Nicolae, erau bineînțeles așteptate ca și astăzi și marcate cu tot felul de petreceri, după posibilitățile fiecăruia. Ziua Sfântului Nicolae era poate puțin aparte în familia Ceaușescu, asta fiindcă atât tatăl, cât și fiul purtau același prenume. Însă și unul, și celălalt o sărbătoreau. Desigur, fiecare în felul său!”, susține Mădălin Voicu.

Nicolae Ceaușescu își sărbătorea ziua doar în familie

El a povestit pentru Impact.ro că diferența o făcea în primul rând vârsta. Apoi, foarte probabil, lejeritatea discuțiilor, lucru absolut normal prin mentalitatea diferită a generațiilor, lucru care se întâmplă de când lumea, de altfel. ”Nicolae Ceaușescu își aniversa și el onomastica. Să nu credeți că nu o făcea! Toți o făceam! Doar că Nicolae Ceaușescu marca această celebrare aproape întotdeauna în familie, cu ai săi și cu rudele cele mai apropiate. Rar când mai invita câte un prieten sau doi. Pentru Nicu Ceaușescu era însă altfel. Pentru el și grupul nostru de prieteni era doar un alt pretext de a ne reîntâlni și de a petrece timpul împreună”, adaugă el.

Mădălin Voicu spune că Sfântul Nicolae era doar un pretext al unei noi întâlniri între tineri care aveau aceleași preocupări și care se vedeau aproape zilnic. ”Pentru noi nu se punea chestiunea de a rata vreo întâlnire. Eram uniți și ne bucuram unul de prezența celuilalt. Asemenea zile onomastice nu erau însă foarte diferite de celelalte, normale, să le spun, vă spun sincer! Desigur, pe lângă câte un pahar de șpriț se adăuga tradiționalul  La Mulți Ani. Într-un fel era doar un pretext de a ne revedea! Atmosfera era lejeră printre noi! Nu se punea prea tare nici chestiunea cadoului. Ce cadou i-ai fi putut lua fiului șefului statului?

Nu-mi amintesc să-i fi dus vreodată vreun cadou aparte. Poate un stilou mai special, o dată sau de două ori. Și nici el nu-mi amintesc să ne fi sugerat vreodată ceva! Sigur, fiindcă era cine era, preparatele și băuturile erau foarte probabil dintr-o anumită categorie, erau ceva mai răsărite. Dar în rest, ascultam muzică, glumeam și discutam despre te miri ce! Vârsta își spunea cuvântul! Să nu se gândească nimeni că la petrecerile noastre se întâmpla nu știu ce cancan sau că trăgea cu tunul”, mai spune același Mădălin Voicu.

The post Cum sărbătorea Ceaușescu de Sfântul Nicolae. Ce cadouri îi lua Mădălin Voicu băiatului dictatorului, Nicu. EXCLUSIV appeared first on IMPACT.ro.

Sora lui Serghei Mizil a murit

Serghei Mizil este în doliu, după ce sora sa Sonia Donca a murit. Medicii au făcut tot posibil să o țină pe femeie în viață, dar boala cu care se confrunta a răpus-o într-un final. Astă vară, fratele său făcea un apel disperat pe internet, pentru a-și ajuta sora grav bolnavă.

”Apel umanitar: cine vrea sa ma ajute sa doneze sange la Centrul de transfuzie sanguina Bucuresti (str. Constantin Caracas nr.2) pentru sora mea cu specificarea numelui Sonia Donca internata la Institutul clinic Fundeni, Sectia Clinica Hematologie. Nu conteaza grupa de sange a donatorului.  Adeverința/bonul primit/ă la efectuarea donației trimiteti-le la adresa de email sau pe whatsapp la numarul de telefon (datele pe biletul verde din poza de mai jos), cu specificarea pentru Sonia Donca”, era mesajul postat de Serghei Mizil, pe contul lui de Facebook.

”Am pierdut-o pe sora mea”

Acum, tot Serghei Mizil a fost nevoit să anunțe plecarea dintre noi a surorii sale. ”Azi e cea mai tristă zi din viața mea. Am pierdut-o pe sora mea, Donca. Dumnezeu să te odihnească…”, a scris Serghei Mizil, pe contul lui de Facebook.

