Zăngănit de arme în Europa. Putin, puțin câte puțin

Motto: „Dacă vrei pace, pregătește-te de război” (Si vis pacem, para bellum). Aceste cuvinte despre principiile militare ale scriitorului Publius Vegetius, din perioada înaltă a Imperiului Roman, nu s-au bucurat de un prea mare ecou în antichitate. Abia începând cu secolele XVIII-XIX cugetarea, care indică faptul că o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către un potențial agresor, a căpătat greutate.

„Dacă vrei pace, pregătește-te de război”

Azi e mai actuală ca oricând. Acum, când la Răsărit, dincolo de o linie roșie trasată între Mările Caspice și Neagră, cea mai mare țară din lume cu ale sale peste 17 milioane de kilometri pătrați, acoperind o optime din suprafața locuită a Pământului, este pregătită pentru ceea ce știe mai bine să facă- războiul.

Nu ar fi o noutate. Exact în urmă cu 60 de ani se scria încă un capitol din imaginara carte cu titlul „Cum să dai foc lumii”. Se întâmpla sub domniile liderului sovietic Nikita Hrușciov și a președintelui american John F. Kennedy, în ceea ce s-a numit Criza Rachetelor din Cuba. Atunci, doar un chibrit era distanța dintre pace și a treia conflagrație mondială. Din fericire, fosforul nu s-a aprins datorită unui troc politico-militar.

Unde ne aflăm astăzi

În 2014, Federația Rusă a anexat Crimeea fără să fi tras un foc de armă. Nu era decât un alt episod al nărăvitului popor euro-asiatic obișnuit să ia fără să întrebe dacă are voie. Până în veacul al XVIII-lea, Marele Cnezat al Moscovei își întinsese mult frontierele prin cuceriri, anexări și explorări, transformându-se în Imperiul Rus.

Printre victimele ulterioare, Țările Baltice, Karelia finlandeză, Kurilele japoneze, Kaliningradul și mănunchiul de națiuni înghesuite cu forța în Tratatul de la Varșovia. Ultima incursiune s-a petrecut în septembrie 2015, când Vladimir Putin a autorizat intervenția militară în Războiul Civil din Siria.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Ucraina s-ar afla la câteva zile distanță de un atac total cotropitor. Ziua estimată ar fi 16 februarie, așa cum precizează președintele Biden, CIA, alți ofițeri de grad înalt, consilierul pentru securitate națională, Jack Sullivan, publicația germană Der Spiegel etc.

Ce vrea Putin

Putin vrea să demonstreze că la aproape 70 de ani (îi va împlini în toamnă), împreună cu Mama Rusia rămân vectori de puternică imagine pe mapamond, urmând firul autocratic al împăratului Petru ce Mare, din Casa Romanovilor, împletit cu urzeala bolșevic-comunistă, pe care au slujit-o Lenin, Stalin, Hrușciov și Brejnev. Și reușește aparent ușor.

Așa cum a trimis recent la închisoare pentru cinci ani un minor, după ce a aflat că puștiul își dorea să distrugă printr-un joc pe calculator (Minecraft) clădirea FSB-ului (succesoarea serviciului KGB). Sau cum a plantat steagul Rusiei, în 2007, pe fundul Oceanului Arctic, sub Polul Nord.

Putin este, fără îndoială, un om inteligent. Fostul membru al Partidului Comunist, cu un stagiu de 15 ani ca ofițer KGB, inclusiv șase ani la Dresda, în Germania de Est, dispune de capacități intelectuale deosebite. Își dorește să arate că politica sa externă a trecut de la conducerea statului la adoptarea unei poziții ofensive propice renașterii URSS.

Un bun cunoscător al psihologiei maselor, liderul de la Kremlin a reușit să schimbe percepția rușilor despre țara lor, profund dezamăgiți de destrămarea Uniunii Sovietice. Ei au în spirala genetică ideea că sunt de importanță mondială. Privesc lucrurile simplu. Tranșant, dintr-un singur punct de vedere: nu te-am întrebat niciodată de voința ta. Vin peste tine, te invadez și gata.

„Putin este un manipulator sadea”

Putin este un manipulator sadea. Le-a dat supușilor săi un sens. În consonanță cu propriile vreri. Imaginea lui este una care impune aplicarea legilor, ordinii și intransigenței. Trăsături materializate în cazul Republicii Cecene, ceea ce i-a solidificat popularitatea, permițându-i să-și depășească rivalii de-a lungul timpului.

Apoi, „țarul” cere o retragere a NATO pe aliniamentul din 1997 și obligația negativă a Alianței Nord-Atlantice privitoare la extinderea ei spre Georgia și Ucraina. Nu în cele din urmă, își dorește o destabilizare a Occidentului, a UE. I-a ieșit testul de imixtiune chiar în inima democrației mondiale, dacă e să ne amintim de deplorabila administrație Trump.

Pe urmă, jinduiește la un mandat de șef suprem pe viață în Rusia. Până în 2036. Lucru perfect realizabil. Îi stăruie în minte eșecul militar al lui Napoleon I, din 1812, ca și cel al lui Hitler de la Stalingradul lui februarie 1943, ambele „ajutate” de cumplita și tradiționala iarnă rusească.

