Pavel Chihaia, romancierul de succes scos din librării de comuniști. L-au trimis să lucreze caloriferist. A plecat din țară cu toată averea: saltelele, o mătură și un făraș

Pavel Chihaia s-a născut în anul 1922 în orăşelul Corabia, din judeţul Olt. Prozator, dramaturg, eseist. Era fiul Elenei (născută Crăciunescu), croitoreasă și a lui Ion Chihaia, funcționar. Rămas orfan de mamă, la vârsta de patru ani, el a fost adoptat de o familie de constănţeni, care l-a îngrijit şi educat pentru şcoli înalte.

Pavel Chihaia, omul de litere arestat de comuniști

După absolvirea Liceului „Mircea cel Bătrân”, tânărul a urmat Facultatea de Litere și Filosofie în Bucureşti (1944).Ulterior, în 1973, și-a luat doctoratul la Universitatea Sorbona. La numai 25 de ani, Pavel Chihaia publică romanul „Blocada”, apărut la editura „Cultura Naţională”, în 1947, și interzis de regimul comunist în 1948, la numai un an de la apariția sa.

Cartea a dispărut din librării şi biblioteci. Au mai rămas doar exemplarele cumpărate şi cele câteva ale autorului. În roman, autorul tratează „blocada“ în care se afla Constanţa, fiind o metaforă a ceea ce se întâmpla în România acelor ani, aflată sub ocupaţia sovietică. Debutează editorial în 1945, la Editura Fundaţiilor Regale, cu piesa de teatru în trei acte „La Farmecul nopţii”, care luase Premiul scriitorilor tineri în anul respectiv.

Creația, nereprezentată în epocă, i-a adus dramaturgului, la recomandarea lui Petru Comarnescu, angajarea ca impiegat la Direcţia Generală a Teatrelor (1946).De unde va fi concediat doi ani mai târziu de oficialitățile comuniste, ca urmare a participării sale la o şezătoare literară organizată de ziarul „Dreptatea” şi de Partidul Naţional Ţărănesc.

Alături de Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Dinu Pillat, Constant Tonegaru, Theodor Mihadaş ş.a. Din 1946 până în 1950, Chihaia face parte, din Asociaţia (anticomunistă) “Mihai Eminescu”, condusă de preotul catolic Marie-Alype Barral. După atacurile „marxizante” cum le numeşte autorul ei-din „Blocada” este arestat de câteva ori şi eliberat din lipsă de probe.

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Va fi nevoit să se întreţină, mai bine de un deceniu,între 1948 şi 1959, din expediente sau ca muncitor zilier (zidar, caloriferist, figurant teatral), preocupările literare reducându-le doar la câteva încercări de sertar. Va fi angajat cercetător în 1960 la Institutul de Istoria Artei al Academiei, în cadrul secţiei medieval.

Se specializează în acest domeniu, în care a avut un aport de studii și lucrări notabile. Introduce astfel în doemniul medievistic “Teoria mantalităților”,fiind din acest punct de vedere un deschizător de drumuri.

Citește și Cine a fost omul cu mască de fier. De la speculații la adevăr!

Drumul către lumea liberă

Anchetat pentru apartenenţa la asociaţia anticomunistă „Mihai Eminescu,” prin intermediul căreia ajută intelectualitatea, Pavel Chihaia cere în 1978 azil politic în Germania, unde este nevoit să-și reconstruiască o nouă viață: „Nu cunoşteam limba. Am început noua noastră viaţă într-o casă goală, unde dormeam pe saltele trimise de părinţii mei, de la mare.

Nu aveam decât o masă de camping şi două scaune date de pomană de o colegă de la liceu, o mătură şi un făraş”. Departe de țară, continuă lupta împotriva comunismului de la microfonul postului de radio „Europa Liberă“, de unde comentează viaţa politică din România. Tot în exil, își continuă misiunea sa de prozator și publicist. După Revoluţie, Pavel Chihaia revine în România după 12 ani de absenţă.

