„Meserie de sinucigași”? Jurnalismul de război. Mic îndrumar de supraviețuire pentru ziariștii de front. (Prima parte)

Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial, războiul din peninsula Coreea, anii ’50, Vietnam, Orientul Apropiat, Africa Centrală, Irak, Siria, Nordul Africii, „primăvara arabă”, războiul din Iugoslavia (Vukovar, Dubrovnik, Sarajevo, Kosovo),1991-1999 Transnistria, 1991. Donbass și Lugansk, Estul Ucrainei, 2014. Atâtea și atâtea alte conflicte sângeroase între țări de pe tot cuprinsul Globului.

Acum, devastatorul război din Ucraina.

Evenimente care au zguduit lumea. Unele, din temelii. Zeci și zeci de milioane de morți. Militari și civili. Orașe distruse, țări distruse. Vieți spulberate. Cavaleri ai apocalipsei, Războiul, Molima, Foametea, Moartea și însuși Satana călare, ducă-se pe pustii, au străbătut în lung și-n lat pământul cu săbiile și coasa în mână în încercarea continuă de a îngenunchia binele și de a lua în stăpânire lumea.

Războiul, atracție fatală pentru unii ziariști

Războaiele, conflictele armate, revoluțiile, revoltele populare atrag în mod fatal, uneori, sute și sute de jurnaliști. Mii și mii în secolul trecut, extrem de mulți în aceste prime două decenii ale acestui secol. Jurnaliști, împătimiți până la limita instinctului de conservare, devotați, mare parte a lor, adevărului și reflectării directe, nefiltrate, necondiționate a tot ceea ce înseamnă un război. Bărbați și femei deopotrivă, tineri, dar și veterani ai presei scrise, agențiilor de știri, posturilor de radio și televiziune, acești nebuni frumoși ai fronturilor deschise, ai orașelor asediate și luptelor de gherilă, ai cerurilor străbătute de gloanțe și ploilor de foc, îndrăgostiți de adrenalina provocată de liniștea perfectă care precede focul, uneori unic, al vreunui sniper, al unui lunetist.

Aventurieri, poate, foarte mulți dintre ei, sunt oameni care devin dependenți de locurile în care, direct spus, „se trage”, de locuri în care tirurile de artilerie sau raidurile bombardierelor ori avioanelor de vânătoare devin mai atrăgătoare de câte cele mai exotice locuri de pe planetă. Și se spune, ca o remarcă nu lipsită de semnificație, că o mare parte din jurnaliștii de război au, ca semne zodiacale, Berbecul, Leul și Săgetătorul.

Statistica neagră a jurnalismului

Din 1995, Reporteri fără Frontiere ține cu acuratețe evidența jurnaliștilor de război, al corespondenților de front care pier în timpul exercitării meseriei lor în diferite zone de conflict de pe glob, fie că este vorba de revolte, războaie civile, invazii, misiuni de tip „fulger” sau campanii militare de mai lungă durată, transformate cronic în războaie regionale de lungă durată. Evidența celor uciși, dar și a celor răniți, luați ostatici, prizonieri sau aruncați în închisori de diferite regimuri dictatoriale din Asia, Orientul Mijlociu sau America de Sud ori Centrală.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Potrivit acestor statistici negre, în ultimele două decenii au pierit în război, definiție generică pentru orice tip de conflict armat, în jur de 1500 de jurnaliști. Bărbați sau femei, de vârste diferite. Tineri și tinere. Seniori. Au fost răniți alte câteva mii, sute fiind închiși, din motive politice mai ales, pentru diferite perioade de timp.

De trei ori mai mulți jurnaliști uciși în Irak decât în al Doilea Război Mondial

Cifrele anuale fluctuează în funcție de conflictele aflate în desfășurare, oriunde pe glob, în funcție de evoluția acestora, ori cauzat de alți factori. Cea mai recentă situație de acest gen fiind reprezentată de perioada ultimilor doi ani, declarați de OMS și de guvernele care și-au însușit controversata decizie a acestei organizații, drept pandemie provocată de virusul SARs-COV 2.

În acest interval, pe fondul scăderii în intensitate a luptelor, a conflictelor din diferite regiuni ale lumii, s-a micșorat și numărul jurnaliștilor uciși sau răniți în misiuni jurnalistice. Restricțiile impuse deplasărilor inter-țări, mai ales cele legate de transportul aerian, au contribuit și ele la reducerea circulației corespondenților de război pe mapamond.

Și menționez aici o diferență relevantă. În cel de-al doilea Război Mondial au murit în misiuni jurnalistice 69 de corespondenți de război, în timp ce în conflictul din Irak, incluzând toate perioadele, au murit în jur de 200 de jurnaliști de front.

