Chiar dacă pașaportul de vaccinare pare ceva nou, acesta a fost folosit, de fapt, în urmă cu mai bine de 100 de ani, în timpul pandemiei de variolă, care a făcut ravagii în lume. Țara care a adoptat un astfel de ”pașaport” a fost Statele Unite ale Americii. Multe state au decretat atunci vaccinarea ca fiind obligatorie! Elevii nu mai puteau merge la școală nevaccinați, iar oamenii nu mai erau primiți la locul de muncă, după cum scrie revista Time.
Statele Unite se confruntau la sfârșitul secolului al XIX-lea cu pandemia de variolă. Pentru a scăpa de virus, autoritățile vremii au introdus un așa-zis ”pașaport de vaccinare”. Americanii care nu aveau documentul respectiv erau verificați altfel. În primul rând, erau verificați dacă aveau urma lăsată de vaccin. Dacă nu aveau acea urmă, erau căutate semnele lăsate de boală, adică ”ciupituri” pe față.
Aceste reguli erau impuse la frontierele Statelor Unite ale Americii, iar cei care nu puteau să facă dovada că s-au vaccinat sau că au supraviețuit bolii nu erau lăsați să intre în țară. ”Un certificat de vaccinare, o cicatrice corespunzătoare pe braț sau o față cu ciupituri”, scria un ziar din El Paso, Texas, în anul 1910.
Spre sfârșitul Războiului Civil, un focar de variolă din Tennessee a determinat generalul de brigadă al Uniunii Ralph Pomeroy Buckland să ordone ca medicii să inspecteze pe toată lumea din Memphis și să vaccineze ”toate persoanele găsite fără cicatrici bine marcate”.
În timpul unui alt focar de variolă din Tennessee, în 1882-1883, de exemplu, un ziar din Memphis scria: ”La Chattanooga, când un medic și un polițist intră împreună într-o casă, oamenii din interior știu că trebuie să arate o cicatrice, să fie vaccinați sau răspund în fața lege. Nu există nereguli în acest mod de a elimina bolile și de a salva vieți”.
Elevii nu mai erau lăsați să intre nevaccinați în școli, iar oamenii care doreau să se angajeze erau nevoiți să arate semnul vaccinului sau al trecerii prin boală. ”Vaccinarea ar trebui să fie sigiliul pașaportului de intrare în școlile publice, în cabina alegătorilor, în caseta juriului (nr. în instanțe) și în orice poziție de responsabilitate, privilegiu sau onoare în serviciul statului sau al națiunii”, scria un medic în anul 1901.