“De la început până la sfârşit am plâns. Din mai multe motive. Am intrat în magazine şi am găsit rafturi goale şi nu-mi venea să cred. Apoi, am plâns când am mers la mormintele părinţilor mei, care între timp muriseră”, mărturisea soția sa, Maria Ioana Chihaia.

Exilul lui Pavel Chihaia începuse în 1978, când scriitorul solicitase și obținuse azil politic în Germania Federală. Stabilit la Munchen, colaborează statornic cu „Buletinul Institutului Român” din Freiburg, apoi cu publicații precum: „Curentul”, „Lumea liberă”, „Observator”, „Dorul” etc. Tot aici și-a adus lucrările de medievistică în cinci volume de sinteză intitulate „Artă medievală”, publicate în 1999. Multe dintre ele vor fi radiodifuzate la Europa Liberă.

Părăsirea țării de către savant nu s-a datorat doar nevoii de a-și continua viața în libertate într-un moment când, după relaxarea relativă inițială, a regimului ceaușist se îndrepta către o nouă strângere drastică a chingilor. Ea venea și din aspirația autorului de literatură și de istoriografie de a-și continua opera creatoare ca romancier.

În exilul münchenez a colaborat și cu Europa liberă, realizând interviuri și mese rotunde cu personalități ale culturii românești din lumea liberă și formulând un program inovativ istoriografiei naționale în zilele pregătitoare ale Revoluției din 1989. Din nefericire, noul climat de libertate nu a izbutit să resuscite în Pavel Chihaia forțele creatoare literare afirmate în tinerețe atât de convingător.

Totuși, prin tenacitatea sa, scriitorul a izbutit să recupereze alte câteva lucrări: „Hotarul de nisip” (2007), „Un armăsar mai puțin”, „Nuvele inedite” (2015), alăturându-le noilor sale cărți de istorie. Există, totuși, destule exemple de scriitori români, de la Nicolae Bălcescu la Mateiu Caragiale, rămași în memoria culturală a țării cu câte o carte sau două, fără a-și pierde din strălucire.

Pavel Chihaia prozatorul și dramaturgul întruchipează un caz de scriitor talentat a cărui tinerețe creatoare a fost întreruptă brutal, sfâșiată, de raptul politic și ideologic. La fel s-a întâmplat și cu contemporanii săi, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru, promisiuni sclipitoare, stinse cu brutalitate de noii exponenți ai puterii, tineri creatori sacrificați pe altarele abrupte ale barbariei nou instalate.

Pavel Chihaia și-a supraviețuit sieși și ocupanților. Soluția lui- să devină istoric atunci când, ca literat, nu a mai putut continua fără să își păteze onoarea și să părăsească țara când promisiunea libertății era o șansă de a-și regăsi vechile izvoare- a funcționat, omul le-a supraviețuit persecutorilor săi, împlinindu-și în cele din urmă opera, lucrând la ea până aproape de sfârșit.

Literatura de tinerețe l-a arătat mai receptiv la universul aventurierilor de prin porturi, tot așa cum spiritul său a fost ulterior mai aproape de lumea cavalerilor și a ctitorilor evului de mijloc, creatori de țară.

Sfârșitul

În noaptea de după decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor, 18 iunie 2019, printre nominalizări aflându-se și prima monografie despre el, Pavel Chihaia, în vârstă de 97 de ani, se retrăgea definitiv în istoria culturii române. Dramaturgul și romancierul, traducătorul de poezie din tinerețe, actorul din vremurile de restriște, părăsea această lume.

Se remodelase, silit de împrejurările cumplite ale stalinismului, devenind istoric al artei și, de fapt, istoric prin definiție. Rămâne astfel unul dintre cărturarii români cu un profil distinct al lumii postbelice, exemplar prin ținuta morală și prin respingerea neabătută a comunismului, în care nu a crezut.

Personalitate a exilului  românesc, prozator, dramaturg, istoric de artă, publicist, realizator de emisiuni radio, Pavel Chihaia ne-a lăsat tuturor o importantă moștenire.

Citește și Cella Serghi, scriitoarea vedetă a anilor ‘30 în România. De ce a refuzat Camil Petrescu iubirea lui „Moft”!