Colonelul în rezervă Ion Petrescu, analiză a primelor 100 de zile de război în Ucraina: „Luptele pe Frontul de Est continuă și pacea este încă o himeră” EXCLUSIV

După primele 100 de zile de la începerea invaziei rusești din Ucraina, la 24 februarie, situația rămâne încă încărcată cu multe incertitudini. impact.ro i-a cerut un punct de vedere colonelului în rezervă Ion Petrescu pe acest subiect, în încercarea de a anticipa evoluția pe termen mediu a conflictului care i-a dat destule bătăi de cap Europei întregi, nu doar celor două țări slave implicate în mod direct.

Primele 100 de zile de război în Ucraina

„Pentru europenii din fostele state socialiste existente – până la finele penultimului deceniu, din veacul trecut – în partea răsăriteană a continentului nostru, invadarea Ucrainei de către Rusia, pe 24 februarie 2022, a fost confirmarea determinării președintelui Vladimir Putin de a întinde frontierele Federației Ruse spre ex-granițele decedatei Uniuni Sovietice. Anterior, în anul 2014, după cum se știe, Moscova reușise să ocupe într-o zi peninsula Crimeea, și să sprijine multilateral mișcarea secesionistă generată în partea răsăriteană a Donbasului”, sună o primă analiză a colonelului în rezervă Ion Petrescu pe acest subiect.

În opinia sa, s-au detașat câteva lecții demne de a fi învățate.

„Prima lecție de învățat, pentru Kremlin afirmă fostul ofițer de rang superior e cea care arată – după mai bine de trei luni de zile – că deși a concentrat efective militare totale inițial apreciate la peste 200.000 de militari, ulterior precizate a fi fost 190.000, în pofida faptului că forța expediționară rusă a atacat din nordul, din estul și din sudul Ucrainei, pe teren confruntarea cu militarii ucraineni a fost aidoma unui duș rece, pentru generalii din Statul Major al armatei ruse.

În pofida discursurilor lui Putin, care încerca să convingă pe cine avea timp și naivitate să îl asculte că Ucraina este condusă de naziști, reacția normală a comunității democratice din Europa și de peste Ocean a fost imediată, eficientă și neașteptată pentru Kremlin, atât statele membre ale NATO, cât și țările componente ale Uniunii Europene strângând rândurile și condamnând, fără echivoc, agresiunea militară rusă asupra statului independent ucrainean.

A doua lecție de învățat pentru conducerea statului federal rus este că deși pretextele invaziei au fost pregătite cu grijă – a se vedea recunoașterea, pe 21 februarie a republicilor separatiste Donețk și Lugansk, urmată de autorizarea, de către Consiliul Federației Ruse a folosirii forței militare peste hotare și intrarea de facto a forței de invazie în estul Donbasului, în cadrul tragicomediei numită pompos și ridicol – efectele imediate nu au fost pe măsura așteptărilor planificatorilor anihilării independenței Ucrainei”.

Populația ucraineană nu i-a întâmpinat cu flori pe militarii ruși cu pretenții de „eliberatori”

În plus, mai precizează Ion Petrescu,  „populația ucraineană nu i-a întâmpinat cu flori pe militarii ruși cu pretenții de „eliberatori”, înaintarea spre Kiev a fost extrem de greoaie și trupele ruse nu au reușit încercuirea capitalei ucrainene, decât realizarea unui dispozitiv militar în formă de potcoavă – spre sudul orașului controlul aparținând apărătorilor ucraineni -, iar cei 40.000 de militari amplasați deja de conducerea ucraineană în dispozitivul defensiv din Donbas nu cedau tranșeele pe care le apărau cu tenacitate, după cum în sudul Ucrainei rezistau orașele Mariupol, mai la est și Mykolaiv/Nikolaev, mai la vest.

