SPECIAL Dosarele Comisarului Vijelie, episodul I: Clanurile din București, începuturi. Povești cu Pian, Nuțu, Sile și cum scăpau interlopii cu ajutorul lui Ceaușescu

Alexandru Teodorescu 20.01.2021, 16:32

Impact.ro vă prezintă, într-un serial eveniment, povestea și, mai ales, poveștile Comisarului Constantin Marinescu (61 ani). Pe străzile din București, viața bate filmul, iar comisarul Marinescu, poreclit de colegi și știut de infractori drept „Comisarul Vijelie” are întâmplări, anchete, cazuri cât pentru un serial cu sute de episoade. A intrat în Miliție în 1981 și s-a călit, cu pașii uceniciei, pe străzile din Ferentari. Chiar și fără ratingul „știrilor de la ora 5”, mahalaua clocotea de pungași, găinari, tâlhari, criminali, violatori, interlopi, toată gama de delicvenți la fel de periculoși, însă mai puțin mediatizați.

După Revoluție, Constantin Marinescu a fost primul șef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate, postură din care a cunoscut noul val de infracțiuni. În anii 90, România, în plină tranziție, a devenit o țară de tranzit, o magistrală cu opriri între răsărit și apus, Orient și Occident, pentru traficul de droguri, armament, substanțe radioactive, carne vie, mașini furate. Grupările au devenit clanuri, au făcut schimbul de generație, mafia internațională și-a întins tentaculele peste țara noastră, milițienii s-au transformat în polițiști și au fost obligați să se updateze. În 2005, „Comisarul Vijelie” s-a pensionat, a rămas cu satisfacțiile, neîmplinirile, amintirile unei cariere despre care spune că a fost… „pasiunea vieții mele”.

  • Episodul 1. Cine este „Comisarul Vijelie”, cel care a băgat spaima în cei mai mari infractori și interlopi din Ferentari? Prima arestare și portretul interlopului de Ferentari în comunism. Cum arătau descinderile când nu existau mascații. Prima acțiune, microbuzul care nu pornea, topoarele și Aurică Brătianu;
  • Episodul 2. Interlopii – cum s-au ridicat cele mai temute clanuri din București. La început au fost grupările. „Duduienii”, „Cămătarii”, „Tăbăcarii”, harta clanurilor bucureștene în comunism, paleta de activitate și cum scăpau de pușcărie cu ajutorul lui Ceaușescu. 
SPECIAL Dosarele Comisarului Vijelie, episodul I: Clanurile din Bucuresti, inceputuri. Povesti cu Pian, Nutu, Sile si cum scapau interlopii cu ajutorul lui Ceausescu
”Comisarul Vijelie”, Constantin Marinescu, pe o pagina de ziar

Când a ajuns Comisarului Vijelie în Miliție

Bună ziua, domnule comisar și vă mulțumim că ne-ați primit și ați acceptat să ne împărtășiți frânturile unei cariere de bestseller!

Ai spus perfect frânturile, nu avem timp într-un interviu să povestim tot, nici nu se poate, ne-ar trebui o carte și, poate, cine știe, eu acum aștept nepoții și am tot timpul din lume.

O să vă rog să vă faceți o scurtă prezentare, când ați ajuns în Miliție și în ce conjunctură?

Sunt născut și crescut în Pitești. Am fost recrutat pentru Școala de Ofițeri de la Băneasa încă din liceu, am luat examenul și am făcut trei ani școala de ofițeri. Am prins ultima promoție fără facultate. Am intrat în 1978 și se echivalau, terminai trei ani la școala de ofițeri și mai făceai încă doi ani Dreptul. Pe 23 August 1981 am absolvit școala de ofițeri, iar primii zece din promoția de Miliție, cum era atunci, erau repartizați, automat, în București.  Nici nu aveam vreun gând să rămân în București. În promoție am fost în jur de 500 și am ieșit în primii zece. Pe 15 septembrie ne-am prezentat la Miliția Capitalei. „Costel Marinescu este repartizat la secția 18”, actuala 19, care avea tot cartierul Ferentari, Rahova, până în Jilava, Bragadiru, Măgurele.

SPECIAL Dosarele Comisarului Vijelie, episodul I: Clanurile din Bucuresti, inceputuri. Povesti cu Pian, Nutu, Sile si cum scapau interlopii cu ajutorul lui Ceausescu
”Comisarul Vijelie”, Constantin Marinescu, pe o pagina de ziar

”Primul pe care l-am reținut, l-am anchetat și a fost condamnat a fost din neamul Brătienilor”

Ați intrat, cum se spune, destul de dur în pâine! Ferentariul era și este un cartier cu un grad de infracționalitate ridicat…

Am fost repartizat pe lângă un colonel de Miliție, un tip extraordinar, Paul Buzatu, care a anchetat în anii ‘60 jaful băncii din Giulești, unde a fost implicat șeful Miliției Judiciare pe țară, care a coordonat jaful. Și nea Paul m-a luat să-mi prezinte Ferentariul. Două săptămâni, la pas cu el, mi-a arătat toate străduțele, toate cârciumile, toate casele unde stăteau familiile de rromi, sălile de cinematograf, cum erau pe vremea aia, fabricile. Tot! După instructaj am fost repartizat șeful zonei judiciare pe Ferentari. Eram singurul  ofițer judiciar și răspundeam de la piața Ferentari, tot, stânga, dreapta, Iacob Andrei, Livezilor, Șurianu, Zețari, Zăbrăuți.

