SPECIAL. Acum 82 de ani, “Ruleta Morții”

Știm cu toții însemnătatea datei de 1 septembrie 1939. Era ziua oficială în care a fost declanșată cea mai devastatoare conflagrație din istoria omenirii. Un puzzle uriaș, o scenă demonică abundând de “actori” ieșiți din infern pentru 6 (una din cifra fiarei) ani.

Nici cei mai renumiți istorici nu au reușit până acum să zugrăvească integral  în expunerile lor grozăviile și felul în care bila damnatei rulete a evenimentelor a căzut pe zero negru pentru aproximativ 100 de milioane de vieți.

În continuare câteva din bizarele componente ale jocului letal întins peste oameni, țări, continente, cu miza “totul sau nimic”.

A treia farsă

Se spune că trăsnetul nu lovește niciodată în același loc de două ori. Probabil că marinarul norvegian de pe o navă comercială, Birger Lunde, nu ar împărtăși acest crez. Navigatorului i-au fost scufundate,  de trei ori în ani consecutivi, de către submarinele germane U-Boat, vasele cu care străbătea întinderile oceanelor, dar a supraviețuit în mod miraculos pentru a-și depăna uriașul noroc, trăind până la vârsta de 82 de ani.

Prima sa întâlnire a avut loc în mai 1941, în timp ce se afla la bordul navei de marfă Taranger, în calitate de operator radio. La 250 de mile de Islanda s-a îndreptat spre America pentru modificări ale artileriei și pentru a consolida vaporul. A fost întâmpinat de un U-Boat care „ne-a bombardat până când nava s-a destrămat literalmente”. Mateloții au reușit să coboare bărcile de salvare, fiind recuperați ulterior câteva zile mai târziu de marina britanică.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

În februarie 1942, nava sa, Blink, a fost torpilată. Barca în care se afla s-a răsturnat de mai multe ori. Alți membri ai echipajului au pierit din cauza halucinațiilor, a oboselii, a lipsei de apă, hrană și provizii, precum și a atacurilor rechinilor. Puținii supraviețuitori au fost salvați de un vas american.

Întorcându-se la chemarea mării, în calitate de secund și operator radio, nava sa, Oregon Express, a fost nefericita țintă a unei torpile, în 1943, în timp ce naviga într-un convoi în Atlantic. De această dată nu a mai avut barcă de salvare, alegându-se în schimb cu o claviculă ruptă, răni adânci la coaste și pe spate. Din fericire pentru el, Lunde a fost reperat de o navă daneză, ce se îndrepta spre New York, și luat la bordul ei.

Jocul care a salvat vieți

35.000 de prizonieri de război aliați au scăpat din lagărele germane și italiene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Unii oameni ar putea fi surprinși să afle că renumitul joc de societate “Monopoly” a fost responsabil, în mod salutar,  pentru cel puțin o treime dintre ei. Crucea Roșie a trimis provizii în „truse de evacuare a închisorilor” deghizate în cutii standard de monopol. Trusele specializate erau marcate cu un punct roșu – care apărea celor neinițiați ca o simplă eroare de tipărire.

Conținutul  includea: o monedă germană autentică ascunsă între banii Monopoly, o busolă minusculă încorporată în zgărzile câinilor, un dosar metalic copertat în tablă, și hărți de mătase ale închisorii și localității sigilate în interiorul pieselor. Mătasea nu numai că  putea fi comprimată la dimensiuni mici, dar mai important, nu ar fi foșnit precum o hartă de hârtie care putea alerta gardienii în cazul evadării. Era un șiretlic perfect.

Producătorii, John Waddington Ltd, au fost însărcinați special cu crearea acestor truse pentru Serviciul Secret Britanic. Într-o inovație similară, piloților britanici ai RAF (Royal Air Force) li s-au emis cărți de joc care puteau fi îmbibate în apă, devenind adevărate hărți atunci când erau desfășurate. De asemenea, în seturile standard Monopoly din timpul războiului, zarurile au fost înlocuite cu un un dispozitiv special numerotat.

