Dosarul Revoluției: „Nu există nicio probă că în decembrie 1989 au existat teroriști. Dezinformările lui Ion Iliescu au creat premisele pentru focul fratricid”

Ioana Matei 16.08.2022, 19:00
Dosarul Revoluției: „Nu există nicio probă că în decembrie 1989 au existat teroriști. Dezinformările lui Ion Iliescu au creat premisele pentru focul fratricid”

Nicio probă din dosarul Revoluției nu a arătat că au fost teroriști la Revoluția din decembrie 1989, deși Ion Iliescu a făcut numeroase referiri la existența acestora, începând din 22 decembrie 1989, când au fost primele decese și răniri prin împușcare, potrivit rechizitoriului din dosarul retrimis instanței, în care fostul președinte, alături de Gelu Voican Voiculescu și Rus Iosif, sunt acuzați de infracțiunii contra umanității.

”Prin coroborare cu celelalte probe ale dosarului, concluzia este aceeași. După 22 decembrie 1989 – orele 16.00, focul fratricid a cauzat survenirea de decese și răniri. Nu există probe apte să demonstreze că în intervalul 22-30 decembrie 1989 au existat teroriști sau orice altă forță care să desfășoare acțiuni ostile revoluției și revoluționarilor”, au scris procurorii militari din Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție care au retrimis recent rechizitoriul dosarului Revoluției la instanța supremă, după ce l-au refăcut, la solicitarea judecătorilor, din 2021.

Mulți dintre miile de martori audiați – militari și civili – le-au spus anchetatorilor că în perioada 22-30 decembrie 1989 au luptat, sub o formă sau alta, cu ”teroriștii”. Probe însă care să confirme aceste declarații nu au fost găsite, iar anchetatorii susțin că cei care au dat aceste declarații au apreciat ”viciat” ce au văzut, ”sub imperiul psihozei securist-teroriste”.

Cu toate acestea, analiza în mod logic și loial a întregului probator al dosarului relevă că, sub imperiul psihozei securist-teroriste, aceste persoane au apreciat în mod viciat situațiile concrete în care s-au aflat. Realitatea este că nu există probe relevante ale existenței teroriștilor, în decembrie 1989.

Pentru edificarea asupra stării de fapt din intervalul 22-30 decembrie 1989 a fost administrată ca probă inclusiv «Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 248 1989», întocmită de Secţia Parchetelor Militare. Această analiză stabilește în mod pertinent că psihoza securist-teroristă și focul fratricid au fost cauzele deceselor și vătămărilor din intervalul 22-30 decembrie 1989.

Nu au fost indicate persoanele care au generat și întreținut psihoza (materialul fiind întocmit în 1994, când la putere se aflau tocmai cei care ar fi trebuit trași la răspundere pentru inducerea în eroare), însă s-a argumentat fără dubii că psihoza a apărut și a fost amplificată de persoanele care au avut intervenții televizate și care au emis comunicate. (…)

De asemenea, sinteza a stabilit fără echivoc faptul că în decembrie 1989 nu au existat teroriști. Existența acestora nu a fost probată în niciunul din miile de dosare instrumentate în timp”, au scris procurorii în rechizitoriu.

Ion Iliescu a generat și accentuat sistematic psihoza securist-teroristă

Prima referire la existența teroriștilor a fost făcută pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 19.00, în direct la TVR, când Ion Iliescu, lângă care se afla Gelu Voican Voiculescu, din Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), afirma:

În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă.

Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolțite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage (…) trebuie lichidat acest nucleu de sinucigași (…) În sediu se află gral Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia (…)

Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului, ca să poată pătrunde armata (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigași şi de terorişti”.

Ce spune Ion Iliescu despre Revoluţie, după 32 de ani. Politicianul a recunoscut de ce au fost atât de multe victime

Un martor audiat de procurori, în 12 mai 2005, declara că pe 22 decembrie 1989, după ce Ion Iliescu a ajuns la sediul Comitetului Central, în jurul orei 17.30-18.00, au început să se audă zgomote ce păreau a fi ale unor focuri de armă.