Cum era vulgul mahalalor în anii ’80, vă mai amintiți prima arestare?

La o lună și jumătate, primul pe care l-am reținut, l-am anchetat și a fost condamnat a fost din neamul „Brătienilor”, Aurică Brătianu. Aștia stăteau pe lângă Vadul Nou. Într-o zi mergeam să fac niște investigații la Vadu Nou și apare Aurică, beat mort, mangă, înjura, a intrat într-o tutungerie, a luat cu japca de pe masă câteva pachete de țigări și a început să spună una și alta în gura lui Ceaușescu. Neamurile lui erau pe la poartă și mi-am dat seama că singur nu am cum să-l iau, mai ales că era al dracu’, rău de tot. Am luat autobuzul 139 și m-am dus la secție, la șeful meu, Petre Nicolae, zis Petre Petre, un polițist de mare marcă, i-am zis tot și mi-a spus că merge Blaga cu noi. Blaga Ioan, adjunctul. Aveam un singur microbuz la secție, de-ala cu 10 locuri, ne-am îmbarcat 10 inși în el și am plecat acasă la Aurică. Au ieșit mă-sa și tac-su și tot neamul lor. Ce mandate de percheziție? „Îl căutăm pe Aurică!” „Păi nu e acasă!” Am intrat în curte, în casă și, într-o camera, un morman de haine, perne, o plapumă. Și acolo era Aurică ascuns. L-am luat și l-am dus la microbuz cu cătușele puse. Din curte au ieșit toți, 20 de inși, cu topoare după noi, cu câini, când panarama aia de microbuz, un hârb, nu pornea. A trebuit să ne dăm jos și să ne luăm după ei. L-am reținut pentru 24 de ore, atunci procurorul dădea mandatul, 30 de zile și a fost condamnat. A luat cinci ani cu executare. Asta a fost prima acțiune a mea. Arestarea lui Aurică Brătianu, că tot văd, astăzi, la televizor, tot felul de clanuri, mascați, așa arăta o descindere în Ferentari pe timpul comunismului, cu un microbuz care nu pornea.

SPECIAL Dosarele Comisarului Vijelie, episodul I: Clanurile din Bucuresti, inceputuri. Povesti cu Pian, Nutu, Sile si cum scapau interlopii cu ajutorul lui Ceausescu
”Comisarul Vijelie”, Constantin Marinescu, pe o pagina de ziar

De unde vine porecla de ”Comisarul Vijelie”

Înainte să vă rog să-mi povestiți despre clanurile care, în zilele noastre, au ajuns vedete în media, vreau să-mi spuneți de unde, când și de ce v-ați ales cu această poreclă, Comisarul Vijelie?

Mi-au dat-o colegii, înainte de Revoluție, apoi au preluat-o toți. Eu când mă duceam la o intervenție mergeam singur, de multe ori nu prea avem cu cine. Spărgeam ușa, luat, băgat în mașină, că dacă-l ții acolo, la percheziție, începe iureșul din familie, ăștia nu sunt niciodată singuri, dacă l-ai extras din mediu și l-ai băgat în mașină, ăia se liniștesc. Iar eu asta am învățat, intru ca vijelia, l-am luat și am plecat.

Revin la clanuri, care „făceau legea” în București, în Ferentari, înainte de 1989? 

Pe vremea aia nu se discuta de clanuri, se numeau grupări. Gruparea lui cutare. Clanuri le-au spus după anii ‘90. Pe primul loc erau „Cămătarii”, Nuțu, Sile, încă puștani. Apoi „Brătienii”. „Toboșarii”, Ștoacă. „Duduienii”, cu Pian bătrânu’, care a murit acum, ăsta coordona toată treaba, „Temberenii”, aproape de Jilava, zona Progresu. Ăștia erau principalii.

SPECIAL Dosarele Comisarului Vijelie, episodul I: Clanurile din Bucuresti, inceputuri. Povesti cu Pian, Nutu, Sile si cum scapau interlopii cu ajutorul lui Ceausescu
”Comisarul Vijelie”, Constantin Marinescu

Comisarul Vijelie, despre clanul Duduianu. Ce făcea Nicolae Ceaușescu

Din câte văd sunt cam aceiași! Ce gamă de infracțiuni „serveau”?