Invazia militară

La 15 august 1943, aproape 35.000 de soldați americani și canadieni au luat cu asalt insula Kiska pentru a ataca o forță de invazie japoneză. 21 de militari au murit în haosul creat și focul încrucișat ce l-au urmat. Nu știau, însă, că insula era de fapt un teritoriu american din 1867 și fusese capturată de japonezi în luna iunie a anului precedent. Deși petecul de pământ din largul Alaskăi nu era deosebit de important din punct de vedere strategic în sine, impactul psihologic al pretenției Japoniei asupra solului american a făcut recucerirea sa și mai dorită. De aici și succesul survenit.

În plus, față de cele 21 de decese, în final, a fost înregistrat un număr de 130 ca urmare a rănilor și a capcanelor  japoneze care au fost lăsate pe insulă.

“Fanta” în al Doilea Război Mondial

Celebra băutură carbogazoasă, pe bază de zahăr, deținută de Coca-Cola, simbol al “visului american”, și-a început de fapt viața în Germania nazistă. Diferite teorii ale conspirației apar sporadic în această poveste, unii susținând că băutura a fost evocată de mașina de război a lui Hitler pentru a contracara popularitatea americană a culturii în rândul  consumatorilor. S-ar putea argumenta în mod rezonabil că propaganda negativă inerentă consumului în masă al unui import american ar fi dăunătoare – potențial pentru ambele părți. Această linie de raționament îi face pe unii să sugereze că atât Coca-Cola, cât și Fanta erau într-adevăr același produs, doar marca fiind diferită pentru piețele respective.

Cu toate acestea, alte branduri americane simbolice, Ford fiind exemplul evident, au avut puține griji în articularea relației lor cu Reichul lui Hitler. În realitate, băutura a fost dezvoltată nu de naziști, ci independent de Max Keith, șeful operațiunilor germane ale Coca- Cola, o soluție pragmatică la problema introducerii ingredientelor din renumita băutură în Germania. Componentele variau în funcție de subprodusele disponibile de la fabricile germane ale acelor vremuri. Ulterior, sucul roșiatic s-a dovedit extrem de popular și a fost adoptat de Coca- Cola la nivel internațional după război.

Într-o altă aluzie la influența războiului Coca- Cola, se spune că băutura a fost atât de integrată în efortul de război din America, încât armata SUA a luat cu ei 3 fabrici de îmbuteliere în Africa de Nord.

Costurile

Efectele războiului au fost de lungă durată, întinse pe decenii. Marea Britanie își plătea încă datoriile din al Doilea Război Mondial față de America și Canada în 2006. Ultima tranșă de 83,25 dolari a fost transferată către America în ultima zi de afaceri, ale acelui an 2006. De fapt, a întârziat cu 6 ani, din cauza dificultăților financiare intermitente, după ce a negociat un plan de plată de 50 de ani în 1950.

Un trofeu din lemn

S-a susținut că, în timpul conflagrației, premiile Oscar au fost realizate din lemn, spre deosebire de trofeele tradiționale din bronz placat cu un aliaj special. În realitate,  aceasta este o eroare. Deși este adevărat că trofeele metalice au fost suspendate timp de trei ani din cauza lipsurilor de tot felul, înlocuirile au fost  realizate din tencuială vopsită. „După război, Academia de film americană a invitat destinatarii să răscumpere celebrele statuete din ipsos în schimbul celor din metal placat cu aur.”

„Mad Jack”, locotenent-colonelul Churchill

Locotenent-colonelul John Malcolm Thorpe Fleming Churchill, sau „Mad Jack” (Nebunul Jack), așa cum era cunoscut, a luptat în al Doilea Război Mondial folosind un arc lung și o sabie. Churchill – fără nicio legătură aparentă cu omonimul său premier britanic – a afirmat o dată că „orice ofițer care intră în acțiune fără sabia sa este îmbrăcat necorespunzător”.

Fără dedicații muzicale

În 1942, DJ-ilor americani de radio li s-a interzis să transmită răspunsuri la cererile ascultătorilor. Departamentul de război s-a temut că spionii inamici ar putea încorpora mesaje secrete de informații, difuzând astfel secrete valoroase pentru a fi preluate de către agenți inamici. Se știe că BBC a folosit aceeași tehnică pentru a transmite mesaje criptate Rezistenței de pe bătrânul continent și altor aliați din Europa. (surse: BBC, military-history.org)