Un avion numit speranță. Cum au reușit șase români să fure o aeronavă cu care au evadat din zodia comunismului. Au ajuns în Austria

Pentru foarte mulţi români, chemarea libertății a fost mai puternică decât frica de beciurile Securităţii. Unii şi-au riscat viaţa traversând înot Dunărea, alţii au forțat frontiera pe jos, iar cei mai curajoşi au încercat să deturneze avioane. Numai un singur grup de români a reuşit să ajungă în Vest, la Viena, în primăvara anului 1971, la bordul unui aparat de zbor „subtilizat” direct de pe pistă.

Cum au reușit șase români să fure avionul numit speranță

„Dacă ar fi s-o iau de la capăt, nu aş mai fugi din ţară”, îşi începe povestea Adalbert Moka, de 75 de ani, din Marghita, o localitate situată la 50 de kilometri de Oradea. El a condus grupul care a reuşit să deturneze un avion în perioada comunistă. „Aveam 32 de ani atunci, dar nu aş mai lua-o de la capăt. Am mai spus-o: era mai uşor să spargem o bancă decât să deturnăm un avion. Am avut mare noroc”.

Mai întâi, tânărul a încercat să viziteze legal ţările din Occident, dar de fiecare dată i s-a refuzat eliberarea unui paşaport. S-a gândit la mai multe variante, printre care şi aceea de a treace Dunărea înot, deşi era infirm, pierzându-şi un picior în urma unui accident cu tractorul, dar riscurile să-l prindă erau prea mari.

Apoi, s-a gândit să se ascundă în tren, dar a înțeles că nu exista colţ care să nu fie percheziţionat. Atunci când a văzut la televizor o ştire despre deturnarea unui avion, gândul nu i-a mai dat pace. „Ce-ar fi dacă mi-aş încerca şi eu norocul?”, s-a gândit el.

Planurile de evadare din România au durat ceva timp, iar mulţi prieteni au renunţat pe parcurs, de teama că vor ajunge nu în lumea civilizată, ci în temnițele comuniste.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Arme și curaj

Adalbert Moka, Robert Vamos, Alexandru Miheller, Ianos Weizer şi fraţii Ioan şi Iosif Papp au început să-și plănuiască fuga din gulagul românesc. În primul rând, au făcut rost de arme: două puşti de vânătoare cu ţevile retezate, un pistol şi două pumnale. După aceea, au mers să-şi cumpere bilete. Toate locurile erau ocupate pentru ziua de 27 mai 1971, însă Moka a hotărât să nu mai amâne tentativa. Acum ori niciodată.

Încărcați de emoţii au plecat spre aeroportul din Oradea. Moka a plecat pe un drum, alături de trei dintre ei, iar ceilalţi doi urmau să ajungă pe altul, pentru a nu da de bănuit. Au comandat un taxi. La volan se afla Putyu Feher, un cunoscut de-al lor. I-au dezvăluit planul pe care îl au: acela de a deturna un avion.

„Vezi avionul acela?”, au spus ei, când au ajuns în dreptul aeroportului, arătând un Iliuşin 14 (IL-14) pe pistă. O să-l deturnăm spre Viena şi avem nevoie de maşina ta. Totul este pregătit şi suntem hotărâţi să mergem până la capăt. Dacă opui cea mai mică rezistenţă sau încerci să dai un semn ca să ne împiedici planul, te joci cu viaţa ta”, l-au ameninţat.

Deşi îi cunoştea de mulţi ani, taximetristului nu putea crede că vorbesc serios. Omul a realizat că nu glumesc după încordarea de pe feţele lor.

Cu mașina direct pe pistă

Moka şi ceilalţi i-au cerut taximetristului să urce în spate. Locul şoferului a fost luat de Weiser. Ideea lor era ca, după ce s-au urcat toţi pasagerii la bord, ei să ajungă până aproape de avion, să se urce în el şi, prin ameninţare, să-l deturneze până la Viena.

Numai că planurile le-au fost date peste cap. Din cauza tensiunii şi a nervozităţii, Weiser nu a mai avut răbdare şi a pornit motorul maşinii înaintea îmbarcării călătorilor. Observând taxiul în viteză, Vamos şi Iosif Papp, veniţi pe altă rută la aeroport, au început să alerge către avion.

Maşina s-a oprit la trei metri de aeronavă. Pasagerii s-au risipit speriaţi, când au văzut automobilul care vine către ei, direct spre avion. Moka a tras câteva focuri în aer, iar oamenii au început să strige speriaţi: „Teroriştii! Teroriştii!”. Paznicul din apropiere nu a mai avut când să scoată pistolul din teacă. A fost dezarmat imediat.

Vamos a intrat în cabină, dar a ieşit în câteva clipe: nu era niciun pilot la bord. Au început să-i caute printre oamenii de pe pistă. I-au silit cu armele pe pilotul secund, pe mecanicul de bord şi pe telegrafist să urce în avion.

