Băncile centrale cresc ratele dobânzilor pentru a reduce inflația. Care este rațiunea acestei mișcări

Creșteri nemaiîntâlnite la electricitate, combustibili, alimente, bunuri de consum, internet, hoteluri, zborurile, și acum. mai nou, ratele dobânzilor. Băncile centrale din întreaga lume se grăbesc să majoreze ratele dobânzilor cheie.

Băncile centrale se grăbesc să majoreze ratele dobânzilor cheie

Războiul din Ucraina, blocajele intermitente din China, o criză persistentă de energie electrică și lanțurile de producție perturbate s-au lovit de un apetit uriaș pentru bunuri și servicii, perturbând echilibrul delicat dintre cerere și ofertă și ducând prețurile la niveluri record.

În mod aproape sincronizat, băncile centrale din întreaga lume se grăbesc să majoreze ratele dobânzilor cheie în încercarea de a domoli inflația în creștere, care, spre marea lor consternare, continuă să bată recorduri lunare, transmite EuroNews.

Banca Centrală Europeană (BCE) a devenit una dintre cele mai recente instituții care au schimbat politica monetară, închizând un lung capitol al ratelor negative care datează din anii cei mai grei ai crizei datoriilor suverane din UE.

Omologii săi din Suedia, Norvegia, Canada, Coreea de Sud și Australia au luat măsuri similare în ultimele luni, reacționând la cifrele descurajante privind inflația. Rezerva Federală a Statelor Unite a majorat ratele de două ori cu 0,75 puncte procentuale, cea mai mare creștere din 1994 încoace.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Banca Angliei a majorat recent ratele dobânzilor cu cea mai mare sumă din ultimii 27 de ani.

Care este rațiunea acestei mișcări

Băncile centrale sunt instituții publice de o natură unică: sunt entități independente, necomerciale, însărcinate cu gestionarea monedei unei țări sau, în cazul BCE, a unui grup de țări.

Acestea au competența exclusivă de a emite bancnote și monede, de a controla rezervele valutare, de a acționa în calitate de creditori de urgență și de a garanta buna sănătate a sistemului financiar.

Principala misiune a unei bănci centrale este de a asigura stabilitatea prețurilor. Aceasta înseamnă că trebuie să controleze atât inflația – când prețurile cresc – cât și deflația – când prețurile scad.

Deflația deprimă economia și alimentează șomajul, astfel încât fiecare bancă centrală stabilește un obiectiv de inflație moderată, pozitivă – de obicei în jur de 2% – pentru a încuraja o creștere treptată și constantă.

Inflația, o provocare majoră

Dar atunci când inflația începe să crească vertiginos, banca centrală are mari probleme.

Inflația excesivă poate spulbera rapid beneficiile obținute în anii anteriori de prosperitate, poate eroda valoarea economiilor private și poate mânca profiturile companiilor private. Facturile devin mai scumpe pentru toată lumea: consumatorii, întreprinderile și guvernele sunt nevoite să se lupte pentru a se descurca.

„Inflația ridicată este o provocare majoră pentru noi toți”, a declarat președintele BCE, Christine Lagarde.

Acesta este momentul în care intră în joc politica monetară.

Băncile comerciale, cele la care ne adresăm atunci când trebuie să deschidem un cont sau să luăm un împrumut, împrumută bani direct de la banca centrală pentru a-și acoperi cele mai imediate nevoi financiare.

Băncile comerciale trebuie să prezinte un activ valoros – cunoscut sub numele de garanție – care să garanteze că vor plăti acești bani înapoi. Obligațiunile publice, datoria emisă de guverne, se numără printre cele mai frecvente forme de garanție.

Cu alte cuvinte, o bancă centrală împrumută bani băncilor comerciale, în timp ce băncile comerciale împrumută bani gospodăriilor și întreprinderilor.

Atunci când o bancă comercială returnează ceea ce a împrumutat de la banca centrală, trebuie să plătească o rată a dobânzii. Banca centrală are puterea de a-și stabili propriile rate ale dobânzii, ceea ce determină efectiv prețul banilor.

Acestea sunt ratele de referință pe care băncile centrale le cresc în prezent pentru a controla inflația.

În cazul în care banca centrală percepe rate mai mari de la băncile comerciale, băncile comerciale, la rândul lor, măresc ratele pe care le oferă gospodăriilor și întreprinderilor care au nevoie să se împrumute.

Ca urmare, datoriile personale, creditele auto, cărțile de credit și creditele ipotecare sunt mai scumpe, iar oamenii devin mai reticenți în a le solicita. Companiile, care solicită în mod regulat credite pentru a face investiții, încep să se gândească de două ori înainte de a face o mișcare.

Înăsprirea condițiilor financiare duce în mod inevitabil la o scădere a cheltuielilor de consum în majoritatea sau în toate sectoarele economice. Atunci când cererea de bunuri și servicii scade, prețul acestora tinde să scadă.

Este exact ceea ce intenționează să facă acum băncile centrale: să reducă cheltuielile pentru a limita inflația.

Dar efectele politicii monetare pot dura până la doi ani pentru a se materializa și, prin urmare, este puțin probabil să ofere o soluție instantanee la cele mai presante provocări.

Ceea ce complică lucrurile este faptul că energia este în prezent principalul motor al inflației, puternic impulsionată de un factor care nu are legătură cu economia: invazia Rusiei în Ucraina.

Benzina și electricitatea sunt produse de bază pe care toată lumea le folosește indiferent de cât costă, astfel încât o scădere rapidă a cererii care să răcească prețurile nu poate fi luată ca atare.

Acest lucru explică de ce băncile centrale, precum Fed, iau măsuri atât de radicale, chiar dacă acest lucru sfârșește prin a dăuna economiei. O politică monetară agresivă este o cale foarte dificilă: scumpirea banilor poate încetini creșterea, slăbi salariile și favoriza șomajul.

„Nu încercăm să inducem o recesiune”, a declarat președintele Rezervei Federale a SUA, Jerome Powell. „Să fim clari în această privință”.