Catacombele Parisului sunt unul dintre cele 14 muzee administrate de stat din ”Orașul Luminilor”. Milioane de oameni își dorm acolo somnul de veci. De-a lungul săptămânii trecute, pe internet s-a dezbătut ideea dacă cineva ar alege să trăiască acolo pentru 10 milioane de dolari, iar reacțiile au fost edificatoare.
Dezbaterea a fost lansată pe un cont de Twitter, numit creepy.org, iar întrebarea adresată utilizatorilor a fost dacă ar trăi în catacombele din Paris pentru 10 milioane de dolari. Chiar dacă provocarea a fost una ipotetică, marea majoritate a celor care au răspuns au spus că sub nicio formă nu ar face așa ceva.
Suma este totuși uriașă, așa că se pune problema motivului refuzului pentru o asemenea provocare. Dincolo de respectul pentru morți, răspunsul s-ar putea afla mai degrabă în atmosfera sinistră, greu de suportat de către mulți, a unui spațiu subteran plin de grămezi de cranii și oase umane.
Poate doar fanii absoluți ai filmelor horror să se încumete, deși realitatea întrece adesea chiar și ficțiunea.
Dar ce sunt aceste catacombe situate în Paris? În capitala Franței există aproximativ 300 de kilometri de rețele subterane, atât pe bancul drept, cât și pe cel stâng al ”arondismentelor”, rețele săpate într-o carieră de calcar încă de pe vremea romanilor.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Aici se găsește piatră de înaltă calitate, cunoscută sub denumirea de ”piatră de Paris” folosită la construcția unui număr foarte mare de clădiri din oraș.
Primele tuneluri au fost săpate chiar sub centrul orașului, dar pe parcursul anilor ele au fost extinse până spre periferia lui. Sunt numeroase intrări în catacombe, multe dintre ele ascunse și cunoscute doar de persoane autorizate.
În trecut, înmormântarea avea loc în cimitirele bisericilor parohiale din capitală, iar în timpul revoluției franceze, supraaglomerarea orașului a reprezentat o problemă gravă atât pentru populația vie, cât și pentru cei decedați. Mai mult, cimitirele deveniseră, încetul cu încetul, adevărate focare de infecție.
Printr-un decret al consiliului de stat al regelui din 9 noiembrie 1785, s-a ordonat transferul tuturor oaselor de la Cimitirul Sfinților Inocenți, cel mai mare cimitir parizian al vremii, care fusese închis în 1780 pentru că prezenta un risc ridicat pentru sănătatea localnicilor, conform catacombes.paris.fr.
Oasele au fost, așadar, mutate corespunzător, în tunelurile învechite. Ulterior, transferul oaselor a continuat din cauza faptului că tot mai multe biserici și cimitire au fost distruse. După această dată, au fost adăugate oasele provenind de la mai mult de o sută cincizeci de mănăstiri și cimitire bisericești, transferul rămășițelor continuând până în 1859.
În august 1813, au fost demarate proiecte majore de reînnoire urbană la nord de Rue Grenata și Rue Saint Denis, muncitorii descoperind cu această ocazie cantități substanțiale de rămășițe umane care au aparținut mormintelor comune ale spitalului La Trinité, demolat cu câțiva ani mai devreme.
Acestea au fost depuse, de asemenea, în catacombe, la 27 august 1873. La construirea bulevardului Sébastopol, între anii 1849-1859, s-au dezgropat alte rămășițe ale aceluiași spital, Spitalul La Trinité, care au fost mutate tot în catacombe.
Primele loturi de oase au fost pur și simplu aruncate în catacombe, dar în 1810, Héricart de Thruy, inspectorul general al carierelor, a transformat osuarul într-un monument cu un decor funerar adecvat.
Cimitirul subteran a devenit o atracție turistică la scară mică începând cu sec. al XIX-lea, și a fost deschis publicului larg începând cu anul 1874. Se estimează că în catacombele Parisului își dorm somnul de veci peste 6 milioane de oameni.
Catacombele sunt acum unul din cele 14 muzee ale orașului Paris, care începând cu 1 ianuarie 2013, au fost incluse în instituția publică Paris Musées.