Marea armată rusă, cu un efectiv total de 900.000 de militari s-a împotmolit pe tărâm ucrainean, în fața armatei ucrainene, cu un efectiv inițial de 196.000 de combatanți. Uluiți, unii înstelați ruși s-au dus în linia întâi, pentru a vedea, cu ochii lor, ceea ce se întâmpla în mod concret, și cel puțin zece dintre ei au fost împușcați mortal de lunetiști ucraineni ”.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

„Demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”, adaugă aceeași sursă pentru impact.ro, „se dezumflaseră rapid, iar luna martie a consemnat blocarea de fapt a trupelor de invazie pe toate direcțiile inițiale de ofensivă, în condițiile în care armata ucraineană se antrenase în ultimii opt ani, pentru contracararea anticipatei invazii, avea armament modern și subunitățile aveau libertatea de a acționa conform situațiilor reale din teren, nu precum trupele ruse, obligate să primească mereu aprobări de la Moscova”.

„De fapt, ministerul rus al apărării s-a făcut de râs în fața propriilor militari, prin dotarea acestora cu pachete vechi de hrană pentru campanie, cu întârzierea aprovizionării cu combustibil și muniție, cu încurajarea aiuritoare a lipsei de cooperare între cele două armate și corpul de armată care fuseseră destinate să invadeze Ucraina.

Mai mult, din păcate, pe fondul dezordinii generate de lipsa de progrese în ofensiva începută pe teritoriul ucrainean, unii militari ruși, consumatori aprigi de alcool, s-au dedat la asasinarea unor civili ucraineni nevinovați, la violuri, furturi, incendieri și mitralieri fără noimă, somnul rațiunii lor fiind vizibil ulterior, în gropile comune create pentru a ascunde trupurile victimelor crimelor de război, ce aminteau, în mod șocant, de faptele naziștilor din secolul trecut.

Pe 8 aprilie, Moscova a anunțat numirea la comanda forței de invazie a generalului Aleksandr Dvornikov – cu o experiență de luptă anterioară în Siria – și a decis retragerea trupelor din nordul Ucrainei, pentru redistribuirea lor în estul Ucrainei.

Sorții luptelor au fost schimbători, respectiv până la 13 mai 2022 forțele ucrainene au eliberat împrejurimile Harkovului, dar până la 20 mai, Mariupol a fost integral cucerit, după predarea apărătorilor oțelăriilor Azovstal, care au rezistat totuși, acolo, timp de aproape trei luni”.

Lecția de învățat, pentru Moscova și Kiev

În cele din urmă, mai crede Ion Petrescu, „trebuie să fim obiectivi și să recunoaștem că nici condamnările internaționale pe scară largă, nici sancțiunile economice anunțate și aplicate de multe state oripilate de agresiunea militară rusă, nu au schimbat ambiția președintelui Vladimir Putin de a reda Federației Ruse de azi, gloria, puterea și teritoriile decedatei Uniuni Sovietice”.

Nici situația ucrainenilor fugiți din țară de ororile războiului nu i-a rămas indiferentă aceluiași Ion Petrescu: „Aproape șapte milioane de ucraineni, din cei 44.000.000 de europeni inițial trăitori în Ucraina au luat drumul pripegiei peste hotare și o treime din populație a fugit din zonele de război spre teritoriile ucrainene vestice”.

Iar concluziile sale sunt unele foarte directe: „Lecția de învățat, pentru Moscova și Kiev, este că războiul nu poate fi câștigat, cu arme convenționale, de către niciuna dintre tabere, iar negocierile de pace vor porni de la realitatea că trupele ruse nu vor mai pleca din Donbasul in integrum și nici din sudul Ucrainei, unde sunt pe cale să apară republicile separatiste – evident pro-Moscova – Herson și Zaporizhia”.

„Cât timp va rezista apărarea orașului Mykolaiv/ Nikolaev, Odesa rămâne un port liber ucrainean, în sprijinul căruia vor acționa și mânuitorii rachetelor daneze de tipul Harpoon, capabile să nimicească nave militare inamice, aflate pe mare la o distanță de până la 240 de kilometri.

România a dat dovadă de înțelepciune geopolitică, condamnând invazia militară rusă, sprijinind refugiații ucraineni, militând pentru înființarea batalionului multi-național de luptă al NATO, pe teritoriul nostru și acordând relației militare bilaterale româno-americane o atenție aparte, confirmată și de exercițiile comune cu militarii trimiși de SUA, la noi în țară.

Dar luptele continuă pe Frontul de Est și pacea este încă o himeră!”.