Prietenii virtuali ai lui Serghei Mizil i-au transmis condoleanțe. ”Dumnezeu sa o aiba in paza lui, vorbele nu pot sa exprime parerea de rau suntem complet muti de cand am vazut postarea. Dumnezeu sa va intareasca pe toti sa aveti puterea de a trece peste acest moment!!! ?/ Dumnezeu să o odihnească în liniște și pace! Drum lin către stele, om frumos și bun!?/ Doamne, Serghei! Nu pot sa cred! Dumnezeu s-o odihneasca! ?/ Dumnezeu sa ii lumineze calea către El! Odihna veșnică!”, sunt doar câteva mesaje din mediul online.

“Nicu Ceauşescu a iubit-o foarte mult pe fata lui Mizil”

Donca, sora lui Serghei Mizil, se spune că a fost marea iubire a lui Nicu Ceaușescu. După o relație de 10 ani, cei doi s-au despărțit, fortați de Elena Ceaușescu, care nu a fost niciodată de acord cu această relație. Sora lui Serghei Mizil a fost chiar obligată să renunțe la copilul lui Nicu Ceaușescu pe care îl purta în pântece.

“Nicu Ceauşescu a iubit-o foarte mult pe fata lui Mizil, pe Donca, a vrut s-o ia de soție, dar Elena Ceauşescu nu l-a lăsat să se căsătorească cu ea. Această fată de 16 ani a fost luată de pe stradă forțat și dusă la un spital unde a fost chiuretată, însărcinată fiind cu Nicu Ceaușescu. Pentru Nicu, Donca Mizil a fost iubirea vieții lui”, povestea Emilia Marinela Macovescu, soţia fostului ministru de Externe George Macovescu.

The post Sora lui Serghei Mizil a murit. Sonia Donca a fost marea iubire a lui Nicu Ceaușescu: „Am pierdut-o” appeared first on IMPACT.ro.

Iată că am trecut de borna de 30 de ani și singurele imobile zugrăvite, vorbim la scară largă, sunt poate doar vilele îmbogățiților din noua epocă, sediile băncilor și a firmelor pe care și le-au pus pe picioare. Practic, dacă nu treceți frecvent prin zonă, făceți-vă timp și luați la pas aceste bulevarde din centru. Vă va năpădi o senzație ireversibilă de adâncă tristețe. Dacă aveați, până la momentul plimbării, o altă imagine, cam așa cum o știați din anii trecuți, de mai demult, văzută prin ilustratele pe care le cumpărați, odată, de la tutungerii ca să le trimiteți prin țară sau în străinătate. La prieteni sau rude.

Garajul Ciclop, ajuns în paza oamenilor străzii

Iată, spre exempificare, care este situația marilor bulevarde centrale ale Bucureștiului, arterele care leagă, în continuarea șoselelor ”verzi” de până în Piața Victoriei, poarta principală de intrare în țară, Aeroportul Otopeni, de Piața Romană și Piața Univeristății, primele noduri de pe acest traseu care deschid drumuri către toate cartierele orașului.

Majoritatea imobilelor de pe bulevardele general Gheorghe Magheru, care ține de la Piața Romană până la intersecția cu strada C.A. Rosseti și, în continuare, Nicolae Bălcescu, fost I.C. Brătianu, dintre aceeași intersecție și Piața Universității, au fost construite în prima jumătate a secolului trecut.

Multe dintre ele, chiar în anii ’20, și menționăm aici, rapid, una din cădirile emblematice de pe Magheru, Garajul Ciclop, clădire construită în 1928 de Dumitru Bragadireanu, unul din cei mai bogați oameni ai acelor vremurilor.

Imobilul, unic în Europa de atunci, cu șase niveluri toate destinate circulației mașinilor cu acces spre atelierele de reparații mecanice și electrice, are o suprafață totală de aproximativ 4.500 de metri pătrați. Și se află pe lista clădirilor cu risc seismic mare, specialiștii în costrucții dând ca sigură prăbușirea acesteia la primul cutremur major.

De aproape 20 de ani orice activitate din interiorul clădirii a fost întreruptă, câțiva ani, în ciuda pazei angajate, căzând în mâna oamenilor străzii, a aurolacilor și hoților de la periferie care veneau să opereze peste zi în Centrul Bucureștiului. Accesul în imobil a fost blocat cu garduri de plasă solide abia de vreo zece ani.

