SPECIAL

Operațiuni de amploare ale KGB-ului. Totuși, multe dintre ele rămân bine ascunse în arhive ce nu vor fi niciodată consultate

Dan Mlădinoiu 16.05.2022, 12:04
Operațiuni de amploare ale KGB-ului. Totuși, multe dintre ele rămân bine ascunse în arhive ce nu vor fi niciodată consultate

Beneficiind de scutul oficial „secret de stat”, o multitudine de otrăvite manevre ale temutului serviciu de intelligence sovietic nu vor putea, probabil, să fie cunoscute publicului larg niciodată. Isprăvile Komitet Gosudarstvenâi Beznopanosti au cuprins cândva o vastă plajă de domenii, semănând peste tot moarte, teroare, torturi, atrocități, deportări, întemnițări, intruziuni politico-economice externe etc. Un serviciu redutabil al fostei URSS prin forța și camuflajul ce i-au fost caracteristice. Cu toate acestea, câteva au străpuns cortina tăinuirii, a conspirativității.

Iată un eșantion cuprinzând trei dintre cele mai importante acțiuni marca KGB revelate de către publicația Russia Beyond:

Operațiunea Tucan

În anii 1970, KGB-ul a fost atât de puternic încât a reușit să manipuleze in extenso, în interesul său, mass-media din lumea capitalistă. O pildă în acest sens este ceea ce s-a petrecut cu celebrul The New York Times în timpul desfășurării a ceea ce s-a numit Operațiunea Tucan. Lansată în 1976, această misiune comună a serviciilor speciale sovietice și cubaneze avea ca scop discreditarea, ba chiar scoaterea din scenă, a liderului chilian Augusto Pinochet, care considera comunismul drept principalul său dușman, la nivel global.

Operatiuni de amploare ale KGB-ului. Totusi, multe dintre ele raman bine ascunse in arhive ce nu vor fi niciodata consultate
Generalul Augusto Pinochet

În același an, New York Times a publicat 66 de articole despre flagrante încălcări ale drepturilor omului în Chile. Tot atunci, renumita publicație americană a dedicat mai puțin de zece articole unor subiecte ce tratau grave probleme similare din Cambodgia și Cuba.

În plus, KGB-ul a fabricat o „corespondență” între Pinochet și șeful Direcției Naționale de Informații din Chile (DINA), Manuel Contreras. El a descris în detaliu planul de neutralizare a oponenților regimului guvernamental care trăiesc în exil în diferite țări ale lumii. După ce au fost expuse pe piață de către jurnaliștii americani, aceste înscrisuri false au produs o nouă și grea lovitură prestigiului dictatorului latino-american.

Operațiunea Ryan

A fost cea mai mare și mai complexă operațiune în planul de Intelligence din istoria Uniunii Sovietice. În 1981, operațiunea „Atacul cu rachete nucleare”, cu nume de cod Ryan, a fost atribuită KGB și GRU, ultima fiind agenția de informații militare externe a Statului Major al Armatei.

Scopul acestei misiuni conspiraționiste a fost acela de a se asigura că detectează pregătirile pentru o lovitură nucleară împotriva URSS din partea Statelor Unite și, implicit, să dezvolte strategia potrivită pentru a contracara un astfel de asalt. Temerile conducerii sovietice au apărut la scurt timp după venirea la putere în Casa Albă din Washington a unui fervent președinte anticomunist, Ronald Reagan, și o solidificare a politicii americane față de Uniunea Sovietică.

În cadrul operațiunii, agenții celulelor de informații din afara granițelor țărilor membre ale Pactului de la Varșovia, înființat în 1955, și-au intensificat foarte mult activitatea. S-a instituit supraveghere împotriva celor care sunt autorizați să dea ordin de lansare a unui atac cu rachete nucleare, răspunzători de lansarea de rachete balistice și de croazieră, dar și de ocuparea unor poziții înalte în fruntea forțelor aeriene ale țărilor membre NATO. În plus, a fost creată o întreagă rețea de agenți aflați în „adormire” pentru a fi pregătiți să acționeze în cazul unui război atomic.

Operațiunea, de altfel deosebit de costisitoare, a fost întreruptă în 1984, după decesele inițiatorilor săi: secretarul general al Comitetului Central al PCUS, Yuri Andropov, și ministrul Apărării, Dmitri Ustinov.

Operatiuni de amploare ale KGB-ului. Totusi, multe dintre ele raman bine ascunse in arhive ce nu vor fi niciodata consultate
Yuri Andropov și Dmitri Ustinov

KGB contra Hezbollah

La 30 septembrie 1985, foarte aproape de Ambasada URSS la Beirut, membrii mișcării Hezbollah au răpit patru diplomați sovietici, inclusiv doi ofițeri KGB. Printre principalele revendicări, s- a aflat anularea „curățării” nordului Libanului de către forțele siriene, pregătite de Hafez el-Assad. Pentru a-și dovedi hotărârea, teroriștii l-au împușcat pe unul dintre ostatici. Moscova a făcut presiuni enorme asupra lui Assad, iar operațiunea a fost abandonată. Cu toate acestea, Hezbollah nu s-a grăbit să elibereze cetățenii sovietici, plusând cu noi cerințe.

Conducerea KGB-ului a început să caute alte soluții pentru rezolvarea problemei. Astfel, au fost aflate numele principalilor răpitori și locul de detenție al diplomaților. Cu toate acestea, ideea de a lua cu asalt clădirea folosindu-se forțele speciale sovietice a fost rapid respinsă. Era considerată riscantă și putea produce un val incontrolabil de neștiute reacții, plus provocarea unui zgomot inutil unei operațiuni voit secrete.

Apoi, hazardul a intrat în joc. În timpul schimburilor de focuri cu armata libaneză, unul dintre răpitori și fratele altuia au fost uciși. Deși Uniunea Sovietică nu a fost implicată direct în această afacere, a început să circule un zvon conform căruia rușii îi împușcau pe cei care le-au sechestrat oamenii. Ceea ce era de neconceput pentru Kremlin.

KGB-ul a decis să-și asume o șansă. Așa s-a ajuns ca Yuri Perfiliev, șeful celulei de spionaj instituite în Liban, a mers să-l cunoască personal pe fondatorul și liderul spiritual al Hezbollah-ului, ayatollahul Fadlallah. Acesta din urmă l-a primit ospitalier pe ofițerul sovietic, dar în timpul conversației el i-a respins toate încercările negociatorului moscovit de a rezolva pozitiv problema ostaticilor.

Operatiuni de amploare ale KGB-ului. Totusi, multe dintre ele raman bine ascunse in arhive ce nu vor fi niciodata consultate
Mohammed Hussein Fadlallah, primul lider spiritual al Hezbollah

Perfiliev a început apoi să spună lucruri pentru care nu primise permisiunea. Mai exact, a recurs la străvezii amenințări. El a afirmat că reședința ayatollahului Khomeini, liderul politic și religios al Iranului, din orașul Qom, nu este departe de granițele sovietice, iar din cauza unei defecțiuni tehnice în timpul exercițiilor militare, o rachetă ar putea să lovească „accidental” acea localitate. Doar „ Dumnezeu sau Allah poate asigura faptul că nu poate exista o acuzație militară de natură militară” .

Intimidarea a avut succes. După o îndelungă tăcere, Fadlallah a dat răspunsul : „Cred că totul va fi bine” . Două zile mai târziu, ostaticii au fost eliberați”.

(sursa: rtbh.com)

Urmăriți Impact.ro și pe