Comisia Europeană nu a găsit niciun criteriu de convergență din cele patru care să aducă România mai aproape de aderarea la zona euro. Stăm rău la rata inflației, avem un deficit bugetar mult peste pragul de 3%, avem o datorie publică în creștere, dobânzile la ratele bancare s-au majorat și ele, iar cursul de schimb valutar este fluctuant.
Cu sărăcia de acum și decalajele dintre marile orașe și restul țării, trecerea la euro ar fi simțită de mulți români ca un alt val de scumpiri. Salariul minim net este de 2.550 lei, adică 515 euro, dar cei peste 1,5 milioane de români plătiți cu acest salariu primesc în mână doar 1.554 de lei, adică puțin peste 300 de euro.
România are acum al treilea cel mai mic salariu din UE, după Bulgaria, cu 332 de euro și Letonia, cu 500 de euro.
Salariul din România este de aproape cinci ori mai mic decât în Luxemburg (2.257 euro) și de peste trei ori mai mic decât cele din Irlanda (1.775 euro), Țările de Jos (1.725 euro), Belgia (1.658 euro), Germania (1.621 euro) și Franța (1.603 euro). La diferențele salariale se adaugă și diferențele dintre costul vieții în statele UE.
Cu alte cuvinte, trebuie mai întâi să ne restabilim echilibrul macro-economic ca să ne apropiem de salarii pe care să le primim în euro, altfel, sărăcia ar fi o provocare și mai mare pentru români.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Acum, cu zero criterii îndeplinite și cu procedura de deficit excesiv de care nu reușim să scăpăm din 2020, nu suntem pregătiți să intrăm nici măcar în anticamera aderării la moneda europeană.
După anunțul Comisiei Europene, care a văzut doar Croația pregătită să adopte moneda euro la 1 ianuarie 2023, întrebarea care se pune este ce avantaje pierdem dacă nu trecem la euro, dar și ce riscuri sunt dacă grăbim procesul fără să fim real pregătiți.
Analistul financiar Dragoș Cabat a explicat pentru impact.ro că prin neaderarea la euro, pierdem prin faptul că ne împrumutăm mai scump. Dacă am avea euro ca monedă națională, am putea lua credite cu dobânzi mai avantajoase. Apoi, în tranzacțiile internaționale, dacă am avea aceeași monedă ca și celelalte state, s-ar reduce mult costurile tranzacțiilor.
Pierdem faptul că ne împrumutăm mai scump, pierdem faptul că nu ne îndeplinim obligațiile pe care le-am asumat atunci când am fost primiți în Uniunea Europeană, pierdem ca și imagine”, a adăugat Dragoș Cabat.
Mai mult, moneda euro aduce și avantajul stabilității prețurilor. Consumatorii și societățile ar fi protejați împotriva fluctuațiilor costisitoare de pe piețele valutare, care reprezintă un factor de descurajare a investițiilor și de instabilitate economică.
Riscurile de a adera la zona euro fără a fi pregătiți sunt însă suficient de convingătoare pentru a face un pas înapoi. România are un grad de sărăcie a populației mai mare decât celelalte state care au adoptat moneda euro.
Mai mult, sunt și decalaje mari între orașele mari și celelalte zone ale țării, iar fără eliminarea lor, o adoptare a monedei euro ar face ca oamenii din acele zone să o ducă și mai greu decât cu leul nostru. Practic, când aderăm la zona euro, cu prețuri în euro aproape egale cu cele din celelalte state UE, ar trebui să avem și salarii apropiate de cele din alte țări europene.
Altfel, pentru mulți români, trecerea la euro ar fi văzută ca o nouă povară. Dacă, de exemplu, acum dăm 2,5 lei pe o sticlă de apă, ce s-ar întâmpla în ziua în care va trebui să dăm 2,5 euro fără să schimbăm și nivelul salariilor.
Pierdem că oamenii nu își pot lua salariul în euro, dar dacă și l-ar lua în euro, ar vedea doar că sunt mult mai mici decât în alte țări. Dar, oricum își dau și ei singuri seama”, mai spune Dragoș Cabat.
Cât timp România rămâne la moneda națională, Banca Națională este cea care stabilește politica monetară, cu care mai poate îndrepta dezechilibrele economice. Dacă am adera la zona euro, am pierde posibilitatea de a avea o politică monetară independentă, iar rolul BNR de acum ar reveni Băncii Centrale Europene.
Ne pierdeam posibilitatea de a deprecia leul față de moneda unică, de euro, și de a avea o politică monetară independentă. Dar beneficiile aderării erau, cu siguranță mult mai mari decât pierderile”, a subliniat analistul financiar.
În prezent, 19 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au euro ca monedă oficială. Odată cu aderarea Croației, numărul va crește la 20. Rămân în analiză România, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia și Suedia, care s-au angajat din punct de vedere juridic să adopte moneda euro. Danemarca a negociat o clauză de neparticipare în Tratatul de la Maastricht și nu face obiectul analizei. România și-a asumat, în 2019, să adere la moneda europeană în 2024, un obiectiv care nu va putea fi îndeplinit.