Pe scaunul comandantului, care reuşise să fugă spre turnul de control, s-a aşezat pilotul secund. Speriat, maiorul de securitate, care era prezent la orice zbor, a vrut să coboare din avion, dar Moka şi ceilalţi nu l-au lăsat. În îmbulzeala generală, şoferul taxiului coborâse din avion.

Aparatul s-a urnit cu greu. Autorităţile au încercat să-l oprească aducând pe pistă o cisternă plină de combustibil. În zadar. IL-14 reuşise să decoleze, în pofida rafalelor de gloanţe abătute asupra roţilor.

Escortați de două MIG-uri

Zborul a fost marcat de incidente. Pilotul a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a nu ajunge la Viena. După ce a luat legătura cu turnul de control, a intenţionat să aterizeze la Arad, apoi a spus că nu îi ajunge combustibilul. „Nu ne credeţi proşti! Distanţa Oradea – Bucureşti este egală cu cea de la Oradea la Viena”, a tunat Moka.

În spaţiul aerian al Ungariei, două avioane ruseşti au încercat să-i intimideze în zbor, însă, în cele din urmă, pilotul le-a transmis că nu are de ales şi trebuie să ajungă la destinaţia obligată. După două ore, aeronava Tarom s-a oprit cu greu pe pista aeroportului din Viena, deoarece cauciucul roţii din faţă a explodat în timpul operaţiunii de aterizare.

Cei şase fugari nu puteau ajunge la Munchen, aşa cum își doreau. Autorităţile din Viena le-au spus românilor că nu dispun de un alt avion pentru a le satisface cererea, întrucât cel cu care veniseră avea nevoie de reparaţii la trenul de aterizare.

Li s-a promis însă faptul că nu vor fi trimişi în România. În Austria au urmat procese, iar Adalbert Moka a fost condamnat la 30 de luni de închisoare. Ceilalţi au primit pedepse, dar mai mici. După eliberare, s-au angajat muncitori pe unde au putut  şi totul mergea foarte bine.

Consecințele din țară

Fuga celor şase români a înnebunit autorităţile comuniste din România. Familia lui Moka a fost ameninţată şi dusă la interogatoriile Securităţii. Din fericire pentru membrii familiei, nimeni nu a ştiut nimic de planurile lui de a deturna un avion. Dorul de Irina, soţia sa, nu-i dădea liniște lui Moka.

Aşa se face că, în ciuda rugăminţii prietenilor săi, în 1975 a făcut un nou gest nebunesc. A încercat să ajungă în România, pentru a o lua şi pe ea în Austria. În Iugoslavia, Moka a fost prins de grăniceri şi trimis în România, direct în mâinile Securităţii. În lipsă, el fusese condamnat la 23 de ani de închisoare.

A urmat cea mai cumplită perioadă din viaţa lui Moka. A fost închis la Gherla, apoi transferat la penitenciarul din Craiova. Cu lanţuri la mâini şi la picioare a stat vreme de 12 ani, până în 1988, când, în urma unui ordin de amnistie al lui Nicolae Ceauşescu, celor care primiseră între 10 şi 25 de ani de închisoare li se anula jumătate din pedeapsă, indiferent de faptele comise.

A venit Revoluţia şi, în anul 1990, a plecat împreună cu soţia în Ungaria. Trăia un vis. A încercat să revină în Austria, dar a fost dat jos din tren fiindcă nu avea viză de intrare. Unii au încercat să treacă graniţa per pedes, dar el a refuzat.

Ani grei de închisoare pentru piloţi

Pe 1 august 1971, procesul celor implicaţi în deturnarea avionului s-a terminat, potrivit documentelor CNSAS. Cea mai mare pedeapsă a primit-o Nicolae Olteanu, ofiţerul de Securitate care era prezent în avion. El a fost condamnat la opt ani de închisoare. I s-a imputat faptul că nu a controlat avionul înainte de urcarea pasagerilor, nu i-a însoţit pe aceştia la aeronavă, iar atunci când au trecut pe lângă el „infractorii” cu mașina, nu a luat măsuri pentru a-i împiedica şi nu a folosit armamentul din dotare.

Când a văzut taxiul oprit atât de aproape de avion, comandantul Mihai Diaconescu şi-a dat seama că se încearcă o deturnare şi a fugit în turnul de control al aeroportului, după care a ferecat uşa. Gestul l-a costat patru ani închisoare.

Nu a scăpat de proces nici Dumitru Puşcaşu, comandantul Aeroportului Oradea. El a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru că a permis pasagerilor să meargă la avion, deşi nu se terminaseră operaţiunile de pregătire a zborului.

Pilotul secund Cornel Vasile şi telegrafistul Mihai Ionescu, cei care au pilotat avionul până la Viena, s-au ales cu câte trei ani de închisoare pentru că nu au zăvorât uşile la aeronavă pentru „a amâna astfel posibilitatea infractorilor de a pune planul în aplicare”.