Dar intrândurile, nișele de pe la intrări, ca și cele de lângă fostul mare garaj supraetajat, cele dinspre Hotel Ambasador, cu spațiul tampon unde funcționa un casino, abandonat intemperiilor, sunt ocupate, acum, chiar și când plouă, de „homleși”, oameni fără locuință.

Oameni amărâți, venetici, mulți dintre ei, sosiți în Capitală de pe mealuguri îndepăratate, cu speranța supraviețurii lesnicioase, își întind în acele mici suprafețe, de 2-3 metri pătrați, cartoane culese peste zi de la buticuri, pături culese din gunoaie sau, unii mai norocoși, etalează plăpumi, perne și așternuturi căpătate de la oameni miloși. Și micile aceste sordide imagini, se repetă de lungul celor două bulevarde, în sus, în jos, de o parte și de alta a celor două bulevarde. Așa se explică și de ce zidurile, pereții sunt pătate de urină, murdărite de dejecțiile umane presărate de-a lungul trotuarelor.

Lacăte grele la cinematograful Scala

Și, pentru că tot vorbeam de Dumitru Bragadirul, de tot neamul bragadirenilor, de fapt, cu moșii întinse în comuna Bragadiru, să menționăm și faptul că și blocul Scala, lipit de Ciclop, aparține urmașilor acestora, bloc în care a funcționat decenii întregi Cinematograful Scala, reper de seamă al divertismentului bucureștean.

Clădiri pline de șobolani

În prezent sala este închisă cu lacăte grele puse la toate ușile, de la intrarea principală, dinspre Magheru, până la cele care dau în spate, spre strada Pitar Moș, în apropierea facultății de Limbi Străine.

”Până acum niște ani, a trecut ceva vreme de-atunci, boschetarii și aurolacii spărgeau mereu ușile furând tot ce era înăuntru. Ca la fostul Patria”, a povestit reporterului impact.ro nea Radu, un fost vechi proiecționist de filme prin cinematografele central.

Acum este îngrijitorul blocului, omul bun la toate în bloc, de la ghenă și gunoi, la becuri și calanțe. ”Am pus bare de fier și lacăte scumpe și sigure acum. Dracu’ mai intră. Doar cu șobolanii mai am probleme. E plin. Pun otravă, dau cu bețe după ei, tropăi, arunc cu mătura. Ii pun pe fugă, vin înapoi. Adevărul e că și ghena e pe interior, că înăuntru nu găsesc de mâncare. Am băgat și pisici acolo. Ale naibii cred că s-au împrietenit cu lighioanele alea”.

Nea Radu râde cu toată gura știrbă și când tușește ii flutură dinții, cei puțini și șubrezi, în gură. Dar e simpatic. Înjură toate partidele, poliția și ambulanțele care ”l-au făcut de cap cu sirenele!”. Și mai zice, fără nicio legătură cu subiectul, doar pentru că vorbește de cinematograf:

”Când eram eu proiecționist, de stăteam sus, la cucurigu, în cabina de proiecție, nu eu eram eu cel mai șmecher. Ci Mariana, femeia de serviciu. Când se termina filmul, de plecau oamenii, până ajungeam eu jos, Mariana strângea tot de pe jos. Brichete, bani, umbrele. Ne certam rău. Până la urmă luam și eu ceva”.

Nea Radu bea în picioare când e cald afară, la buticul de lângă fostul Cinema Patria. Știe că scriu despre tot felul de aspecte din Centru. Îmi zice fel și fel despre bulevard.

”Uite! Vezi blocul ăla de lângă Lido (hotelul, n.r.)? Acolo, colț cu Franklin spre psicina de la Lido. Pe ăla a vrut să-l ia ăla, cum îi zice, ăla cu puloverul roșu, de la Revoluție, Roman. Petre Roman. Mare pișicher! Voia să-l facă hotel. Dar i-au zis ăștia că se prăbușește la primul cutremur”.

