România nu mai dispune de nicio bancă de piele, la șase ani de la tragedia din Clubul ”Colectiv”. Radu Zamfir, doctorul care a supraviețuit accidentului aviatic din Munții Apuseni, din 2014, și care de doi ani este directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant, ridică neputincios din umeri. El a menționat, în interviul pentru impact.ro, că răspunsurile nu țin doar de instituția pe care o conduce.
La șase ani de la tragedia de la ”Colectiv”, România nu mai dispune de nicio bancă de piele. În 2014, cu un an înainte de tragedia de la Clubul Colectiv din Capitală, România își făcea planuri legate de deschiderea a nu mai puțin de patru bănci de piele. Totul se decisese la Palatul Victoria, printr-o hotărâre de Guvern.
Patru ani mai târziu, chiar în primele luni ale lui 2018, nici singura bancă de piele care mai funcționa, cea de la Spitalul ”Grigore Alexandrescu” din Capitală, fusese închisă, fără mare tam-tam. Totul avea să se afle abia în toamna aceluiași an, atunci când o țară întreagă se pregătea să comemoreze tragedia de la ”Colectiv”, soldată cu 65 de morți și cu zeci de răniți, care au avut mare nevoie de grefă de piele, după incendiu.
Atunci, în toamna lui 2018, Sorina Pintea, Ministru al Sănătății în exercițiu, a încercat câteva explicații și pentru închiderea unicei bănci de piele și pentru eșecul deschiderii altor patru în loc. Fostul Ministru al Sănătății declara atunci că băncile de piele nu au putut fi făcute din diverse impedimente, cum ar fi lipsa colaborarii între autoritățile centrale și cele locale, ultimele nereușind să ofere terenul necesar construirii acelor bănci.
În opinia Sorinei Pintea, singura care a oferit ceva explicații la momentul respectiv, suspendarea activităţii băncii de piele din Capitală s-a datorat faptului că instituția respectivă ”nu avea nici infrastructura şi nici resursele umane sau financiare suficiente pentru buna desfăşurare a activităţii”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Lucrurile nu stau diferit nici în prezent. Nici ministrul Sănătății, Cseke Attila, fie el și interimar, și nici Raed Arafat, șeful DSU, nu au fost disponibili, în ciuda încercărilor redacției noastre de a lua legătura cu ei. Reporterii impact.ro au discutat cu medicul Radu Zamfir, directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant, despre acest subiect subiect sensibil și au încercat să afle dacă s-a schimbat ceva între timp.
Radu Zamfir: Nu are! Banca de piele de la Spitalul ”Grigore Alexandrescu” este închisă. Iar nevoie are, sigur că da! Pentru mine este una dintre prioritățile mandatului meu, pe care l-am supus mereu atenției celor de la Ministerul Sănătății.
Ministerul Sănătății are în vedere un proiect bazat pe fonduri europene legat de deschiderea unei bănci multițesut, în care să se poată conserva, pe lângă grefele de piele de care e nevoie, și țesut cornean și de grefe vasculare. În plus, s-ar deschide oportunități și noi direcții și pentru transplant de uter și de mână.
Nu știu să vă spun cu exactitate. E un proiect complex. Nu se face cu ușurință. Și ministerul, și noi, Agenția, am trimis recent oameni în Spania, pentru acest proiect. Ne-am întâlnit cu specialiști spanioli în domeniu și am discutat despre acest proiect. Ne-au asigurat că ne oferă tot sprijinul.
S-au găsit soluții, dar o bancă multițesut implică foarte multe condiționări, în primul rând cele legate de condițiile speciale, aseptice, în care trebuie depozitate toate acele organe pentru a fi evitată transmiterea de boli prin asemenea grefe. Plus, mai trebuie puse la punct diverse circuite, nu doar medicale. Deci, ca timp durează. Poate ani!
Trebuie să înțelegeți că Agenția Națională de Transplant nu ia singură asemenea decizii. Noi suntem doar o parte. Și, repet, am făcut din nevoia de a avea o bancă de piele, o prioritate. Inclusiv la întâlnirea de anul trecut de la Ministerul Sănătății, pe acest subiect.
Indicat ar fi să fie deschisă tot în București, fiindcă aici avem și cele mai multe spitale, și deci infrastructura medicală cea mai mare. Nu știu când se va produce așa ceva. Am auzit vorbindu-se prin minister de un termen de șase luni. Agenția pe care o conduc a încercat în aceste ultime luni, când ne-am confruntat cu problema pandemiei, să țină, pe cât posibil, deschise centrele de transplant, chiar dacă activitatea lor a mai înregistrat sincope.
Dacă spre exemplu, am avut închise centrele de transplant renal de la Fundeni și de la Cluj, a fost deschis cel de la Iași. La fel, cele trei centre de transplant cardiac sau cel pulmonar, de la Spitalul ”Sf. Maria”, din București…Iar populația nu e refractară prelevării de organe. Suntem în media ratei europene de refuz, situată la 17%.
Nu știu să vă răspund, pe dinafară. Trebuie să consult documente…Cât privește chestiunea banilor… e un răspuns complex. Dacă răspunsul ar fi deținut doar de noi, cei de la Agenția Națională pentru Transplant… dar nu e așa! Dacă doriți și alte răspunsuri, indicat ar fi să le puneți aceeași întrebare și celor de la Ministerul Sănătății!
Banca de piele era situată chiar lângă sala de operaţie a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, acolo unde erau trataţi pacienţii care ajungeau cu arsuri. Ţesuturile, prelevate de la pacienţi aflaţi în moarte clinică, erau criogenate la -80 de grade şi conservate în recipiente speciale. Fără acea bancă de piele tragedia de la ”Colectiv” ar fi căpătat alte dimensiuni.
În rezervele ei existau, la finele lui octombrie 2015, 7.000 de centimetri pătraţi de piele, o cantitate suficientă pentru cei 137 de răniţi internaţi imediat după tragedia de acum șase ani. În 2013 existau trei bănci de piele, toate din București. Ele funcționau in spitalele Colentina, Foișor si Grigore Alexandrescu și reprezentau doar solutii de avarie.
Ca stat intrat în Uniunea Europeană, țara noastră și-a luat obligația să pună la punct patru bănci mari, regionale, de țesut și cellule. Câte una în București, Iași, Cluj-Napoca și Timișoara. Mai mult, în 2010, România a primit în acest scop de la Uniunea Europeană trei milioane și jumătate de euro, suma necesară acoperirii tuturor costurilor legate de cele patru bănci. Banii au fost însă pierduți, fiind retrași de finanțatorul european, întrucât partea română nu a reușit să-i folosească.