Ce nu vrea Putin

Prin acel vis de top politic oferit poporului nostalgic, Vladimir P. nu admite ca supușii lui să priceapă că se zbat în sărăcie. Rusia este vulnerabilă economic, dependentă de exporturile sale de petrol și gaze. Se află în curs de etatizare, cu venituri bătând pasul pe loc, dar cu imense cheltuieli militare. Numai împresurarea Ucrainei costă 10 milioane de euro pe săptămână.

Cel mai mare stat din lume, cu o populație dublă față de Germania, are o economie de 2,5 ori mai mică decât motorul numărul unu al Europei. Înaintea alegerilor din 2018 le-a promis rușilor măriri de salarii.

Menționa atunci că are în plan mii de miliarde de ruble pentru sănătate, pensii, drumuri. A uitat să le spună de unde vor sosi banii. Rusia se confruntă cu o masivă micșorare a forței de muncă și cu un număr semnificativ de ani lipsiți de investiții. Așadar, nu își poate permite să majoreze cheltuielile, fără „injecții” străine cu cash.

„Economia rusă va fi devansată de Turcia”

Analiști de prestigiu indică faptul că în următorii 10-12 ani economia rusă va fi devansată de Turcia și Spania. Între timp, Putin bagă ruble în șenilele tancurilor. Închiderea gazoductului Nord Stream 2 ar fi pentru el un coșmar. Avem de-a face cu un paradox: economie mediocră, superputere militară. Până și față de sfrijitul leu românesc, rubla e o jucărie. Valorează șase bani!

În altă ordine de idei, Putin nu vrea să uite că la Conferința de la Helsinki, din noiembrie 2006, țara lui nu a fost consultată cu privire la admiterea în UE a unor state. Ca efect direct, la presiunile Rusiei, Georgia și Ucraina nu au reușit cooptarea lor în NATO, la Summit-ul din 2008 de la București.

Ce nu poate Putin

În pofida celor peste 130.000 de militari dislocați pe trei flancuri în jurul Ucrainei, Putin nu poate închide spre vest un dorit careu. Deși Rusia a produs Primul Război Mondial (voi reveni cu amănunte), deci cu exercițiu în manevre militare amenințătoare, acum are în față, uneori la doar câteva zeci de kilometri, un adversar extraordinar de puternic și de decis la ripostă: NATO.

Ca dovezi, chiar la nivel verbal, stau declarațiile președintelui Joe Biden: „În cazul unei agresiuni, Rusia va plăti diferite costuri grele. Vom interveni decisiv și sever”. Apoi, spusele președintelui francez Macron, ale cancelarului german Olaf Scholz sau ale premierului britanic, Johnson și recenta vizită la București a secretarului general al Alianței, Jens Stoltenberg sunt semne de determinare și de luare aminte.

Legături adiacente

Cu siguranță, liderul de la Kremplin nu va ataca Republica Moldova, fiindcă Armata a 14-a condusă cândva de generalul Lebedev staționată în Transnistria este una învechită ca aspect militar. De altfel, nici nu e nevoie. Cândva Basarabia românească este azi îngenuncheată economic prin șantajul prețurilor impuse de Gazprom.

De curând, pentru a câta oară?, Rusia a reînnoit pactul cu China, ca răspuns mai mult simbolic la ceea ce reprezintă Alianța Nord-Atlantică. Însă, Vladimir Putin nu poate înțelege importanta diferență politică dintre el și președintele Xi Jianping.

În vreme ce șeful suprem rus are în spate doar armata, cel chinez conduce, pe lângă imensele dispozitive militare, o forță sacră și hotărâtoare-partidul. Un atu ce nu va dispărea probabil niciodată. Se pare că s-au reconfigurat două baze geopolitice: UE-NATO și Rusia-China.

Concluzii

În acest moment, nici cei mai competenți experți militari și politici nu pot lansa certitudini. Se poate întâmpla orice, oricând. Dacă iresponsabilitatea primează în fața rațiunii. Indiferent că e vorba de F-16, drone MQ-9 Reaper, cavalerie Stryker, Sukhoi 34 sau Iskander, Putin nu va cuteza să treacă peste acea linie roșie despre care scriam la început.

Știe că are înainte un monolit politico-militar ce înseamnă democrație și libertate alcătuit din 30 de state, cu o resursă de un milliard de oameni. A avut deja proaspete probleme pe lângă casa lui. Demonstrații rusofobe în Georgia, Kazahstan și chiar în țara vasalului său, Lukașenko (Belarus).

Paranteză

Ieri, ambasadorul rus la București a ținut un discurs fără a avea în spate tricolorul românesc, așa cum o cere protocolul mondial. Mânie și desconsiderare. Un semn de neamprostie.

Chiar dacă Putin atacă Ucraina, pe care susține că o va invada în trei zile, ca ipoteză teoretică, au mai existat precedente în istoria modernă. Bunăoară, războiul de nouă ani din Afganistan (1979-1988), țară din care armata URSS a plecat cu coada între picioare, fără succes, ca și cel din Vietnam. Unul de 14 ani (1961-1975) soldat cu retragerea trupelor americane. Fapte consemnate clar. Pe care Putin ar trebui să le ia în seamă.

Măcar puțin câte puțin.