”Mi-a atras atenția faptul că, nu se vedeau traiectorii ale trasoarelor așa cum am văzut în noaptea precedentă, nu a văzut nici o persoană căzând și nu se observau nici un fel de distrugeri. Piața Palatului era plină, iar în aceste condiții, orice proiectil tras în direcția mulțimii ar fi fost imposibil să nu producă victime. Mai arăt faptul că, nici la nivelul clădirilor din zonă nu se observau semne care să conducă spre ideea că se execută foc cu muniție de război. Mi-a atras atenția și faptul că, nu se observau nici persoane care să execute foc de armă”, le-a spus martorul procurorilor.

Zgomotele ce păreau a fi ale unor focuri de armă s-au auzit la scurt timp după ce de la balconul CC Ion Iliescu a citit un comunicat către țară și o listă cu persoanele care urmau să preia responsabilitățile guvernării României, între aceste persoane fiind menționat și el.

Citirea listei a generat nemulțumire în rândurile manifestanților, care au început să huiduie apreciind că prezența unor persoane pe acea listă, inclusiv a lui Ion Iliescu este nepotrivită, ei fiind catalogați drept comuniști notorii de care nu era nevoie.

Reacția mulțimii a determinat retragerea din balcon a lui Ion Iliescu și a altora. Ulterior acestui moment, s-a produs declanșarea zgomotelor ce păreau a fi focuri de armă.

Tot atunci, de la balconul CC, s-a lansat ideea că există teroriști care atacă manifestanții… zvonurile astfel lansate care, nici un dubiu , aveau ca sursă persoanele din balconul CC, au creat panică între persoanele aflate în piață”, a mai spus martorul, la audiere.

Pe baza probelor, procurorii au stabilit că prin instaurarea unei stări de teamă şi nesiguranţă, începând din 22 decembrie 1989, Ion Iliescu şi cei care i s-au alăturat, inclusiv Gelu Voican Voiculescu, ”au creat premisele care au stat la baza numeroaselor situaţii de foc fratricid între cadrele MApN, cadrele MI-DSS (structura de Securitate de la acel moment n.red.) și civilii înarmați”.

Iliescu, în 23 decembrie 1989: ”Teroriştii nu sunt în uniforme, ei sunt civili”

Pe 23 decembrie 1989, Ion Iliescu vorbea din nou la TVR despre existența teroriștilor care trag în mulțime:

”Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare, activitatea noastră normală nu s-a putut desfăşura normal în cursul acestei zile. Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor.

Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatizați, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu (…) Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale ale grupelor de terorişti, care vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră (…)

Nu este vorba de un număr mare de elemente teroriste (…) teroriştii acţionează din clădiri 87 locuite, chiar din apartamente (…) Este o perfidie fără seamăn, o cruzime care nu găseşte calificative potrivite (…) Teroriştii sunt organizaţi ca puşcaşi, dotaţi, însă bine cu armament şi instruiţi în mod deosebit (…)

De asemenea, trebuie să vă spunem că teroriştii nu sunt în uniforme. Ei sunt civili. De multe ori caută să creeze confuzie, şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oameni din formaţiunile de apărare (…) Împuşcă din orice poziţie (…) La comandamentul militar pe care l-am avut am stabilit câteva măsuri imediate (…)”.

Procurorii susțin că aceste acțiuni ale lui Ion Iliescu au fost de natură să intensifice starea de teamă şi nesiguranţă. Afirmațiile veneau în contextual în care foarte mulți civili, care purtau cunoscutele banderole tricolore, au primit armament militar și l-au folosit în mod neprofesionist, în condiții de psihoză securist-teroristă.

Astfel, sub imperiul psihozei securist-teroriste, confuziile, erorile și focul fratricid au fost inevitabile”, scrie în rechizitoriu.

