Cum să rămânem în viață în cazul unui război. Un român, unul din cei mai buni instructori în supraviețuire urbană din lume, sfaturi vitale EXCLUSIV

Cristian Botez 16.02.2022, 14:24

Războiul din Ucraina, după părerea multora, inclusiv șefi de stat, iminent, ce ar putea fi declanșat odată cu preconizata invadare de către trupelor rusești a teritoriului acestui stat, urmat, mai mult ca sigur de o implicare directă și a altor state, preponderent membre NATO, a pus pe jar populația din România. Cei mai mulți dintre români, în necunoștință de cauză, fără o cultură în domeniu, majoritatea fără o minimă pregătire militară și cunoșoștințe în domeniu, se tem de consecințe grave asupra vieții lor, inclusiv de o ripostă a Rusiei îndreptată împotriva țării, ca urmare a implicării armatei române în acest conflict. Românii sunt convinși că bazele americane de la Deveselu, locul unde este amplasat scutul antirachetă american, sau baza aeriană de la Kogălniceanu, ar putea constitui eventuale ținte pentru Rusia. De asemenea, și Portul Constanța, obiectiv strategic în Marea Neagră, care va deveni, este de așteptat, zonă de confruntări navale, ar putea constitui un obiectiv vizat de un un atac aerian.

Pregătirea românilor pentru supraviețuire aproape de zero

Mai mult, românii se gândesc chiar și la o invazie terestră, și își amintesc, de altfel, de o declarație mai veche a liderului de la Moscova, care a spus că „dacă își propune, ar putea ajunge la București cu trupele în maxim trei ore”.

În acest context, românii au început să se gândească în mod serios la ce ar trebui, ce ar putea să facă în situația în care România ar fi atacată, în situația în care o parte din orașe ar putea fi bombardate, și zone întregi ar putea fi invadate terestru de trupe rusești. Desigur, mai mult ca sigur că această posibilitate tinde spre zero, iar majoritatea specialiștilor militari sau politicieni exclude toată această situație.

Mentalul colectiv lucrează însă altfel. Cultura în materie a populației este combinație de amintiri și experiențe ale înaintașilor, din timpul celui de-al doilea război mondial, scenariu de film, informații din prezent, plasate în media în mod diversionist sau doar neprofesional. Toate acestea conduc la crearea unei stări de frică, de temere colectivă față de situație, care chiar dacă are o probabilitatea foarte redusă de a deveni realitate, poate produce chiar isterie.

Un român îi învață pe români cum să lupte pentru a supraviețui în caz de război

Brusc oamenii au devenit interesați de ceea ce ar trebui să facă în situația în care România ar fi angrenată într-un război cu Rusia, și merg cu imaginația până la eventualitatea în care, în mod direct spus, ar putea fi confruntați cu prezența trupelor rusești chiar pe străzile din orașele în care trăiesc.

În încercarea de a limpezi această stare de frică, de incertitudine, de neștiință a ceea ce trebuie făcut într-o astfel de situație extremă, reporterul IMPACT.RO a luat legătura cu unul din cei mai buni instructori de supraviețuire din lume. Un român. Dan Dumitru, pe care îl vom prezenta în cele ce urmează.

Zeci de temeri, soluții specifice

Acest material a fost gândit de autor, într-o primă fază, doar ca un interviu. Forma articolului este însă una mai complexă, într-o încercare de a realiza, atât cât permite cadrul editorial, un foarte concis curs de supraviețuire urbană.

Acesta conținând referiri la, așa cum deja am spus, tehnici de supraviețuire urbană, soluții pentru situații extreme, mici proceduri din diferite domenii, cum ar fi sanitar, de obținere a apei și de sterilizare a acesteia, de găsire a hranei, de identificare a conservelor alterate, de preparare a unor diferite lucruri care nu ar mai putea fi atacate într-o situație post atac sau post invazie, de la haine, încălțăminte, mijloace de transport mecanice sau electro propulsate ori de alt fel, sau mijloace de comunicare la distanță artizanale, improvizate. Tehnici de ascundere și camuflare, individuală sau de grup, tehnici de apărare, individuală sau de grup restrains (grup constituit ad-hoc, familie ș.a.). Tehnici de evadare din zone încercuite (urbane sau naturale), tehnici de deplasare în teren și de orientare (zi și noapte), tehnici de obținere a hranei, de căutare a acesteia, de a identifica hrană naturală comestibilă, fără risc de otrăvire sau intoxicare.

