Adopții copii. Ce trebuie să știi, dacă vrei să adopți un copil în România. Pașii esențiali de urmat

Perpetuarea speciei umane reprezintă, fără îndoială, mai mult decât un instinct ancestral. Omul este singura specie care, pentru a-și asigura perpetuarea, îmbină dragostea și dorința, focul carnal și spiritul, singurul „animal” social care vrea, prin urmași, să ducă mai departe, în timp, în viitor, atât bagajul genetic individual cât și tot ceea ce ține de spiritualitatea sa, de cunoștințele dobândite până la vârsta conceperii unui copil, dar și toate dorințele și visurile avute, dar neîmplinite, nerealizate, până atunci, din varii motive, cu speranța că urmașii vor izbândi unde ei au eșuat sau renunțat.

Conceperea, împreunarea și nașterea unui copil, rod, cel mai adesea sau așa ar trebui să fie într-o viziune nu idilică, ci care ține de sănătatea trupească și sufletească a unui cuplu de iubiți, înseamnă împlinire, înseamnă echilibru și armonie cu întreg Universul. Astfel, iubiții, femeia și bărbatul, uniți sau nu prin legământ în fața lui Dumnezeu, prin sfânta cununie, sau prin jurământ de dragoste și promisiune de bună conduită ca familie în fața legii și a cetății, prin conceperea și aducerea pe lume a unui copil sau mai mulți, dau sens și speranță de existență milenară a omului pe Pământ.

Când Mama Natură se opune dorințelor omenești

Dar natura, Mama Natură, laolaltă cu providența ori predestinarea, dau un curs vieții uneori după reguli, și nu întotdeauna fizice, imprevizibile sau care nu țin cont mereu de planurile, visurile, dorințele omului. Omul, bărbat sau/și femeie, poate fi falnic, poate fi frumos, poate înflori, dar uneori este posibil ca toate acestea să nu aducă rodul dorit. Copilul. Și atâtea se pot întâmpla când lucrurile se scurg așa.

Unele cupluri merg mai departe, prin puterea dragostei care i-a unit și a jurământului rostit unul altuia. Altele, atunci când apare și se instaurează tristețea, mai întâi așa, ca o părere, ca o umbră care se lungește încet, se destramă. Dureros, intim dureros, ca o pasăre rănită și oprită în zbor, între a putea și a nu putea, despărțirea aceasta dată de absența celui care nici nu s-a născut poate duce la singurătate. Mai întâi în doi, apoi, după ce și ultimul fir din urzeala iubirii se rupe, apoi, a fiecăruia. Și unii, fie că e el,
fie că e ea, rămân singuri o viață întreagă, ne mai având curajul de a se aventura spre alte țărmuri, Bărci cu pânzele rupte, plutind în derivă.

Sunt, pe de altă parte, odată înfăptuită despărțirea, ei sau ele care au puterea de a-și reface viața într-o altă legătură, într-un alt cuib. Și iată, la un moment dat, această nouă legătură înflorește și dă rod. Se naște un copil. Și pot urma apoi alții. Și nu știi atunci cine a fost de vină, dacă vină poate fi numită ceea ce îți dă natura sau providența. Și variantele pot continua. Unii rămân singuri, logodindu-și sufletul
și revărsându-și dragostea asupra a altceva. Adoptă o vietate, cățel, pisică, se dedică unei pasiuni, carierei sau trecerii timpului pur și simplu.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Ce trebuie să știi despre adopția de copii

Cei care luptă pentru dragostea care i-a legat, pentru familia care au devenit, sunt cei puternici. Cei care găsesc soluții pentru a rămâne împreună sub legământul inițial. Și sunt, dintre aceștia, două mari categorii. Cei care apelează la știință, la tehnologie, la medicina modernă cu ale ei tratamente și metode specifice de a aduce un copil în sânul cuplului, al familiei care sunt. Și cei care adoptă un copil. Sau mai mulți. Și această categorie de cupluri, de situații, constituie, iată, și tema articolului acesta, propus de reporterul impact.ro, semnatar al acestor rânduri.

Mii de copii din România așteaptă să fie adoptați

La solicitarea reporterului impact.ro, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, din cadrul Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, avea la începutul acestui an, în evidența Registrului Național pentru Adopții 5797 de copii adoptabili, din care „adoptabili exclusive” pe procedura adopției interne 3.044, și 2753 adoptabili atât pe procedura adopției interne , cât și pe cea internațională.

Totodată, până la data de 4 martie 2022, fuseseră adoptați, cu sentințe definitive, 1650 de copii, din care 1619 în țară, iar restul de familii din țări altele decât România. Interesant este și faptul că, potrivit  Datelor furnizate de ANPDCA, în acest moment există 3067 persoane sau familii atestate pentru a adopta copii, prin procedura internă, și 51 pentru cea externă, persoane și/sau familii care, mare parte din ele, au demarat deja procedurile de adopție.

Iată ce pași trebuie să urmeze o persoană sau o familie care vrea să adopte un copilaș

Prima fază este cea a informării asupra procedurii. Cei interesați să adopte un copil se pot adresa Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sau unui organism privat autorizat (OPA) pentru a obține informații referitoare la caracteristicile copiilor adoptabili din România, la etapele procesului de adopție internă și termenele aferente acestora, profilul public al copilului adoptabil, precum și la documentele necesare eliberării atestatului de persoana sau familie apte să adopte.