Persoane nevinovate au fost suspectate de terorism și reținute la Revoluție

După afirmațiile lui Ion Iliescu, din 22 până pe 30 decembrie 1989 au fost reținuți sute de oameni care au fost considerați atunci ca fiind ”teroriști”.

Pe fondul psihozei generată și accentuată în mod sistematic de cei trei inculpați, în intervalul 22-30 decembrie 1989, un număr de 585 persoane nevinovate au fost suspectate de acte de terorism și reținute, în marile oraşe ale României

Cercetările efectuate în prezentul dosar au evidenţiat că persoanele reţinute ca fiind suspecte nu au fost surprinse în circumstanţe concrete, apte a demonstra efectuarea cu rea-credinţă a unor activităţi de tip terorist”, au stabilit procurorii.

Reținerile au continuat și în primele zile din 1990, numărul celor care au ajuns să fie suspectați de acte de terorism la Revoluție ajungând la 1.425, dintre care 820 militari, 580 civili și 25 cetăţeni străini.

”Din rândul acestor persoane, 253 au aparţinut MI, 547 au fost cadre ale DSS (fosta Securitate – n.red.), 20 cadre ale MApN, restul de 605 fiind civili (români şi străini). Cele mai multe reţineri au fost efectuate pe raza municipiului Bucureşti (824 de persoane). Alte oraşe ale ţării unde s-au înregistrat astfel de conduite au fost: Sibiu, Timişoara, Braşov, Craiova, Cluj-Napoca, Bacău, Constanţa, Oradea, Brăila, Slobozia, Târgu-Mureş şi Iaşi.

Fără excepţie, nu s-a putut dovedi că aceste persoane au efectuat într-adevăr acte de terorism. Toate persoanele reţinute au fost ulterior eliberate”, potrivit rechizitoriului procurorilor militari din PICCJ.

Dintre cei reținuți, 654 au fost și cercetați penal, dar în final, toți au fost scoși de sub urmărire.

”Patru persoane au fost trimise în judecată, însă în sarcina lor a fost reţinută infracţiunea de deţinere ilegală de armament şi nicidecum nu a fost probată vreo acţiune cu caracter terorist.

În legătură cu străinii reţinuţi, cercetările au relevat că au existat mai mulţi cetăţeni arabi (iranieni, sudanezi sau iordanieni) studenţi la Facultatea de Medicină din Bucureşti, care au fost reţinuţi, uneori în mod repetat, de populaţie, pentru simplul fapt că, judecând după aspectul lor, păreau a fi arabi şi aşadar, conform aprecierilor celor care i-au reținut, potenţiali terorişti”, au precizat procurorii în actul se sesizare a instanței.

S-a tras cu mitraliere și rachete în Cimitirul Ghencea, pentru a amplifica psihoza teroriștilor

În ce-l privește pe Iosif Rus, fostul comandant al Aviației Militare, procurorii spun că din 22 decembrie 1989 s-a plasat sub autoritatea grupului reprezentat de Ion Iliescu şi, în calitate de membri ai nou-constituitului Consiliu Militar Superior, a contribuit la menţinerea şi amplificarea stării de panică şi nesiguranţă generată de psihoza securist-teroristă

Cu implicarea directă a inculpatul gl. (rtr.) Rus Iosif, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, în intervalul 22-25 dec. 1989, au fost ordonate şi executate 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare și 26 de ieşiri cu elicopterele militare (cele mai multe deasupra orașelor țării), aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachete aer-sol inclusiv asupra Cimitirului Ghencea din București, ocazie cu care efectiv au fost răscolite anumite morminte.