Conform ultimului raport al Comisiei Europene, de la începutul lunii iunie, Croația și Suedia îndeplinesc criteriul privind stabilitatea prețurilor. Adică doar ele au o rată a inflației de cel mult 1,5 puncte procentuale peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate, valoarea de referință fiind 4,9%. Cele trei țări cu cele mai bune rezultate în ultimele 12 luni sunt Finlanda, Franța și Grecia.
România, la fel ca și Bulgaria, Polonia, Cehia și Ungaria, au avut rate ale inflației net superioare valorii de referință în ultimele 12 luni.
În ceea ce privește criteriile fiscal (deficit bugetar, datoria publică), doar România face obiectul unei proceduri de deficit excesiv, lansată în aprilie 2020. Deși deficitul bugetar a depășit valoarea de referință de 3% din PIB și în Bulgaria, Cehia și Ungaria, în 2021 nu au fost inițiate noi proceduri de deficit excesiv.
Conform previziunilor economice ale Comisiei Europene din primăvara anului 2022, se așteaptă o scădere a ponderii deficitului bugetar în PIB în majoritatea țărilor în 2022 și 2023. Cu toate acestea, se anticipează că aceasta va depăși, în 2023, valoarea de referință în România, dar și în Polonia, Cehia și Ungaria.
În anul 2021, ponderea datoriei publice în PIB a fost între 40% și 60% în România, la fel ca și în Polonia și Cehia. Asta în timp ce Croația și Ungaria au depășit valoarea de referință de 60%.
Criteriul stabilității cursului de schimb valutar a fost îndeplinit doar de Bulgaria și Croația. Asta înseamnă că cele două state au participat la mecanismul cursului de schimb (ERM II) timp de cel puțin doi ani fără devieri semnificative de la cursul central ERM II și fără o devalorizare a cursului central bilateral al propriei monede în raport cu euro în aceeași perioadă.
Cu excepția leului românesc, cursurile de schimb ale monedelor care nu participă la MCS II au prezentat un grad relativ ridicat de volatilitate, scrie în raportul Băncii Centrale Europene (BCE) de la începutul lunii iunie.
România nu a îndeplinit nici criteriul ratelor dobânzilor pe termen lung, având o valoare net superioară celei de referință, de 2,6%.
Cele mai mici medii pe 12 luni ale ratelor dobânzilor pe termen lung au fost înregistrate în Bulgaria, Croația și Suedia. Polonia și Ungaria au consemnat medii pe 12 luni ale ratelor dobânzilor pe termen lung superioare valorii de referință.
Experții BCE mai atrag atenția asupra unui aspect important: în România, la cel ca și în celelalte state analizate pentru aderarea la euro, cu excepția Suediei, calitatea instituțiilor și a guvernanței este relativ scăzută.
În ultimul raport de țară, din mai 2022, Comisia Europeană preconizează că prețurile în România vor crește și mai substanțial decât până acum. După o ușoară creștere în 2020, rata inflației a atins 4,1 % în 2021 și se preconizează că va crește și mai mult în 2022, deoarece prețurile ridicate ale energiei vor afecta alte bunuri și servicii, în concordanță cu tendințele mondiale.
O dinamică a salariilor mai puternică decât se preconizase ar putea contribui la inflație, a atenționat Comisia Europeană.
Deficitul bugetar a scăzut într-o oarecare măsură, dar rămâne un motiv de îngrijorare. Creșterile ad-hoc anterioare ale pensiilor și salariilor, corelate cu venituri publice scăzute au condus la deficite mari încă înainte de criză.
Se preconizează că deficitul va scădea într-o oarecare măsură până în 2023, ca urmare a redresării creșterii și a colectării mai bune a veniturilor, sprijinite de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Cu toate acestea, scăderea sub plafonul de 3% până în 2024, în conformitate cu recomandarea Consiliului din iunie 2021, va fi dificilă dacă nu se iau măsuri de remediere.
Deficitele bugetare au contribuit la o balanță negativă a contului curent și la creșterea datoriei publice, finanțarea devenind mai costisitoare.
Pandemia a dus la o plafonare a creșterii salariilor. La începutul anului 2021, Guvernul a mărit salariul minim brut la 2.300 lei (466 euro) și a aprobat majorarea acestuia la 2.550 lei (515 euro) din ianuarie 2022.
Pe de altă parte, salariile din sectorul public au fost înghețate în 2021, după o creștere de 37,5 % în ultimii 4 ani. Pentru 2022 se preconizează o creștere mai puternică a salariilor nominale totale, de până la 8,3 %, dar, din cauza inflației ridicate, în termeni reali, aceasta va fi negativă -1,1 %, conform previziunilor Comisiei Europene
Sărăcia persoanelor încadrate în muncă rămâne ridicată, fiind determinată de munca ocazională sau cu fracțiune de normă, de activitatea independentă și de caracterul informal (adică munca nu este declarată). Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie rămâne ridicată”, subliniază CE în ultimul raport.
Cu alte cuvinte, România mai are nevoie de mulți ani să ajungă din urmă Europa. Iar din ultimele raportări ale CE și Băncii Centrale Europene rezultă clar că România s-a îndepărtat de anul în care va putea să adere la zona euro.
