Parșiva inflație. Cum îi pot fi puse botniță și lesă

În cornul abundenței unei economii există un măr putred, alături de „frații” săi, stagflația și deflația. Împreună rod încet și sigur din beneficiile unui trai cel puțin decent. Actuala criză, provocată în principal de războiul din Ucraina, tinde să ia o amploare pe care specialiștii din domeniu o văd de lungă durată și cu mecanisme dintre cele mai dăunătoare. Ca fapt, nu este deloc surprinzătoare. Era doar o chestiune de timp până când își va arăta efectele. Cu toate că și-a expus colții începând cu secolul trecut, a cunoscut cote tot mai semnificative, începând din 2020. Inițial, ca o consecință a pandemiei. Regula spune că după două trimestre de criză se intră în recesiune.

Nedorita creștere a banilor în circulație

Inflația nu este neapărat o majorare a costurilor, iar clasica ei definiție este una cât se poate de limpede. Anume, creșterea totală a masei de bani în circulație. Startul acestui nedorit fenomen a fost clar identificat de către cunoscutul economist american, Milton Friedman, deținător al Premiului Nobel  (1976) în acest domeniu: „Inflația este întotdeauna și peste tot un fenomen monetar”.

Banca Centrală Europeană are un alt punct de vedere publicat de altfel pe site-ul său: „Se manifestă atunci când există o creștere importantă a prețurilor la bunuri și servicii. Asta înseamnă că poți cumpăra mai puțin cu un euro azi decât puteai cumpăra ieri”.

Tradus, inflația scade puterea de cumpărare a monedei. Din această ultimă concluzie lipsește cauza. Omisiunea este aplicată cu bună știință în beneficiul băncilor și al instituțiilor cu putere de decizie. Este clar că există o legătură între tipărirea de bancnote și creșterea prețurilor. Pilda ne este oferită de cea mai solidă economie mondială, cea din Statele Unite.

O privire retro în timp arată că puterea de cumpărare din această țară, în anii 70, s-a depreciat cu un neverosimil 76%. Tot atunci, prețul aurului s-a dus către un pisc de aproape 4.700%. Așadar, dacă în Lumea Nouă s-ar fi utilizat etalonul aur, oamenii ar fi dispus de o considerabilă putere de cumpărare. Nu s-a întâmplat.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Aurul galben și cel negru

O altă paralelă istorică semnalează că în anii amintiți prețul petrolului, supranumit „aur negru”, a explodat. Fals. Țițeiul nu și-a mărit prețul din senin, ci căderea monedei verzi i-a făcut mușchii tari. Dacă prețiosul metal galben ar fi continuat să garanteze banii, barilul ar fi rămas în matca sa financiară, iar astăzi ar fi costat chiar mai puțin. Același adevăr este valabil pentru alimente și alte produse.

Apoi, costurile sau, mă rog, prețurile, nu cresc în mod uniform pentru toți. Primii destinatari ai banilor de sub tiparniță se bucură de o putere de cumpărare sporită. Atunci când își cheltuiesc noile venituri, sistemul economic statal nu simte imediat existența schimbării survenite, iar prețurile rămân aceleași pentru un timp.

Însă, cu cât circulă mai repede proaspetele bancnote, cu atât se ridică valoarea prețurilor. De aceea, inflația acționează inegal. Într-un mod în care unii câștigă, iar marea majoritate pierde. De la sine înțeles că din ultima categorie sunt cei mai mulți. Adică, angajații cu salarii fixe, pensionarii, asistații social etc.

Inflația, un proces inechitabil de redistribuire a banilor

Iată ce spunea un alt economist de succes, profesor la Universitatea din Nevada și la Institutul Politehnic al Universității New York, în cartea sa, „Omul, economia și statul” apărută în 1962:

„Inflația este mereu un amplu proces de redistribuire, în care cei ce umflă bani și cei ce vând produse și servicii, în detrimentul cetățenilor la care banii noi ajung cu întârziere. Beneficiarii au numai de câștigat de pe urma inflației, acesta fiind și unul din motivele popularității sale, mai ales că băncile ascund perdanților toate dedesubturile. Favorurile oferite de banii inflaționiști sunt vizibile și dramatice. Pierderile pentru ceilalți sunt invizibile, ceea ce, însă, nu le face valide. Așa cum jumătate din economie plătește taxe și impozite și cealaltă le consumă, tot așa jumătate din oameni achită inflația, iar cealaltă se bucură de ea”.

Tiparnița de bani

Prezenta creștere a tendinței de a cheltui afectează direct viitoarea creștere economică. Orice afacere, indiferent de mărimea ei, depinde de economii pentru a se transforma în valoare adăugată, capital. Devine logic și cât se poate de firesc că, atunci când cetățenii cheltuiesc mai mult decât pun deoparte, ca economii, acel capital se pierde.

Așadar, ca o concluzie, imprimarea de bani, tiparnița nu înseamnă altceva decât inflație. Or, această de nimeni dorită situație, cu excepțiile menționate, conduce invariabil la sărăcire și crize. Mai mari sau mai mici. Depinde de amploarea și timpul lor de acțiune.

Un astfel de lucru se vede astăzi cu ochiul liber, într-un propice mediu al ratelor dobânzilor. Avem de-a face cu bani ieftini, ușori, fără acoperire în aurul bancar. Nu trebuie uitată criza declanșată în 2008 de către banca americană Lehmann Bros. Cu efecte la nivel mondial. Acum, situația pare mult mai gravă.

Ni se tot livrează metode de combatere a inflației: investiții pe bursă, cumpărarea de titluri de stat, societăți de asigurări etc. Depozitele bancare, ca și banii cumpărați de stat nu asigură dobânzi ce  pot acoperi o inflație tot mai săltăreață. Depui o sumă și ieși pe minus la temenul de maturitate. Evident, nici banii de sub saltea nu sunt o soluție, plus riscul de rigoare. Apoi, oamenii obișnuiți nu sunt familiarizați și nici nu dețin sume consistente pentru a apela la brokeraj, iar nu întotdeauna traderii sunt onești.

Atunci, una dintre cele mai eficace măsuri, pe lângă activele imobiliare, este investirea în aur. Prețiosul metal, pe termene mediu și lung, își mărește aprecierea ca bun, dispune de o certă valoare într-o cantitate mică de material, este scutit de TVA, nu e afectat de deprecierea oricărei valute, nu suferă de fluctuațiile iscate geopolitic, și are calitatea unei cereri pe piață cel puțin constantă. De obicei crescătoare în vremuri grele, așa cum sunt cele din prezent.