Editorial Dan Mlădinoiu

De la “Craii de Curtea-Veche” la “Ciocoii vechi și noi”

Dan Mlădinoiu 24.11.2021, 16:17
De la “Craii de Curtea-Veche” la “Ciocoii vechi și noi”

Seculara locuțiune latină “Habemus papam” a fost pronunțată. Nu la ieșirea dintr-un conclav și rostită din balconul principal al Bazilicii Sfântul Petru de la Vatican, ci Bucureștiului și lumii întregi (urbi et orbi).

Fum roșu cu scântei galbene pe coșul de la Cotroceni

După două luni de piesă burlescă, a ieșit fum pe coșul de la Cotroceni. Unul roșu asezonat cu câteva scântei galbene. Gata! România va fi hățuită de un organism politic cu caractere genetice cvasiinedite rezultate în urma unei repetate mutații de sorginte social- liberală.

În pofida unui tsunami cinci iscat de C19 care mătură Apusul european și suflă amenințător spre noi, a unei inflații deșirate pe verticală, cu acute crampe economice după care apar tot mai multe lacăte pe prăvălii, un învățământ unde cele mai proaspete cunoștințe au împlinit doi ani, iată că învolburatura s-a transformat în apă limpede precum cleștarul.

Ceea ce îi calcă pe mielina materiei superior organizate a liberalilor sadea este conjurația ce i-a silit să părăsească o arcă navigând după sextantul lor. Inventatorului actualei plute politice, cu brevet atestat în septembrie curent, i se cuvine un Ave Imperator Dominus! Le-a pus socialiștilor în mâini timona barcazului, pentru a-l conduce într-o țară pe undele revărsate din șistarele cu lapte și ciubărele cu miere.

Actualii crai de curtea veche

A readuce la putere un partid care s-a automoționat cenzurativ, ce deține în CV doi președinți cazați o vreme la Rahova și Jilava, cu un părinte ideologic acuzat de trădare în dosarul Revoluției și infracțiuni contra umanității, este o situație de pâcla rațiunii.

În privința celui din urmă, pun rămășag pe vila lui Dragnea din Brazilia că, dacă nu ar fi avut în conturi vârsta nonagenară și alte soiuri de paveze, azi era parlamentar. Iată o “performanță” demnă de Cartea Recordurilor Geto-Dace.

Acestia aparțin crailor de curte veche, precum aceia ai lui Mateiu Caragiale. Cred că dacă am reuși să ne vedem cu ochii altora, am dispărea într-o clipită. Suntem subordonați unor reflexe necondiționate, avem ticuri repetabile în loc de memorie, gene diluate de un volatil interes personal. Directorul unui ziar interbelic spunea:

Ca să poți nădăjdui că vei înțelege ceva din viață, trebuie să-ți dai seama șapte ani că nu pricepi nimic.

Am depășit acest timp de patru ori. Înseamnă că tot ce-i exagerat este insignifiant. Asemenea lăturișuri prin care epigonii comunismului deșanțat ne predau de la catedra lor stacojie presudocursuri de democrație cu dizabilități nu sunt decât false tratate de vânătoare a iluziilor. Ne mint cu pomeni plătite de către noi înșine.

Anticipam într-un material scris în septembrie curent, după primele fisuri apărute în tandemul PNL-USR, că socialiștii lui Ciolacu adulmecă sânge de animal politic rănit fără să miște un deget. Acum au la cingătoare un fazan vasal rămas într-o aripă și un veșnic dansator de ciardaș la festinul puterii.

De la “Craii de Curtea-Veche” la “Ciocoii vechi și noi”
De la “Craii de Curtea-Veche” la “Ciocoii vechi și noi”

PSD a umplut un tom cu promisiuni

Liberalii au demonstrat cu brio că atunci când te lupți cu tine însuți te afli în două tabere. Este o indemolabilă certitudine. O parte dintre ei și-au închiriat conștiința, s-au vândut. Cu ordin sau fără. Nici nu contează. Este vorba de team-ul Cîțu & Co. Șeful ales la Romexpo a renunțat, așa cum bine îi stătea, la cotierele de conțopist în finanțe.

Apoi a încercat să fie „primus inter pares” (primul între egali). Însă, când i s-a închis robinetul de la heliul ce-i alimenta aerostatul spre visate orizonturi mărețe, a revenit la mentalitatea subalternă. Împreună cu campaignerii săi.

Întrucât se apropie luna darurilor, PSD a umplut un tom cu promisiuni. Așa cum i-a stat mereu în refren. Spitale (pe lângă cele opt nerăsărite de vreo câțiva ani), grădinițe (cu flori), patinoare (după primul polei), drumuri (i)raționale etc. Plus alte minunății din basmele lui Hauff. Toate construite după științificul principiu financiar expus de către Olguța Vasilescu: “Bravo, Marcele! Ai luat și banii de pe pieptul mortului”. Asta deschidere mentală!

În loc de concluzii, să ne reamintim ce scria Nicolae Filimon în romanul său din 1862, “Ciocoii vechi și noi”:

Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se reorganiza decât de a da frânele guvernului în mâinile parveniților meniți din concepțiune a fi slugi și educați într-un mod cum să scoată lapte din piatră cu orice preț.

Să-l contrazică cineva!

Urmăriți Impact.ro și pe