Editorial. Învățământul nostru și interminabilul său urcuș

“Este un an (școlar) total atipic.” Aceasta-i concluzia ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu. Pe drept cuvânt. Azi sunt așteptați în școli și grădinițe 1,4 milioane de copii, 500.000 din clasele neterminale, precum și cei din 185 de școli speciale.

Elevii din clasele terminale merg la școală, indiferent de situația epidemiologică

Liberalul ce conduce Învățământul s-a referit și la elevii din clasele terminale, dând de știre în mod categoric că aceștia se vor prezenta fizic în școli, indiferent de situația epidemiologică a orașelor în care locuiesc.

Vorbim de 370.000 de școlari din clasele a VIII-a, a XII-a, a XIII-a. Totuși, demnitarul ne-a înștiințat că aproape jumătate (44%) din personalul didactic (155.000) s-a vaccinat anti-Covid. Nu sună prea bine, ba chiar inacceptabil.

Recuperarea orelor, imposibilă

După părerea mea, întreaga suflare didactică trebuia să îndeplinească această condiție sine qua non. Oarecum, apropiată de medicii aflați cotidian sub incidența spectrului incert și primejdios al molimei.

Privitor la recuperarea orelor duse pe apa sâmbetei, ministrul a dat asigurări că elevii nu vor mai putea participa la ele, dat fiind faptul că au mai rămas în zgârcita clepsidră nuami câteva săptămâni de școală, iar din 28 iunie începe bacalaureatul. În acest sens aștept cu interes noile perle de cultură emanate din acest examen.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Cum să nu apară ele într-un sistem izbit de toți pereții unor reforme visate ca “un răsunet” și finalizate lamentabil într-un malaxor ofertant de ghiveci bramburit ca funcționare și mod de hrănire cu educație. Mediul a fost prielnic, precum comparația ilustrativă a unui remarcabil film în care este expusă o bandă transportoare de copii, ce sfârșesc într-o hulpavă mașină de tocat.

De-a lungul celor peste 30 de ani de la Revoluție s-au perindat la cârma Ministerului Învățământului (Educației) nu mai puțin de 23 de purtători de portofoliu, fără a-i enumera pe interimari, în acest determinant sector al societății.

Câți minștrii s-au perindat pe la Educație

Primul a fost Mihai Șora (dec.’89- iun.’90), în cabinetul Roman I. Au mai ocupat fotoliul din spatele celei mai semnificative catedre: Liviu Maior, Andrei Marga, Ecaterina Andronescu (de trei ori), Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea, Daniel Funeriu, Remus Pricopie, Adrian Curaj, Mircea Dumitru, Liviu Pop (“genunche”- promovat din lider de sindicat, după o clasică rețetă românească), Rovana Plumb (timp de 2 luni), Cristian Adomniței, ingenua Monica Anisie etc.

Pentru că a venit numele, dl Adomniței – absolvent al Facultății de Construcții Iași – a fost “învins” în 2007, pe vremea ministeriatului său, de către elevii unei pârdalnice și anonime școli din Brăila, unde se afla în vizită, de întrebarea pusă acestora la numărul de stele aflate pe drapelul UE. Copii au răspuns corect (12). Domnul ministru a susținut un categoric 15! În fața penibilului evident, înaltul oaspete a dat vina pe neștiutorii săi consilieri.

Este clar că pandemia a lovit cumplit toate sectoarele de activitate. De la noi și de aiurea. Învățământul nu putea rămâne sub un ocrotitor clopot de sticlă. Alte trăsături și moduri de abordare îl diferențiază negativ în comparație cu state avansate, de nici nu le zărim. Anume, toptanul de materii și cunoștințe îndesate învățăceilor, fără vreo legătură cu pragmatismul și practica de “afară.”

Teoria abundentă de inutilități îmbuibă memoria tinerilor din bănci cu noțiuni ce nu le vor fi de ajutor vreodată. Admirabilele noastre echipe de olimpici s-au orientat și au înțeles că trebuie să filtreze informația pentru a performa în direcția aleasă.

Olimpicii pleacă din țară

Consecința directă este certă. Conform unui sondaj publicat de Liga Studenților din Străinătate, doar 15% dintre cei 800 de intervievați au declarat că se vor întoarce în România după finalizarea studiilor. Învățământul nostru aflat într-o severă derivă mai produce campioni doar din inerție. Singurele calități care-l mai susțin pe linia de plutire sunt valoarea intrinsecă și harul unor dascăli aflați spre crepusculul carierei.

Cu un niciodată respectat 6 % din PIB alocat educației, deși întotdeauna promis, școala românească va continua să producă o neputincioasă masă amorfă de absolvenți cu intelect aplatizat.

Singurul său sistem de orientare este o busolă ce indică invariabil Vestul. Tocmai acel punct cardinal din care nu se va mai întoarce niciun genial student român. Fibrele învățământului nostru are mai multe găuri negre decât tot Universul de la Big Bang încoace.

Astfel, tinerii absolvenți “doxați” de străluciți profesori de la Harvard, Princeton, Oxford sau Yale sunt la fel de atrași de salariile românești precum cofetarul de sconcs. În asemenea condiții, la catedrele tot mai vacante vor preda, în cel mai bun caz, profesori trecuți cu un milog 5 la examenul de suplinire.

De nu, își vor expune “știința” șeful de post într-o algebră pe înțelesul lui, preotul Pafnutie în greaca veche și veterinarul cu ale sale noțiuni legate de comportamentul caprelor atunci când luna se află la primul pătrar.

Despre Cercetare ce să mai vorbim? Ea este de mulți ani în comă indusă. Mai degrabă își vor reveni Mendeleev și soții Curie decât va fi ea resuscitată. În condițiile expuse, firește că-și freacă palmele mustăcind ștrengărește șefii mari de la Morgan Chase, NASA, CIA și câte altele or mai fi. Ne vom reveni. Când? Numai Dumnezeu știe.