De două ori 7/11

În data de 7 noiembrie 2012, Barack Obama devenea cel mai puternic om al planetei,  repurtând o victorie egală cu cel de-al doilea său mandat la Casă Albă. Totul într-un decor unic, luminat de un entuziasm trăit la maximum de către un popor mândru de existența sa.

La mâna hazardului premeditat, în urmă cu mai bine de un veac, o importantă parte a umanității intra sub norul caustic al comunismului timpuriu întruchipat de bolșevism. Lenin VI (6) era prima cifră din numărul fiarei. Tradus, acel germen egalitarist inventat și omologat de către doi tați degenerați- Marx și Engels.

În a șaptea zi a lui noiembrie 1917 (după calendarul gregorian), bivolarul comunism își asuma rolul de (ex) terminator al supremului dat dumnezeiesc care este libertatea. Simbolic și cât se poate de revelator. Printr-o canonadă asupra Palatului de Iarnă din Sankt Petersburg pornită de pe crucișătorul “Aurora”.

Noii ucenici într-ale bolșevismului, Stalin, Leib Bronstein Troțki și Buharin îi sărutau deja papucul idolului lor pleșuv și cu țăcălie. Ceva mai târziu, gruzinul tătuc Iosif Visarionovici avea să ocupe pe vecie primul loc al celor mai prolifici criminali din istorie, cu macabrul record de peste 50 de milioane de victime.

Până la un punct, chiar amicul său de circumstanță, fuhrerul Adolf Haș, a rămas devansat cu câteva milioane de suflete. Dacă exilul de patru ani al lui Lenin în Siberia de la sfârșitul secolului al XIX-lea s-ar fi terminat cu o congelare a acestuia într-un bloc de gheață și nu cu momâirea artificială din mausoleul moscovit, evenimentul Petrograd – Marea Revoluție Socialistă nu s-ar mai fi petrecut.-0:00

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

În aceeași cheie, dacă nu era finanțat din surse bănuite, dar niciodată recunoscute oficial, probabil că nu își arunca imensul prostovol roșu asupra țarismului și, implicit, prin discipolii săi, peste multe națiuni, vreme de zeci de ani înnegurați. Prin periplurile lui de izgonit ca indezirabil în Rusia, Lenin nu a cunoscut niciodată lipsurile materiale.

Timp de întreaga perioadă a șederilor sale în Europa (Paris, Berna, Londra, Bruxelles, Stockholm, Berlin, insula Capri etc.) a trăit ca un nabab în hoteluri sau case de odihnă. Fără să fi muncit măcar o zi. De unde să se fi ivit bănetul? Nu cumva de peste Ocean?

Astfel, a devenit posibilă legiferarea cu anasâna a utilizării secerei pentru retezarea libertății spirituale și a ciocanului de băgare în masă a minților în cap. În 1917, pe când sovietele dădeau de pământ cu democrația, al 28-lea președinte american, Woodrow Wilson, se afla în deplină funcție.

Potriviri întâmplătoare: mandatul său a luat sfârșit în 1921, odată cu certificatul de naștere al PCR-ului neo-dac. Apoi, Wilson s-a stins din viață la o lună după îmbălsămarea lui Lenin din iarna lui 1924.

Pentru că am amintit de cea mai înaltă treaptă în politica lui Uncle Sam, să ne amintim că Barack Obama a reușit să pună în practică sloganul său electoral –  “Four more years” (n.r.-încă 4 ani).

Legitimându-și titlurile universitare- Columbia, Harvard- și Premiul Nobel pentru Pace (2009), fostul senator de Illinois și-a dovedit cu prisosință aptitudinile și pretențiile pe care le reclamă funcția de șef al Statelor Unite. A sprijinit legislații referitoare la lobbying și fraudă electorală, schimbarea datelor climatice și terorismul în toate formele lui.

“Recidivând” în președinție, a menținut o politică de solidă apărare, creșterea independenței energetice, asigurarea asistenței medicale universale. Nu ar dăuna, pentru cine are urechi și chef de învățat la București, chiar la forma de fără frecvență, să ia notițe măcar la câteva din temele menționate. Dimpotrivă.

Obama era un bun comunicator, cu o aleasă retorică. A se vedea discursul electrizant de la McCormick Place, Chicago. Unul simplu, sincer, clar. direct la inima omului. Peste toate frazele cheie vizând unitatea, măreția Americii, puterea poporului, provocările depășite, consider că următoarea sa propoziție exprimă cât se poate de fidel esența atitudinii, a spiritului acelui consacrat latinesc  motto “E pluribus unum” (n.r.- Din mulți, unul) de pe primul dolar de argint ori de pe Marele Sigiliu: “În democrația noastră, rolul cetățeanului nu se încheie după vot”.

Un asemenea truism a făcut și face diferența dintre două simboluri politice. Anume, prăfuitul dicton săpat în piatra funerară de la căpătâiul lui Marx: “Proletari din toate țările, uniți-vă!”, respectiv „Star Spangled Banner”.

Dacă dogitul imn național sovieto – stahanovist era țeapăn răcnit de către militari cu șlemafon pe creștet, conținând  cuvinte precum drujbă, narodov și komunizm vidiot, acum ruginite precum uneltele agro-proletare încârligate, altfel sună “God bless America” pus pe note de Beyonce sau Mariah Carey.

E adevărat, au trecut 100 de ani de la pumnul agitat în aer și minciuna cheală emisă de sub șapca infractorului de drept discreționar asupra ființei umane – Ulianov zis Lenin – și numai nouă de la norul de confetti revărsat ca semn de victorie incontestabilă peste Barack Obama.

Însă, istoria nu se măsoară doar în timp, ci ca o știință care se respectă, în fapte și evenimente. Or, paralela de față nu face decât să demonstreze teorema ce o definește.