Cine a fost Pazvante Chiorul, omul de la care provine celebra expresie românească. Toată țara tremura de frica lui

Andrei Cezar 21.05.2020, 21:15

Există o expresie în popor pe care orice român a auzit-o cel puțin o dată în viață: ”De pe vremea lui Pazvante Chioru”. Însă nu mulți sunt cei care știu că de fapt acest personaj a existat și în realitate, în urmă cu câteva secole și a făcut ravagii în Țara Românească.

Cine a fost Pazvante Chiorul

Osman Pazvantoğlu, sau Pazvante Chiroul, așa cum îl știm din graiul popular, a fost Pașă al provinciei Vidin, aflată azi pe teritoriul Bulgariei. Însă pentru a-și căpăta acest înalt titlu l-a trădat inclusiv pe domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni și a ucis cu sânge rece pe toți care i-au stat în cale.

S-a născut în anul 1758, într-o familie înstărită de ieniceri din Vidin. Încă din copilărie începe să îndrăgească arta mânuirii armelor de război, iar în perioada tinereții devine cămătar. Însă această ocupație era interzisă în Imperiul Otoman, iar pentru faptele lui a fost întemnițat într-o închisoare din Sofia. Cu ajutorul bunicului său reușește să evadeze și traversează Dunărea în Țara Românească.

Sub conducerea domnitorului fanariot Nicolae Mavrogheni devine mercenar. Își câștigă respectul într-o perioadă scurtă de timp. În numai doi ani este numit șef al gărzilor personale de arnăuți ale domnitorului.

Însă din dorința puternică de a conduce îl trădează pe Mavrogheni și plănuiește mazilirea sa împreună cu alți boieri. Domnitorul află și ordonă decapitarea lui, însă este salvat de către poetul revoluționar grec Rigas Feraios, cu care era prieten, și care a intervenit, prin relațiile sale, în favoarea lui.

Cine a fost Pazvante Chiorul, omul de la care provine celebra expresie românească. Toată țara tremura de frica lui
Nicolae Mavrogheni, Domnitorul Țării Românești

Osman Pazvantoğlu nu renunță la ideea de a fi conducător și își formează o mică armată de mercenari cu care se răscoală împotriva sultanului Selim III pe motiv că i-a refuzat dorința de a deveni pașă. Neașteptat, bătălia a fost câștigată de Pazvante. În urma victoriei a creat o formațiune statală independentă cu capitala la Vidin, diferită față de celelalte pașalâcuri fidele Înaltei Porți. Avea monedă proprie, cu fața lui gravată pe ea, și dezvoltase relații diplomatice cu Franța.

Teritoriul ocupat de el era destul de vast pentru ambițiile unui mercenar: de la Dunăre până la Munții Balcani, și de la Belgrad până la Varna.

Sultanul nu putea suporta o asemenea umilință, iar în 1788 a trmis armata condusă de Husein Kukuc, formată din 100.000 de soldați, pentru a cuceri Vidinul și a-l captura pe Osman Pazvantoğlu. Însă nu au avut sorți de izbândă.

Cu toate acestea, sultanul se vede nevoit să-l numească Pașă de Vidin pe Pazvantoğlu.

Țara Românească, prădată de Pașa Pazvante

La începutul secolului al XIX-lea noul Pașă organizează mai multe expediții în Țara Românească, unde distruge tot ce-i iese în cale. Împreună cu soldații săi dau foc localităților, siluiesc femeile, omoară copiii și bătrânii. Această perioadă este considerată drept una dintre cele mai violente din istoria Țării Românești.

Un moment crucial l-a reprezentat atacarea Craiovei, în anul 1800, când din 8.000 de locuințe doar 300 au mai rămas în picioare.

La doi ani distanță, Pașa Pazvante ordonă capturarea Bucureștiului. Îngrozit, domnitorul Mihai Suțu fuge și ordonă garnizoanei de albanezi să apere orașul, dar aceștia refuză, deoarece nu fuseseră plătiți suficient.

În acest context, Iancu Jianu reușește să unească haiducii din Țara Românească, pe care îi organizeză militărește și pornesc împreună o campanie împotriva pazvangiilor. Oltenii reușesc să incendieze Vidinul și Plevna, dar și raiaua turcească de la Turnu Măgurele.

În anul 1809 are loc marea confruntre dintre cele două formațiuni militare. Iancu Jianu îl ucide pe adversarul său, însă în timpul confruntării directe îi scoate un ochi cu iataganul. În urma acestei înfrângeri dureroase, Osman Pazvantoğlu devine Pazvante Chiorul.