Da, domnule, chestia s-a moștenit, au dus-o mai departe copiii. Să vă spun de „Duduieni”, Pian cu toată trupa. Au început și au fost arestați pentru înșelăciune cu verighete, gablonțuri pe care le vindeau drept aur. S-au îmbogățit din asta. Apoi, tâlhării. Dat în cap, luat cojocul iarna de pe om, căciula de astrahan, ceas, verighetă. „Cămătarii” au început cu furturi din mașini. După aia au avansat la furturi din locuință, luau tot ce găseau, bani bijuterii, dar, în special, butelii. Buteliile erau foarte scumpe, 300 lei era o butelie, nu se găseau și ei le dădeau la jumătate de preț. De la spargeri de locuințe au mers pe spargerile centrelor de butelii. Prin ‘83-‘84 au spart un centru de butelii  pe Șoseaua Alexandriei și au furat 50 de butelii pe care le-au cărat cu căruțele. Tâlhării înarmate, cu cuțite. Intrau peste oameni în locuință și-i amenințau. Au avut și spargeri de biserici, luau ce găseau în cutia milei. În concluzie, tot genul de infracțiuni. Au spart locuințele unor șefi de Miliție, inclusiv șefi de sector. Știau că la ei se mai găsea o sticlă de ceva, un cartuș de țigări. Au plecat atunci cu câteva sute de fapte penale probate. Dar știți care era cea mai mare nenoricire din acea perioadă?

Vă rog, eu eram la proba scutecului la începutul anilor ‘80!

Din 1982, Ceaușescu, an de an, dădea câte un decret de grațiere și amnistie. Toți care aveau condamnări până la 10 ani, erau grațiați. Erau condamnați 5 ani, 7 ani, anul viitor venea decretul și erau puși în libertate. Și erau cu miile, zeci de mii, an de an. Și ăștia s-au prins, după al doilea, al treilea decret, cel mai mare pe care l-a dat a fost în 1988, Decretul 11, când au scăpat zeci de mii de infractori, inclusiv cei pentru infracțiuni cu violență, tâlhării, jafuri. S-a întâmplat ca ăștia, eliberați, să vină să ne și caute. În plus, mai era o treabă care ne omora timpul aiurea. Veneau de la penitenciare, după ce erau puși în libertate, la secțiile de domiciliu și noi trebuia să-i luăm în evidență. Din nou amprentați, fotografiați, venea unu’ de la oficiul forțelor de muncă și stăteai de dimineață până seara să caute loc de muncă pentru fiecare. Majoritatea erau în construcții, ăștia nu aveau școală, nu aveau Dumnezeu, se duceau o zi două pe șantier și, după, dispăreau de acasă și trebuia să-i cauți. Era decretul 153 din 1970, cine nu avea loc de muncă sau erau găsiți în grup, mai mult de trei, pac, 1-6 luni închisoare. Și noi când făceam razii prin Ferentari prindeam câte 30 de inși la barbut. Decretul le dădea drumul, decretul îi băga la loc.

”Pe cămătari i-am băgat de șapte ori. Nuțu era creierul, iar Sile era smardoiul”

Dumneavoastră ați avut arestări din cadrul acestor clanuri, grupări cum se numeau atunci?

Pe „cămătari”, din 1981 și până în 1989, eu, personal, i-am băgat de șapte ori, nu știu câți ani de închisoare au adunat, însă veneau decretele și-i eliberau. Nuțu era creierul, iar Sile era smardoiul.

Și după Revoluție și-au schimbat obiceiurile, mi-ați spus de înșelăciuni, butelii, tâlhării, furturi de toate felurile, ce s-a întîmplat după 1989 cu aceste clanuri?

După Revoluție eram la Crimă Organizată și i-am luat prin 1996, pentru trafic de persoane, hotelul Bulevard, care acum e închis, era al lor, zona lor (n.red. „cămătarii”) Erau suspecți de un triplu asasinat care ar fi avut loc în Străulești. Trei fete găsite moarte, tăiate și aruncate în lac. O moldoveancă și două din Ucraina. Nu au fost ei autorii, au fost omorâte în Bulgaria, de mafia de acolo, aduse cu un microbuz în țară și aruncate în lacul Străulești. Am lucrat ani de zile atunci, am avut colegi plecați în Moldova, la Poliția de acolo, pentru identificare, au fost omorâte de șeful mafiei din Bulgaria. Ce vreau să mai spun, cum se specializaseră aceste clanuri? Ăia din sectorul 3 veneau și furau în sectorul 5, patru ataca în sectorul 6, ăia din 2 mergeau în sectorul 1. Spuneau că Poliția din sectorul 5 nu-i cunoaște pe ăia din 3. Așa gândeau!

  • NU RATA! URMEAZĂ: Episodul 3 și Episodul 4. Dosarele „Comisarului Vijelie”: Capturile de substanțe radioactive. Uraniu ascuns în pâine, în ghenă, îngropat în grădina din fața blocului. 
  • Cazul care a șocat România, chinezii din „Triada”. Asasinați, ciopârțiți. Cadavrele din valizele care pluteau pe Dâmbovița. Chinezii uciși, tranșați, trași prin mașina de tocat și aruncați la toaletă. 
Urmăriți Impact.ro și pe