Concediul de odihnă, în România: când te poate obliga angajatorul să mergi în vacanță, când este ilegal

Concediul de odihnă, în România, este un drept legal al angajaților, dar procedura prin care el se solicită și se acordă a devenit ceva mai complicată. Din necesitatea de anticipare, pentru a nu se aglomera cu vacanțe unele perioade, astfel încât angajatorii să se trezească cu prea puțini oameni la lucru, Codul muncii prevede anumite reguli în acordarea acestora.

Concediul de odihnă, în România

Concediul de odihnă, în România, tinde să devină o „afacere” complicată. Este adevărat, dreptul la concediu de odihnă anual (plătit) este unul dintre principalele drepturi ale salariatului. Trebuie prevăzut în contractul de muncă, unde trebuie trecută și durata acestuia, care nu poate fi mai mică de 20 de zile lucrătoare anual.

Problemele încep atunci când este vorba de programarea acestuia, În cazul în care te întrebi dacă ești obligat să mergi în concediu conform programării prealabile, răspunsul este, în principiu, da. Deși, în majoritatea cazurilor, trebuie să anticipezi cu puterea unui Nostradamus pentru a „nimeri” fix perioada pe care ți-ai dori-o liberă, cu atât mai mult cu cât programările pentru fiecare an calendaristic trebuie făcute până la finalul anului anterior.

„Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor”, stabilește ca regulă Codul muncii, conform avocatnet.ro.

Când te poate obliga angajatorul să mergi în vacanță, când este ilegal

Detaliu foarte important din acel extras de lege este că programarea concediului poate fi individuală sau colectivă.

Impact.ro

Idei GENIALE! Ce poți face cu cauciucurile uzate? Economisești o grămadă de bani

Impact.ro

Imagine BOMBĂ cu Carmen Iohannis în costum de baie! Nimeni nu a mai văzut-o AȘA

„Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de trei luni”, potrivit codului.

Programările individuale ar însemna, practic, că angajatorul se consultă cu fiecare angajat în parte cu privire la perioada de concediu de odihnă de anul următor. Iar perioada de timp este orizontul în care angajatul își poate cere concediul de odihnă, cu cel puțin 60 de zile înaintea efectuării sale.

În schimb, prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de trei luni pe categorii de personal sau locuri de muncă. Practic, orizontul de timp ce trebuie oferit pentru ca angajații să-și ia concediul de odihnă în anul următor în cazul programărilor colective este de cel puțin trei luni.

Totodată, rămâne valabilă regula cererii de concediu cu cel puțin 60 de zile înainte de prima zi de concediu. Altfel spus, ți se atrage atenția asupra unei ferestre de trei luni în care ar fi bine să-ți iei concediu. Regula cererii cu 60 de zile înainte rămâne în picioare.

Trebuie luate cel puțin 10 zile lucrătoare la rând

Un aspect important din art. 148 din Codul muncii este că programarea colectivă sau individuală se stabilește de angajator cu consultarea fie a sindicatului/reprezentanților, la cea colectivă, fie a fiecărui angajat în parte,

Practic, consultarea e un pas care nu poate fi sărit din această discuție. Chiar dacă decizia aparține angajatorului, tot așa cum se întâmplă în cazul adoptării/modificării regulamentului intern, unde avem, de asemenea, o consultare la mijloc, efectuarea sa este importantă în practică și întărește drepturile angajaților. Cu alte cuvinte, chiar dacă poate fi interpretată ca o formalitate, nu trebuie tratată ca atare și trebuie respectată.

În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, stabilește Codul muncii.

Fie că e vorba de programări individuale, fie colective, dacă angajatorul propune două sau mai multe perioade de concediu anual, în măcar una dintre aceste perioade angajatul are dreptul la zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.