Cum să rămânem în viață în cazul unui război. Un român, unul din cei mai buni instructori în supraviețuire urbană din lume, sfaturi vitale EXCLUSIV

Dan Dumitru, al treilea, ca valoare, Instructor de Supraviețuire Urbană din lume

Trei licențe, patru masterate, fost luptător în SIAS, centură neagră la Aikijutsu și Police Self Defense.

Așadar, despre supraviețuire urbană în general și despre nivelul la care se află în acest moment, românii, din punctul de vedere al pregătirii și instruirii elementare în situații extreme, mai ales în contextul actual geo politico militar din regiunea în care România se află sub risc major, reporterul IMPACT.RO a stat de vorbă cu Dan Dumitru, colonel în rezervă, fost luptător în Serviciul de Acțiuni și Intervenții Speciale (SIAS) din cadrul Inspectoratului General de Poliție (IGP), Instructor de Supraviețuire Urbană, certificat de Survival International World Association. Al treilea din lume ca nivel de pregătire și valoare.

Dan Dumitru are o biografie educațională profesională impresionantă. Născut în 1968, are trei facultăți absolvite. Academia de Sport (arte marțiale și de autoapărare), Academia de Poliție „Al. Ioan Cuza” (Înalt Management Strategic) și Facultatea de Drept. A absolvit, de asemenea, alte trei instituții postuniversitare și are patru masterate. Începuse și Agronomia, dar a abandonat. Dan Dumitru are opt lucrări de cercetare științifică publicate în domeniul Apărării și Securității Naționale la Academia Militară.

Este instructor de arte marțiale, și, printre altele, Președintele Close Combat România, artă marțială în care deține centura neagră cu 10 DAN. Deține, de asemenea, 9 DAN în Aikijutsu și 10 DAN în Police Self Defense. Plus centura neagră cu 1 DAN în Aikido

Introducere în lupta pentru supraviețuire

Dan Dumitru nu crede într-o invadare a României în cazul unui conflict armat direct, în situația izbucnirii unui război în Ucraina, dar este absolut convins că o minimă cunoaștere a tehnicilor de supraviețuire urbană, și mai apoi, o aprofundare a acestora și un antrenament constant specific, pot fi de mare folos pentru oricine, fie că este adult ori tânăr sau chiar copil, fie că este bărbat sau femeie.

Dan Dumitru a antrenat de-a lungul vremii oameni fără nici cea mai mica pregătire paramilitară, cu condiție fizică departe de cea a unui sportiv, oameni care, de exemplu, nu știau să înoate, și care, după doar câteva zile, erau capabili nu doar să înoate, ci și să facă scufundări. Al treilea instructor în supraviețuire urbană din lume, iată, un român, ne introduce, prin noțiuni de bază și relatări din experiența sa, la care adaugă și alte considerații pe marginea acestei teme a supraviețuirii în condiții extreme, în această lume pe care mulți dintre noi nu au văzut-o decât în filme sau despre care au citit în cărțile de aventuri.

Românii nu sunt pregătiți fizic și nu au noțiuni de bază în supraviețuire

Înainte de a intra în subiect, Dan Dumitru a ținut să sublinieze faptul că românii nu sunt, la ora actuală, absolut de pregătiți să facă față unor situații specifice unui război în derulare pe teritoriul țării și chiar în orașele, localitățile în care locuiesc.

În condițiile în care sistemul educațional nu a mai acordat, o spune el, aproape deloc spațiu, timp unei pregătiri fizice de bază ori chiar sportive temeinice în școală, începând chiar cu clasele mici, în condițiile în care părinții cedează prea ușor dorințelor copiilor și îi scutesc prin tertipuri medicale de orele educație fizică și sport, iar medicii de familie eliberează prea ușor scutiri medicale pentru scutirea de aceste ore, copiii, tinerii, captivi ai unei lumi din ce în ce mai tehnologizate, internetului, virtualului au ajuns să nu știe, practic, să se mai descurce aproape deloc în natură sau să se confrunte fizic cu teren ostil, accidentat, cu situații în care ar putea fi nevoiți să-și caute hrană și apă bună de băut, să se adăpostească, să se ascundă și să se ferească de inamici.

