Inspirația sau mai bine spus revelația oferită de către divinitate în realizarea unor lucruri deosebite nu a fost și nu este la îndemâna oricui. Oameni a căror celebritate a devenit indubitabil recunoscută au apelat la “ritualuri” bizare pentru a-și apropia muzele în procesul lor de creație. Nu vorbim de tabieturi și cu atât mai puțin de superstiții, ci de tehnici proprii menite să deschidă căile unor facilități mentale. Reușitele nu s-au lăsat așteptate, iar numele autorilor s-au făcut remarcate tot mai pregnant prin semnăturile depuse pe ceea ce au creat.
Omul de artă din spatele picturii gotice americane și-a aflat inspirația pentru mai multe lucrări în orașul său de reședință. A locuit timp de un deceniu în mansarda unei case funerare. Loc unde a așternut liniștit pe șevaletul său opere de certă valoare în timp ce ducea o viață cât se poate de normală. Nici măcar nu s-a încercat a fi făcută vreo legătură în a descifra locul ales de Wood și valoroasele sale tablouri. Oricum ar fi fost imposibil.
Ilustrul pictor spaniol, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă, era convins că sursa de inspirație se află la granița dintre realitate și inconștiență. El și-a pus pensula pe ceea ce numea „fotografii de mână ale viselor”. Pentru a ajunge la această stare, adormea pe un scaun ținând o cheie deasupra unei tăvi metalice. Atunci când cheia cădea și era trezit de zgomotul produs, începea să picteze direct ceea ce i se arătase în vis. Ingenios și impredictibil, ca mustața pe care o purta, această practică îi permitea să găsească echilibrul între starea de veghe și cea de somn.
Compozitorul rus a fost un personaj singuratic, deoarece s-a asigurat că absolut nimeni nu-l poate auzi înainte de a compune. Odată ce acest autocontrol a devenit obicei, el se poziționa pe mâini cu capul în jos pentru a-și „spăla creierul” și „a-și odihni capul” în așteptarea inspirației. Un gen de yoga practicat fără să-și dea seama, dar cu rezultat cert, fără să obțină celelalte beneficii ale acestui mod de meditație.
Renumitul pictor britanic avea propriile sale mijloace de muncă. Se trezea foarte devreme și lucra câteva ore înainte de a ieși la câteva pahare cu alcool. Bărbatul s-a luptat cu o rebelă insomnie toată viața, motiv pentru care a recitit un mare număr de cărți de bucate pentru a adormi. În ceea ce privește aceste episoade de beție, recunoscute de altfel, Bacon declara că „i-a umplut mintea cu energie și o gândire clară”.
Regina literaturii polițiste nu mai are nevoie de nicio prezentare. Ceea ce se știe mai puțin este faptul că pentru a-și găsi inspirația Agatha Christie avea o tehnică de lucru specială: făcea baie, mânca mere și aranja sâmburii pe marginile căzii. Apoi își scotea carnetul și trecea la notarea ideilor venite. Această stranie stratagemă a funcționat pentru mult timp, având în vedere cât de prolifică a fost de-a lungul carierei sale.
E foarte probabil ca lumea să nu-l cunoască pe acest om. El este profesor, inventator, inginer, adept al futurismului, deținătorul prestigiosului Premiu American pentru Tehnologie și este descris de revista Forbes drept „mașina supremă a creierului”.
Pentru a-și stimula forța de creație, Kurzweil își propune o problemă pe care încearcă să o rezolve aproape în fiecare seară. Fie de natură matematică, fie o enigmă, un dubiu personal sau pur și simplu o schiță a unei idei. Apoi așteaptă să adoarmă pentru a continua „lucrând” cu părțile active ale creierului său care operează în subconștient. Omul s-a dovedit genial, iar ciudatul său mod de a dezlega enigme funcționează la nivel maxim.
Când nu a putut găsi inspirație în propriile și celebrele sale citate, lui Steve Jobs i-a plăcut să-și înmoaie picioarele în apă, în timp ce inginerul american, Steve Wozniak, specialist în calculatoare, cunoscut drept cofondator al companiei Apple Computer Inc. făcea întreaga muncă reală. De cele mai multe ori, Jobs își înmuia picioarele direct în vasul de toaletă din birourile concernului. Acest “truc” îi îndepărta vizibil stresul zilnic cu care se confrunta.
Cel mai de succes autor de romane SF, printre care arhicunoscutul 451Fahrenheit, a debutat în literatură așternând cuvinte complet aleatorii pe hârtie (liste întregi), încercând să găsească idei şi eventuale titluri pentru povestiri. Bradbury şi-a dat seama, în cele din urmă, că astfel de liste au ţesut, în timp, opere întregi, au săpat, pentru el, acolo unde mintea conştientă nu avea curajul să se întoarcă. O maşinărie a creativităţii s-a pus în mişcare odată cu aceste liste şi chiar dacă timpul pentru limpezire nu a fost întotdeauna acelaşi, rezultatul a apărut, mai devreme sau mai târziu.
Avem de-a face cu o tehnică primejdioasă. Ei bine, la ea recurge un inventator japonez multimilionar destul de renumit, Nakamtsu Yoshiro, care a făcut cercetări în domenii extrem de variate. El deținea o metodă ieșită din comun, ce consta în a înota în timp ce își ținea respirația până aproape de sufocare. Apoi ieșea la suprafață cu idei novatoare provocate parcă de undele străbătute. Cât se poate de insolit.
Unul dintre cei mai mari scriitori francezi (romancier, critic literar, eseist, jurnalist) era un adevărat devorator de cafea. Era un foarte cunoscut client al cafenelelor. Acolo îi dădea frâu liber inspirației pentru a scrie. Potrivit celebrului literat, cafeaua aprindea scântei în mintea sa, îi dădea energie. Sorbea zeci de căni pe zi, ceea ce în mod clar nu era de fel o doză sănătoasă. Fapt care i-a cauzat reale probleme de sănătate.
(surse: Thrillist, Another Mag, Business supporter)