Risc ridicat de prăbușire

Altmineri, peste 60 la sută din clădirile de pe Magheru și Bălcescu au risc ridicat de prăbușire sau avariere în cazul unui mare cutremur. Printre ele, dintre clădirile încadrate la clasa II de risc seismic, sunt și cele în care au funcţionat cinematografele Patria, Scala, dar şi clădirea în care funcţionează fostul cinema Studio. Lângă celebra fostă librărie Papirus. Şi Teatrul Nottara funcţionează şi astăzi într-o clădire cu risc seismic ridicat. Și, exceptând perioadele de restricții totale determinate de pandemie, aici se țin în continuare spectacole. Cu public, desigur.

Toate aceste clădiri, majoritatea undeva în jurul a zece etaje înălțime, căci a fost gândit, unitar, nivelul de înălțime al zonei, am mai putea adăuga cel puțin o construcție, o vilă, de fapt conac, în accepțiunea arhitecturală a acelor timpuri. Este vorba de Casa D.A. Sturdza, unde până în 1990 a fost sediul Casei de cultură a copiilor din sectorul 1, iar în prezent aici funcţionează librăria Cărtureşti, situată pe Magheru colț cu strada pictor Artur Verona.

Principalele clădiri de pe bulevardele Magheru și Nicolae Bălcescu

Pentru o viziune de ansamblu și mai exactă asupra peisajului imobiliar  de pe bulevardele Gheorghe Magheru și Nicolae Bălcescu să trecem în revistă, fără a dezvolta foarte mult, principalele clădiri ridicate, și unele prăbușite în timpul seismelor din 1949 sau 1977.

Dar mai întîi, folosindu-ne de consemnări exacte ale lui Alexandru Ofrim, doctor în istoria mentalităților la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, să aflăm care au fost inițiale ale edililor din acei anii  din secolul trecut.

„Conceput de edilii oraşului în jurul anului 1900, bulevardul Magheru urma să fie o porţiune a magistralei Nord-Sud, între Piaţa Romană şi Calea Şerban Vodă”, a consemnat Alexandru Ofrim.

Și continuă: ”Această nouă arteră trebuia să descongestioneze Calea Victoriei, care suporta cea mai mare parte a traficului pe axa Nord-Sud. În preajma Primului Război Mondial se reuşise alinierea şi sistematizarea unei porţiuni cuprinse între Piaţa Universităţii şi strada Ion Câmpineanu (fosta Regală), care a fost denumită bulevardul Ion C. Brătianu.

La nord de strada Câmpineanu, până la Piaţa Romană se afla o reţea densă de străzi înguste: Vienei, Jules Michellet, Nicolae Bălcescu etc. Aceste informații au fost extrase din cartea celui citat, „Străzi vechi din Bucureştiul de azi”, apărută în 2011, la Editura Humanitas.

Blocul Carlton și Casata, distruse la cutremur

În acord cu acest plan de mare anvergură de realizare a unei mari artere a orașului, sau lanț de bulevarde, arhitecţi renumiţi au construit clădiri importante pe bulevardul Magheru, multe dintre ele fiind distruse de cutremure. Printre acsetea, Blocul Carlton, distrus aproape total la cutremurul din 1940, Blocul Casata, la cutremurul din 1977. De menționat, că la Casata au pierit  surorile gemene ale Oanei Zăvoranu, care aveau, în acel an, 9 ani și jumătate.

Altele prezintă risc seismic ridicat şi au primit bulina roşie care avertizează asupra acestui risc. Şi pe bulevardul Nicolae Bălcescu au fost distruse câteva clădiri importante la cutremurul din 1977, Blocul Scala, Blocul Wilson, Blocul Dunărea.

Restaurantul „Grădiniţa” a lăsat locul unei cunoscute reţele de fast-food

Între cele mai cunoscute clădiri de pe acest bulevarde se numărau Restaurantul „Grădiniţa” (unde acum este magazinul unei cunoscute reţele de fast-food n.r.) una din cele patru mari și foarte căutate terase de bere din centrul orașului, alături, de ”Lido”,  ”Cina” și „Butoiaș”, Cofetăria „Casata”, reconstruită după 1977, Casa D.A. Sturdza, unde până în 1990 a fost sediul Casei de cultură a copiilor din sectorul 1, iar în prezent aici funcţionează librăria Cărtureşti.