Ori de invadatori străini de stradă, ori de bande de jefuitori care se formează, în astfel de situații, în orașe sau care sunt migratoare între diferite zone, bande de indivizi lipsiți de scrupule, care, fără milă, sunt capabile să atace, să jefuiască, să violeze ori chiar să ucidă. Pentru hrană, pentru îmbrăcăminte sau încălțăminte sau pentru oricare alt obiect de care ar avea nevoie. Sau doar pentru distracție.

Tinerii cumpără accesorii pentru supraviețuire, dar nu știu să le folosească

Magazinele cu accesorii de călătorii, excursii sau antrenament cu arme albe mai mult sau mai puțin exotice, sunt căutate și își câștigă tot mai mulți clienți. Este vizată doar distracția, epatarea unor calități fictive, ori satisfacerea unui ego teribilist. Puțini tineri știu, însă, cum să folosească un cuțit, cum să-l țină în mână, cu ce priză, cum să se apere sau să-și făurească obiecte necesare supraviețuirii.

Puțini știu să aprindă focul cu cremene și amnar, puțini, de asemenea, știu să aleagă o lanternă sau cum să aprindă o spirtieră sau să purifice o apă luată dintr-o baltă, de exemplu. Și exemplele pot continua.

Ce nu ar trebui să lipsească dintr-o casă

Pe Dan Dumitru, care se află în acest moment în Dublin, Irlanda, l-am abordat, încă de la începutul convorbirii noastre, cu acest aspect, al kit-ului minim de supraviețuire.

Dan Dumitru: „Chiar dacă, în caz de atac și eventual bombardament am fi tentați să părăsim orașul care ar putea deveni oricând o țintă, să zicem că nu vrem să abandonăm totuși casa noastră, apartamentul. Ei bine, în casa noastră nu ar trebui să lipsească resurse de hrană pentru vreo șase săptămâni, pentru toți membri familiei. Tot ce poate fi depozitat și nu este perisabil, care au date termen de valabilitate cât mai lungi. Plus cantități considerabile de apă, medicamente, pături și tot ce credem noi că ne este de folos, fără să depindem de alții. Problema este că cei mai mulți dintre cei care își fac provizii serioase, vorbesc despre asta, se laudă cu ce au, cu ce au strâns. Asta este o mare, mare greșeală. Pentru că oricine îți este cunoscut, îți este prieten, ați stat o dată sau de mai multe ori, la un grătar, la un șpriț și știe de ce ai tu, de ce provizii ți-ai strâns, va fi primul care îți va da în cap în caz de război sau altă situație extremă, pentru ca el, ca membri familiei lui să supraviețuiască.

Oamenii, atunci când le este foame, cumplit de foame, nu mai țin cont de nimic, nu mai țin cont că le-ai fost prieten sau apropiat. Și nici chiar că le ești rudă. În același timp, în astfel de situații extreme, apar, se formează găștile, bandele de cartier. De multe ori acestea sunt mai periculoase decât inamicul. Pe oricine prind, la nimereală, fără să-și aleagă o țintă anume, îl vor ataca, îl vor jefui, se vor distra pe seama lui. Iar dacă este femeie sau copil ori adolescent, se vor deda chiar la violuri. Cine se opune, cine încearcă să fugă, să scape, riscă să fie ucis. Și nu este exclus ca toate acestea, și mă refer mai ales la violuri și crime, să fie făcute doar din distracție, ca manifestare a superiorității fizice și numerice față de cei slabi, lipsiți de apărare. Ei știu că nu va mai fi nimeni să-i tragă la răspundere, ordinea publică va fi, în acele situații, desființată, spulberată de evenimentele dramatice în derulare. Acești nelegiuiți vor fi cei mai mari inamici ai nostril în astfel de situații.”

„ Fugi pur și simplu, să te salvezi”

  • Reporterul impact.ro: „Cum am putea face față unor astfel de atacuri, cum putem evita atacurile din partea acestor bande?”