Războiul Ucraina-Rusia, noul pol de interes pentru ziariștii de război

Iată că războiul declanșat în Ucraina, prin invadarea teritoriului acestui stat de către Federația Rusă, cu tot ceea ce înseamnă aceasta, de la bombardamente aeriene, atacuri ale artileriei de la sol, a distrugerilor masive cu victime în rândul populației civile, nu doar în rândul forțelor beligerante, a pus în mișcare un număr impresionant de jurnaliști de front.

Unii cu vechime și experiență mare în misiunile de consemnare, relatare și de transmitere a evenimentelor din zonele de confruntare, informații, imagini, filmări luate direct, furnizate ca atare unităților media pe care le reprezintă sau cu care au contract, sau compilate cu cele care circulă pe alte canale, oficiale sau neoficiale. Alții, mai tineri, cei mai mulți dintre ei, cu o experiență mai mică în domeniu. Sau unii chiar aflați pentru prima oară într-o astfel de experiență jurnalistică aparte.

Diferența dintre „corespondent de război” și „jurnalist de război”

Jurnaliștii de război merg pe front, sub două forme, cu două statusuri aparte. Trimiși de trusturi media sau de o anumită agenție de știri, ziar, post de televiziune sau radio, sau în mod independent. De asemenea, aceștia se pot deplasa în zona sau zonele de conflict sub protecție militară, pe întreaga perioadă a deplasării sau punctual, pentru o misiune sau alta.

Potrivit Convențiilor de la Geneva și a protocoalelor adiționale ale acestora, jurnaliștii care merg pe front pot fi împărțiți în două categorii. Cei care sunt autorizați oficial să însoțească forțele armate, care sunt denumiți „corespondenți de război”, și cei independenți, care sunt denumiți generic „jurnaliști de război”. Ambii sunt recunoscuți ca civili, dar numai corespondenții de război au dreptul la statutul de prizonier, în situații care implică acest lucru.

Corespondenții de război, sub protecția Convenției de la Geneva

În virtutea relațiilor strânse dintre corespondenții de război și trupele armate pe care le însoțesc, în situația capturării de forțele inamice, corespondenților de război li se acordă același statut juridic ca și membrilor forțelor armate. Corespondenții de război beneficiază, astfel, de protecția celei de-a III-a Convenții de la Geneva, cea din 12 august 1949, completată de Protocolul adițional I și de Dreptul internațional cutumiar, mai pe înțeles, de dreptul dat de ceea ce se obișnuiește, de ceea ce s-a împământenit de-a lungul istoriei războaielor, în situații specifice privitor la prizonierii de război.

Ulterior, mai exact din timpul invaziei din 2003 a Irakului de către americani, a fost adoptat termenul de „jurnaliști încorporați”, deși nu apare în nicio prevedere a dreptului internațional umanitar și nici nu este foarte precis definit. Dar dacă un „jurnalist încorporat” a primit acreditarea oficială, atunci, din punct de vedere legal, este corespondent de război.

Se interzice violența asupra jurnaliștilor prizonieri

Asta nu înseamnă că alți profesioniști media aflați în zonă de război, care cad în mâinile uneia din părțile participante la conflict, nu are deloc protecție. În mod specific, jurnaliștii care nu sunt cetățeni ai țării care îi deține, căreia i-au căzut prizonieri, aceștia beneficiază de toată protecția acordată de cea de-a treia Convenție de la Geneva. În plus, indiferent de circumstanțe, jurnaliștii și alți profesioniști din mass-media se bucură întotdeauna de garanțiile fundamentale prevăzute de articolul 75 al protocolului adițional I al aceleiași Convenții de la Geneva.

Potrivit acestuia se interzice, în situația jurnaliștilor de război, violența asupra prizonierilor care ar putea provoca moartea acestora, sau asupra sănătății persoanelor din puterea acelei părți care a capturat ziariștii. Se interzic, de asemenea, orice formă de tortură, agresiunile asupra demnității personale, precum și luarea de ostatici în scop de negociere sau șantaj. Același articol 75 oferă garanții pentru un proces echitabil pentru persoanele reținute pentru infracțiuni penale.

Jurnalismul de război, una din cele mai periculoase meserii din lume

Din nefericire, pe timp de război și în zone și situații specifice, într-o derulare rapidă a confruntărilor, sub schimburi de focuri, sub presiunea unor decizii pe care una sau alta dintre părțile beligerante este nevoită să le ia, dată fiind izolarea, anonimatul pe care îl conferă, de multe ori, uniforma, prin complicitatea martorilor și cu concursul altor factori, regulile de război sunt deseori încălcate. În linia întâi a frontului, în războaiele de gherilă, în situația ocupării unor comunități, localități mici, se pot comite multe abuzuri. De la jafuri, violențe de tot felul, violuri, tortură până la crime.

Toți jurnaliștii aflați în zone de război, mai ales cei care nu se află sub protecție militară, a acreditării efective pe lângă aceste forțe, riscă enorm. Jurnalismul de război este în primele trei locuri ca nivel de risc al integrității fizice și a vieții. Jurnalismul de război este supranumit „meserie de sinucigași”.