Lista continuă cu: Magazinul „Eva”, blocul ONT, Blocul ARO, Cinema Patria, construit între 1929-1931, Cinema Scala, Teatrul „Constantin Nottara”, clădire construită de inginerul Ciulley, tatăl cunoscutului regizor Liviu Ciulei, Hotel Ambasador, Hotel Lido, Clădirea Ciclop, prima parcare supraetajată, construită în 1928, despre care am povestit deja, Blocul Scala şi Blocul Dunărea reconstruite după 1977.

Durata de viață a unui bloc, între 70 și 100 de ani

Cam aceasta ar fi imaginea idilică, proaspătă, modernă, atunci, a orașului în zona sa centrală. Arhitecții și constructorii spun că durata de viață a unui bloc, a unui imobil mare multiplu etajat este, în funcție de materialele de construcție și de proiect, cam între 70 și 100 de ani.

Iată, așadar, că mai toate din clădirile menționate în reportajul impact.ro, și nu sunt toate, sunt la limita expirării termenelor de garanție, ca să spunem așa. Cu atât mai mult cu cât multe dintre acestea au fost șubrezite nu doar de scurgerea timpului, ci și de zguduirile la care au fost supuse, seismice sau cauzate de traficul din ce în ce mai dens și agresiv.

Sigur, multe au fost refăcute, după cutremurele din 1940 și din 1977. Altele au fost consolidate, renovate. Dar majoritatea oferă, în prezent, o imagine degradată a ceea ce au fost odinioară. Și aici, marea răspundere pentru acest dezastru urbanistic a revenit și revine și acum capilor administrațiilor locale, ale primarilor, în cazul bulevardelor despre care facem vorbire, primarilor generali ai Capitalei, care s-au perindat la șefia citadelei, într-un marș al indolenței, al incompetenței, al indiferenței față de acest oraș. Ca într-un marș al neiubirii față de bucureșteni.

Sugestie pentru autorități

Ca locuitor al Capitalei, perindat domiciliar prin cartiere diverse, de la Primăverii, Chibrit, Colentina, Drumul Taberei și Centru, consider că sunt într-o poziție justificată ca să emit păreri și îndemnuri, și jurnalistul, cu riscul de a fi acuzat de subiectivism, își asumă acest rol, în condițiile în care orice voce, orice strigăt în favoarea reconsiderării atitudinii față de acest oraș poate conduce la o reabilitare urbanistică și estetică reală.

Un primar general, cu adevărat aplecat spre imaginea și funcționarea impecabilă ale Bucureștiului ar oputea face, ar trebui, mai bine zis, să vină în Piața Romană, pentru început, cu ce vrea el, dar de preferat cu STB. Căci tot e o companie pe care primăria Generală o deține, și s-o ia la pas pe bulevard. Inopinat, ca să nu se umple bulevardele de angajați zeloși care stau în genunchi și freacă cu buretele înmuiat în apă cu dero asfaltul și nici de burtoși și doamne cu părul scrut de la Poliția Locală, mai inutili, în general vorbind, ca un coș stradal de gunoi fără fund.

Și să vină, nu neapărat singur, doar cu doi trei șefi de servicii din primărie, cu carnețelele și pixul în mâini, care să-și noteze, în sfârșit, cam ce ar avea ei de făcut pentru schimbarea imaginii Centrului Capitalei.

The post Bulevardele centrale ale Capitalei, vitrine jegoase ale disprețului instituționalizat. S-au adeverit vorbele lui Nicu Ceaușescu. REPORTAJ appeared first on IMPACT.ro.

Cum i-a făcut Elena Ceaușescu viața amară mezinului ei

Nicu Ceaușescu era numit ”Prințișorul” de opinia publică înainte de Revoluție. Mezinului dictatorului nu-i lipsea nimic, într-o perioadă în care cei mai mulți români trăiau în sărăcie și erau privați de multe lucruri esențiale, cum ar fi căldura, lumina sau alimentele de bază.

În ciuda faptului că avea tot ce își putea dori, Nicu Ceaușescu n-a avut o viață roz chiar din toate punctele de vedere. Mama lui i-ar fi provocat o suferință cumplită atunci când l-ar fi împiedicat să se însoare cu iubirea vieții lui.

Deși ar fi avut numeroase relații, inclusiv cu Nadia Comăneci și soprana Daniela Vlădescu, Nicu Ceaușescu ar fi iubit-o cu adevărat pe Donca, sora lui Serghei Mizil. Ea ar fi fost obligată să facă o întrerupere de sarcină, dar această poveste a fost negată de fratele ei. Cert este că ”Prințișorul” a ajuns să se căsătorească cu Poliana Cristescu, deși nu o iubea.