Dan Dumitru: „E ceva va mai greu, pentru că noi, dacă ne deplasăm pe jos între diferite puncte din oraș, cam suntem ținte sigure. Cel mai bine ar fi ca într-un astfel de grup de supraviețuitori să existe un om cu experiență, care să meargă ceva mai avansat, care să se intereseze dacă sunt obstacole, dificultăți pe traseu, grupuri ostile și care să ne avertizeze. Ideal ar fi ca oamenii să aibă mijloace de comunicare, dar acest lucru, în scurt timp, va deveni o mare problemă. Bateriile se vor descărca rapid, stațiile de relee pot fi distruse, antenele nu vor mai funcționa normal, va exista bruiaj radio, frecvențele voi fi blocate sau luate de către armată și celelalte forțe militare. Asta se întâmplă când ne deplasăm pe jos.

Dacă avem, însă, un vehicul, o mașină, ceva, atunci ar trebui să avem și rezerve de carburant, pentru că alimentarea va deveni în scurt timp o problemă mare. Și trebuie, având vehicul, să fii gata să intri în orice, să intri oriunde, peste oricine, numai să nu te operști, căci dacă te oprești devii victimă sigură. Și dacă ești pus în situația de a fi somat să abandonezi mașina și să-ți cedezi bunurile unor oameni înarmați, fă-o rapid, lasă în urmă tot și fugi ca să scapi, pentru că viața este mai importantă decât orice obiect. Fugi pur și simplu, să te salvezi, sa-ti salvezi familia, soția, copiii, decât să-i vezi pe acei ticăloși cum se distrează cu ei după care îi ucid.

În fața unor astfel de grupuri de bandiți nu poți să faci față decât dacă te-ai asociat, te-ai grupat cu oameni care au și o pregătire fizică și eventual ceva experiență militară, și dacă ai și ceva arme, atunci, da, ai putea face față și unor astfel de atacuri. Dacă ai și niște ani de sală, dai, ai, cum se spune, sânge în tine, da, nu știi ce întâlnești. Este posibil și asta, să dai peste sau să fii atacat de bande sau grupuri pe care, tu cu ceilalți cu care ați format ad-hoc un grup, să le domini”.

„Va fi care, pe care”

  • Reporter: „Ce facem în situația în care întâlnim animale sălbăticite. Îndeosebi câini transformați în fiare?”

Dan Dumitru: „E ca la inundații. Să zicem că suntem nevoiți, dacă ne trezim inconjurati de ape, să ne retragem pe un teren mai înalt, pe o colină, pe un deal, acolo unde, instinctiv, ca să se salveze, s-ar grupa și animalele. Atunci va fi care pe care. Animalele înfometate, vor deveni agresive. Și lor le va fi frică, și lor le va fi foame și sete. Ele nu vor mai fi, atunci, animalele noastre de companie care au fost până atunci, când ne plimbam prin parcuri. Se vor fi transformat în fiare sălbatice, care vor lupta, care vor sfâșia și ucide pentru hrană, pentru supraviețuire. Și oamenii vor face la fel. Va fi care, pe care”.

În ceea ce privește confruntarea cu inamicii, cu indivizii utili care pot fi, de multe ori pe urmele celor care se deplasează între un loc și altul sau care vor să fugă, să părăsească orașul sau o zonă periculoasă, Dan Dumitru dă sfaturi de bază, care îl pot pune pe cel care încearcă să se salveze, în avantaj. Care îl pot salva.

„Este foarte important să știi să-ți scoți adversarul sau adversarii din luptă. Pe cel care te urmărește, indiferent de scop. Să te jefuiască sau chiar să te anihileze. Dacă reușești să-l rănești, de la distanță, indiferent cu ce, sau punând capcane improvizate, de genul, două cunduri cu vărfurile unor cuie lungi ieșite in afară, puse față în față, dar desfăcute, într-o mică groapă acoperită, pot răni glezna unui adversar. Asta îl poate opri din urmărire sau cel puțin întârzia. Îi poți ține oamenii cu care se însoțește pe loc sau să îi acorde prim-ajutor ori să-l pună la adăpost. Dar imediat ce acel rănit moare îl abandonează și pornesc iar în urmărirea ta.

