Țara de la granița României în care săptămâna avea doar cinci zile. Familiile ajunseseră să nu se mai întâlnească

În urmă cu mai mulți ani, România se învecina cu o țară care stabilise un program inedit pentru populație. Astfel, săptămâna avea doar cinci zile, iar familiile aproape că nu se mai întâlneau. Noul calendar fusese organizat cu un scop precis, iar zilele săptămânii au fost înlocuite cu un alt sistem de numerotare.

Țara în care săptămâna avea doar cinci zile

Puțini își amintesc probabil de faptul că România se învecina cu URSS în perioada interbelică și până la destrămarea uniunii, în anul 1991. Astfel, granița României era lângă cea a țării care a stabilit un program neașteptat pentru populație. Liderii au stabilit că săptămâna avea doar cinci zile, făcând astfel ca multe familii să nu se mai întâlnească. Principalul motiv pentru care a fost luată această decizie îl reprezenta creșterea productivității muncii. Astfel, data de 29 septembrie 1929 marca ultima duminică, dintr-o perioadă de 11 ani, în care sovieticii petreceau ziua liberă.

Cunoscut drept „calendarul etern sovietic”, noua formă de organizare a săptămânii era stabilită de Iosif Stalin, liderul URSS. Acesta a eliminat pur și simplu zilele de weekend, făcând ca săptămâna să aibă cinci zile, toate lucrătoare, iar luna șase săptămâni. Sovieticii erau organizați, conform noului calendar, în funcție de un cod de culori reprezentativ pentru zilele de muncă și cele de odihnă. Astfel, 80% dintre cetățeni lucrau, în timp ce 20% rămâneau acasă.

Soții și soțiile aveau adesea programe diferite

Noua organizare calendaristică a dus la nemulțumiri din partea membrilor familiei care ajunseseră să nu se mai întâlnească. În timp ce soții lucrau, soțiile erau acasă și viceversa. Astfel, partenerii și copiii lor nu ajungeau să mai petreacă timpul împreună în ziua de odihnă stabilită de liderul URSS. Ziarul Pravda amintea chiar de o scrisoare primită din partea unui anonim, care se plângea de modul în care decurge noua viață.

Ce-ar trebui să facem acasă dacă soțiile sunt la fabrică, copiii sunt la școală și nimeni nu poate veni să ne viziteze? Ce îți mai rămâne de făcut în afară de a merge la sala de ceai publică? Ce fel de viață este aceea în care sărbătorile vin în schimburi și nu pentru toți muncitorii odată? Nu este o sărbătoare, dacă trebuie să petreci singur.

Impact.ro

Kate Middleton, gafă COLOSALĂ! S-a văzut tot de față cu Regele Charles. William a înnebunit...

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

Decizia maximizării producție a dus la destrămarea multor familii și comunități religioase. Iar acest lucru se datora faptului că fabricile funcționau fără oprire pentru a îndeplini obiectivele de producție, conform planului cincinal al lui Stalin. Ideea revoluționară, dar deloc apreciată de populație i-a aparținut economistului și politicianului sovietic Iuri Larin. Acesta stabilea săptămâna fără pauză, la care Guvernul a adăugat cinci sărbători pe parcursul anului pentru a însuma 365 de zile. Sovieticii aveau patru zile lucrătoare și una liberă, prin rotație.

Sistemul de coduri de culori. Cum i-a influențat pe sovieticii

În lipsa zilelor săptămânii, muncitorii trebuiau să lucreze în baza unui sistem de coduri de culori. Fiecare cetățean avea atribuită o culoare: galben, portocaliu, roșu, violet sau verde. Astfel, muncitorii verzi aveau o zi liberă în ziua figurată cu verde, în timp ce aceia roșii beneficiau de liber în zilele roșii din calendar și așa mai departe. Totodată, zilele săptămânii erau figurate printr-un simbol, precum basca de muncitor sau steaua.

Debutul calendarului sovietic a dus la un program diferit în cazul soților. Astfel, familiile ajunseseră să nu mai petreacă timpul împreună pentru că cei doi parteneri aveau programe opuse. După noile reguli, soții abia reușeau să se vadă câteva zile pe an. Totuși, liderii sovietici au decis după câteva luni să țină cont de program în cazul familiilor. Membrii puteau solicita printr-o cerere să aibă aceeași zi liberă cu partenerul, însă aceasta nu garanta și aprobarea sa.

La scurt timp după instituirea sistemului de culori, sovieticii au început să își organizeze agenda în funcție de acesta. Inclusiv prieteniile care se legau țineau cont de culoarea muncitorului. Un lucrător care aparținea culorii verde nu putea să se bucure prea mult timp de o prietenie cu o persoană care avea ziua liberă într-o altă culoare. Practic, pe parcursul unui an întreg, doi lucrători cu programe diferite reușeau să se întâlnească de cel mult cinci ori.

Stalin a introdus săptămâna de șase zile. După un deceniu s-a revenit la normal

Anul 1931 avea să le aducă sovieticilor o veste bună. Liderul URSS revenea la ziua de sâmbătă în calendar, astfel că noua organizare calendaristică ajungea la șase zile într-o săptămână. Sistemul le oferea lucrătorilor o zi de odihnă comună, sâmbăta. Aceasta pica întotdeauna în zilele de 6, 12, 18, 24 și 30 ale lunii. Noul sistem de împărțire a zilelor a rezistat timp de aproape un deceniu, când Stalin a decis să revină la forma inițială.

La data de 26 iunie 1940, liderul URSS a stabilit din nou că săptămâna are șapte zile, păstrând duminica drept zi de sărbătoare. Totuși, grija pentru producție a rămas, fapt pentru care acesta a decis să aplice sancțiuni pentru muncitorii care întârziau sau lipseau de la programul de muncă. Revenirea la sistemul clasic a însemnat pentru unii sovietici pedepse grave, chiar cu închisoarea.