Momente grele pentru Nicu Ceaușescu după Revoluție

Viața lui Nicu Ceaușescu s-a transformat complet de la Revoluție. A fost arestat, bătut, înjunghiat, acuzat de genocid și apoi condamnat la 20 de ani închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav și la 5 ani pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Potrivit lui Serghei Mizil, Nicu Ceaușescu ar fi fost torturat în pușcărie cu imaginile de la execuția părinților săi. După condamnarea de la 21 septembrie 1990, fiul dictatorului a fost pus în libertate condiționată pe motive medicale, în 1992. El a fost ajutat de celebra avocată Paula Iacob.

De ce a murit Nicu Ceaușescu, de fapt

După ce a ieșit din închisoare, Nicu Ceaușescu a depins de multe ori de ajutorul prietenilor săi. A început să se refugieze în băuturile alcoolice.

”În ultima perioadă nu-i ajungea o sticlă de Ballantines în câteva ore. Bea mult, de aici i s-a tras în mare parte”, a povestit unul dintre prietenii lui Nicu Ceaușescu, potrivit Gândul.

În 1996, boala de care suferea Nicu Ceaușescu s-a agravat. El fusese diagnosticat de de profesorul Alexandru Oproiu cu ciroză hepatică. Medicul a susținut că boala se instalase încă de la Revoluție, iar Serghei Mizil a confirmat cauza decesului.

Nicu Ceaușescu a murit la data de 26 septembrie 1996, la câteva zile după ce a fost transferat în stare gravă la Viena. Trupul său neînsuflețit a fost repatriat cu ajutorul omului de afaceri George Copos și înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar. Mezinul cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu ar fi împlinit 70 de ani pe 1 septembrie.

The post De ce a murit de fapt Nicu Ceaușescu la doar 45 de ani. Detaliul șocant, dezvăluit de un apropiat appeared first on IMPACT.ro.

Daniela Vlădescu, detalii despre povestea de dragoste trăită cu Nicu Ceaușescu

Daniela Vlădescu, în vârstă de 64 de ani, este o celebră soprană. Femeia a avut o relație de iubire, în perioada comunismului, cu nimeni altul decât Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al fostului dictator Nicolae Ceaușescu. După atâția ani, artista a oferit câteva detalii uluitoare despre povestea de dragoste dintre ea și Nicu Ceaușescu.

Cei doi s-au cunoscut în urmă cu 35 de ani, chiar în timp ce se aflau în delegaţie la Festivalul Tineretului de la Moscova. Daniela Vlădescu și Nicu Ceaușescu s-au iubit timp de patru ani, iar femeia a fost foarte dezamăgită. Soprana a povestit că bărbatul o înșela și nu a prezentat-o nici măcar părinților lui.

„Am fost foarte dezamăgită și ceea ce am primit înapoi a fost pedeapsă, nu recompensă. El nu m-a iubit. Eu mi-am pus pe tavă toată viața, au trecut 35 de ani de când l-am cunoscut. N-a fost singura iubire a vieții mele, mereu am iubit făcând sacrificii”, a povestit soprana la „Acces Direct”, conform celor de la spynews.ro.

Ce chin a îndurat femeia: ‘Rușine’

Daniela Vlădescu a mai spus că a fost nevoită să-și țină ascunză relația din cauza părinților ei. După toate sacrificiile pe care le-a făcut, femeia a aflat că Nicu Ceaușescu o înșela, chiar cu nume celebre din țara noastră. Femeia a fost extrem de dezamăgită, deoarece a aflat de toate trădările iubitului ei lângă care se vede, la un moment dat, până la adânci bătrâneți.

Ulterior, Daniela Vlădescu s-a axat foarte mult pe carieră și a devenit o soprană extrem de apreciată, cântăreață de operă și operetă și interpretă de multiple genuri muzicale. Mai mult decât atât, femeia a interpretat și câteva roluri și și-a demonstart talentul de actriță. Daniela Vlădescu este manager al Teatrului Național de operă și balet „Oleg Danovski” din Constanța.