Important e, așadar, să faci tot posibilul să scazi capacitatea de luptă a inamicului, prin orice mijloace, inclusiv, cum spuneam, prin rănire. Mai ales că, în timp, acea rană se poate infecta și poate duce, în condițiile în care antibioticele și materialele sanitare dispar pe zi ce trece, la moartea lui.

„Degeaba se strâng 100 de oameni la un loc. La primul foc de armă fug toți”

Ideea este că degeaba ne dai zmei pe timp de pace, într-o viață normală, dacă nu știm ce nu știm ce avem de făcut atunci când suntem puși în fața unei situații limită, de supraviețuire. Nu e așa ușor. Trebui să știi dacă nu ai o armă, să-ți faci una, dacă nu ai scule, să știi să improvizezi. Trebuie să constitui un grup solid, stabil, cu oameni pe care te poți baza în fața unui pericol, mare. Degeaba se strâng 100 de oameni și când trebuie să înfrunte ceva pericol, 90 dintre ei fug. De fapt, la primul foc de armă n-o să mai vezi pe nimeni pe-acolo”.

„Tehnicile de supraviețuire trebuia să se predea în școli”

Dan Dumitru: „Revin la acordarea primului ajutor în caz de rănire sau alte situații medicale specifice încercării de supraviețuire într-un oraș sub asediu, distrus sau invadat de inamici. Românii nu sunt pregătiți, am mai spus-o, pentru așa ceva. Pregătirea lor în materie este absolut deficitară. Lucrurile astea trebuiau predate în școli. Am sute de oameni care au urmat cursurile mele de supraviețuire. Nimeni nu a absolvit, nimeni nu-și lua atestatul dacă nu treceau testele de acordare a primului ajutor. Este și multă teorie , dar și practică multă.

Pe toți cei peste 16 ani i-am instruit, i-am certificat în acordarea primului ajutor. Asta poate face diferența, de multe ori, fie că e vorba de tine sau de cei din grupul tău, între viață și moarte. Între a scăpa și a cădea în mâinile inamicului. În situații extreme este foarte important să știi să pui un garou, să pui o atelă, să folosești un defibrilator, să faci un pansament constructiv în caz de hemoragie abundentă. La cursurile mele au învățat multe, chiar și părinții adolescenților pe care îi aduseseră la mine. De pe margine, doar urmărind ceea ce făceau copiii lor. Instruirea viza tot felul de situații. De la descarcerări, la tehnici de salvare în caz de cutremur, de inundații, de atac terorist.”

Factorul psihic, la fel de important ca cel fizic

Dan Dumitru: „Vei ceda sigur, psihic, dacă nu ești trecut printr-un antrenament specific. Dacă tu ești pus față în față cu astfel de situații extreme și tu, înainte, nu ai făcut simulări, vei fi depășit de situație. Și foarte mulți se pot bloca sau dau bir cu fugiții. Iar lideri de grup nu pot fi, dintr-o masă de oameni, decât 12 până la 16 la sută. Atât. Nu mai mulți. Iar ceilalți pot muri cu zile. Devin victime prostești”. „Ce îi blochează?” „Excesul de adrenalină. Excesul de adrenalină îi termină. Se întâmplă și în vremuri normale. Vine un câine pe stradă mușcă, sfâșie un copil și tatăl sau mama rămân blocați. Nu acționează în niciun fel. Excesul de adrenalină te poate face să nu mai fii în stare să iei o decizie salvatoare. De fapt, niciuna”. „Dar parcă se spunea că adrenalina este benefică în situații extreme”. ”Este benefică dacă știi să o gestionezi. Dacă știi să o descarci. Să urli, să lovești cu putere în ceva, să dărâmi un perete, un copac, orice. Ca să o elimini, Căci altfel va pune stăpânire pe tine”.

Recomandare Video Impact.ro
Urmăriți Impact.ro și pe
Cristian Botez
Este reporter special și corespondent Impact.ro, încă din iunie 2021. Pregătit pentru cele mai periculoase zone de război din lume, Cristian Botez s-a remarcat de-a lungul carierei sale prin...