În acelaşi timp, de la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri. Această situație, specifică unei stări de război, coordonată de membrii Consiliului Militar Superior (inclusiv inculpatul Rus Iosif), a avut ca scop confirmarea dezinformărilor care au stat la baza generării şi amplificării psihozei securist-teroriste, referitoare la existenţa a două tabere diametral opuse, «cei buni», respectiv revoluţionarii, armata, şi noua 111 conducere a ţării (n.r. «oamenii de bine») şi «cei răi», respectiv fostul preşedinte şi securiştii-terorişti fideli vechiului regim, care se confruntă ca într-un adevărat război”, potrivit rechizitoriului.

Masacrul de la Otopeni din 23 decembrie 1989

Cel mai grav incident petrecut în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 a fost marcat de tragedia din dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, în faţa Aeroportului Internaţional Otopeni. 63 de militari și civili au fost atunci ciuruiţi, după ”dezinformări succesive”, 48 dintre aceștia au murit. Totul s-a întâmplt în aproximativ 10 minute.

Atunci, Iosif Rus a ordonat ca o subunitate a trupelor fostei Securități (DSS – UM 0865 Câmpina) să meargă în sprijinul Microgarnizoanei care apăra Aeroportului Internaţional Otopeni. În contextual în care, din 22 decembrie 1989, cei care au preluat puterea au transmis mesaje că trupe ale Securității aliate lui Ceaușescu trag în mulțime, fiind etichetați drept ”teroriști”, militarii din dispozitivul de apărare al aeroportului aparţinând MApN şi cei sosiți de la Câmpina au început să tragă unii în alții.

În conjunctura din decembrie 1989, a fost vorba despre confruntarea violentă dintre trupele MApN şi cele ale DSS, în condiţiile în care, prin dezinformari succesive, cadrele MI-DSS erau percepute ca fiind ostile Revoluţiei și aflate sub comanda fostului preşedinte. Incidentul s-a soldat cu 48 de morţi (40 de militari şi 8 civili) şi 15 răniţi.

Civilii decedaţi în acest eveniment se aflau într-un autobuz care asigura în mod curent legătura între Bucureşti şi Aeroport, ajuns în zonă exact la momentul declanşării focului fratricid. Asupra acestui mijloc de transport în comun, militarii din dispozitivul de apărare al aeroportului au deschis focul, presupunând (fiind sub efectul psihozei) că este folosit de «securiști-terorişti»”, potrivit datelor din ancheta procurorilor militari.

Ordinul dat de Iosif Rus de a trimite militari de la Câmpina la Aeroportul Otopeni venea după ce, în 22 decembrie 1989, la comandamentul Aviaţiei Militare s-a decis dezarmarea şi reţinerea cadrelor DSS-USLA, dar şi întreruperea legăturilor telefonice ale acestora.

”Drept urmare, este cu atât mai evident caracterul diversionist al ordinului de a trimite trupele DSS în apărarea Microgarnizoanei Otopeni. Prin reținerea cadrelor fostului DSS s-a creat climatul de neîncredere față de aceste cadre în rândul militarilor aflați în paza aeroportului, pentru ca, la scurt timp, pe timp de noapte, să fie ordonată suplimentarea forțelor de apărare a aeroportului, cu alte cadre ale DSS.

Astfel, se poate concluziona că focul fratricid a fost nu doar inevitabil, dar și urmărit. În lipsa acestui ordin, nelegal şi inutil, nu ar fi fost posibilă tragedia survenită în dimineaţa zilei de 23.12.1989”, potrivit rchizitoriului trimis instanței de procurorii militari.

Fostul președinte Ion Iliescu (92 de ani), fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu (81 de ani) și fostul comandant al Aviației Militare Iosif Rus (86 de ani) vor fi judecați pentru infracțiuni contra umanității, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Rechizitoriul dosarului Revoluției poate fi citit AICI

Recomandare Video Impact.ro
Urmăriți Impact.ro și pe
Ioana Matei
Redactor Impact.ro și absolventă a Facultății de Jurnalism din cadrul Universității Hyperion din București în anul 2012, Ioana s-a alăturat echipei noastre în urmă cu 3 ani, din dorința...