„Ei n-au știut de relația mea un an, au aflat printre prieteni, lor le-a fost rușine cu relația mea, ei erau niște oameni curați, de onoare, pentru ei a fost o suferință. Lor le-a fost rușine în momentul în care au văzut că nu merită”, a declarat soprana.

The post Daniela Vlădescu, detalii despre povestea de dragoste trăită cu Nicu Ceaușescu. Ce chin a îndurat femeia: ‘Rușine’ appeared first on IMPACT.ro.

Când a fost Nicu Ceaușescu ascuns într-o cușcă

Totul s-a petrecut pe 29 martie 1989. Atunci, echipa națională de fotbal a României învingea Italia cu 1-0, într-un meci amical. Golul a fost marcat de Ioan Ovidiu Sabău. Nicu Ceaușescu n-a lipsit de la eveniment. Pe atunci, el era prim secretar al județului Sibiu și se zvonea că avea să devină următorul președinte al României Socialiste, după tatăl său, Nicolae Ceaușescu.

Totuși, Nicu Ceaușescu n-a putut să urmărească meciul în liniște deplină. El a fost nevoit să se uite către teren dintr-o cușcă, printr-o crăpătură. Episodul a fost povestit de Mircea Pascu, fost președinte al Federației Române de Fotbal (FRF), care a murit în luna septembrie, la vârsta de 85 de ani.

Care a fost motivul pentru care Nicu Ceaușescu a ajuns ascuns într-o cușcă

La acel meci, ce a avut loc la Sibiu, tribunele stadionului erau pline. În plus, italienii nu au venit singuri, ci cu mulți ziariști. Situația politică din România era interesantă pentru jurnaliștii străini, care ar fi vrut să publice materiale cu fiul cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Cei doi nu știau, la acea vreme, că mai aveau mai puțin de un an de viață.

”Lupta mare a fost pentru italieni să-l caute şi să-l fotografieze pe Nicu Ceauşescu. Acesta a primit însă ordin de la tatăl său să stea ascuns pe perioada în care au stat italienii la Sibiu. Nici la meci n-a fost văzut. Am aflat ulterior că s-a pitit sus, la oficială, într-o cuşcă montată acolo. A urmărit jocul printr-o crăpătură”, a spus Mircea Pascu, într-un interviu pentru Libertatea.

Cum au fost tratați străinii, în România

În plus, Mircea Pascu a povestit că ziariștii italieni au fost cazați în condiții foarte bune și că li s-a pus la dispoziție orice și-ar fi putut dori. ”De la whisky până la icre negre, aşa că n-au avut ce articole «de senzaţie» să dea!”, a mai spus fostul președinte al FRF.

Vezi și: Nicolae Ceaușescu și boala secretă de care nu știa aproape nimeni. Ce s-a întâmplat în vila lui din Primăverii după ce a refuzat anestezia

Nicu Ceaușescu a stat ascuns în toată perioada în care italienii au stat la Sibiu. Fiul conducătorului României socialiste a găsit, totuși, o soluție ca să poată să își facă și plăcerea de a asista la meci, fără să apară în vizorul presei, exact așa cum i-a ordonat tatăl său.

Cine a apărut în lumina reflectoarelor, în timp ce Nicu Ceaușescu stătea într-o cușcă

Pe de altă parte, în timp ce Nicu Ceaușescu stătea pitit într-o cușcă, doar ca să nu rateze meciul, alte două persoane stăteau în lumina reflectoarelor. Mai exact, Gigi Becali și vărul lui, Victor Becali. Cei doi au urmărit jocul chiar de pe o bangă aflată la marginea terenului. Ei abia intraseră în anturajul fotbaliștilor români, pentru care procurau contra cost diverse bunuri, chiar și din străinătate.

”Gigi ieșea mult cu Hagi, erau buni prieteni. Și atunci îi placea să fie în prim-plan. Avea bani ca și acum. Înainte de ’89, Becali era la fel ca azi, numai că atunci venea în cantonament la noi și ne vindea iaurt și brânză de cea mai bună calitate”, a dezvăluit, în urmă cu câțiva ani, fostul international Gabi Balint, conform gsp.ro.

The post Nicu Ceaușescu a fost ascuns într-o cușcă! Care a fost motivul. Secretul, păstrat vreme de mulți ani. ”A primit ordin!” appeared first on IMPACT.ro.