După această etapă a informării, cei interesați de adopție depun la DGASPC o cerere de evaluare, actele necesare putând fi găsite direct pe site-ul acestei instituții. Întreg acest proces de evaluare durează maximum 90 de zile.

Evaluarea, o serie lungă de întâlniri cu specialiști

Principalele etape ale acestei etape vizează, în principal, garanțiile morale și condițiile materiale. În mod special, pentru evaluarea socială persoanele sau familiile care vor să adopte copilași vor avea cel puțin șase întâlniri cu un asistent social specializat, iar pentru evaluarea psihologică, dar și pentru consiliere specifică cu un psiholog, minimum patru întâlniri.

Și aceasta nu este totul. Cei care vor să adopte, ca să conștientizeze într-o cât mai mare și mai clară măsură rolul de părinte adoptator, trebuie să participe timp de cel puțin 12 ore, în câteva sesiuni individuale sau de grup, care au ca scop dezvoltarea capacității acestora de a răspunde nevoilor copilului
adoptat. Toate aceste întâlni pot avea loc fie la domiciliul celor în cauză, fie la sediul DGASPC. Pentru toate aceste întâlniri și sesiuni, candidații la adopție își pot lua liber de le serviciu fără ca angajatorul, și legea garantează acest lucru, să le poată opri din salariu. După aceste etape, dacă totul merge bine, cei care vor să adopte primesc un atestat de persoană sau familie aptă să adopte, care este valabil timp de cinci ani.

Cea mai importantă etapă: potrivirea dintre copil și cei care vor să-l adopte

Pentru început, se încearcă identificarea și selectarea, prin intermediul Registrului Național pentru Adopții (RNA) a persoanei/familiei atestate în vederea adopției care are capacitatea de a răspunde nevoilor și caracteristicilor copilului. Criteriile de potrivire luate în considerare pentru includerea unui
adoptator în Lista unui copil sunt: vârsta copilului, sexul copilului, numărul de copii pe care familia îi poate îngriji, starea de sănătate și nivelul de dezvoltare al copilului.

Criteriile de potrivire inițială nu se aplică în situația copiilor care au împlinit 14 ani. Potrivirea practică presupune facilitarea contactului direct copil și adoptator/familia adoptatoare prin întâlniri ale acestora la sediul DGASPC, vizitarea copilului la domiciliul persoanei, familiei, asistentului maternal sau serviciului de tip rezidențial, întâlniri ale copilului cu cei care ar vrea să-l adopte într-un loc neutru în raport cu copilul, găzduirea copilului, pentru o perioadă de maximum șapte zile calendaristice consecutive, de către adulții candidați la adopție.

Eșecul etapei de verificare a compatibilității

Dacă adoptatorul refuză continuarea potrivirii practice sau dacă reprezentanții instituțiilor care organizează și supervizează această etapă constată neadaptarea copilului cu familia adoptatoare selectată, pentru copil se reia procedura de adopție cu o altă persoană sau familie atestată. Se întâmplă uneori, pur și simplu, care între micuț și adulții care ar dori să-l adopte să nu se realizeze acea legătură specială, acel sentiment, acea stare care să îi facă să simtă în mod real și repetăm, este vorba despre ambele părți, astfel că cel mai bine, în mod special și prioritar pentru copil, este ca procesul de adopție să se oprească aici. De aici, probabil, și perioada aparent scurtă, dar indicată, de doar șapte zile în care copilul și adulții stau împreună, spre verificarea compatibilității, tocmai pentru ca micuțul să nu aibă vreo traumă majoră după oprirea tentativei de adopție.

Adopția este încuviințată de instanță doar după ce copilul a stat 90 de zile împreună cu noii părinți

Adopția nu poate fi încuviințată de către instanța judecătorească decât după ce copilul a fost încredințat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei adoptive. Această etapă este destinată adaptării fizice și psihice a copilului în noua familie în raport cu condițiile socio-profesională, economică, culturală, de limbă, religie.

Statul sprijină cu bani pe cei care adoptă copii

Pentru o acomodare optimă a copilului în noul mediu de viață și pentru stimularea dezvoltării unei relații de atașament între copil și viitorii săi noi părinți, adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare care realizează venituri supuse impozitului pe venit poate beneficia de un concediu de acomodare cu durată de maximum un an, precum și de o indemnizație lunară de până la 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei emiterii hotărârii judecătorești de încredințare în vederea adopției.

Instanța hotărăște dacă un copil poate fi adoptat definitiv

Încuviințarea adopției este de competența instanțelor judecătorești, iar acțiunea este scutită de taxa de timbru. Cererea de încuviințare a adopției va fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către DGASPC. După ce instanța se pronunță definitiv asupra încuviințării, noul sau noii părinți dobândesc drepturi și obligații părintești întocmai ca și față de un copil biologic și încetează definitiv rudenia copilului față de părinții săi biologici, cu tot ce decurge din aceasta. Printre altele, se emite un nou certificat de naștere pentru copil, în care adoptatorii sunt înregistrați la rubrica ‘părinți’.

Un mod defectuos sau brutal de anunțare a copilului că este adoptat poate duce la drame sau chiar tragedii

Noii părinți sunt obligați să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu sprijinul specialiștilor din cadrul compartimentului de adopții și postadopții al DGASPC. Atunci când copilului i se spune târziu în vârstă că a fost adoptat sau când nu i se spune chiar, efectele pot fi dezastruoase, uneori. Au fost cauze când copiii au suferit șocuri emoționale uriașe, care au condus la tragedii. De la fuga de acasă și aderarea la un mediu social infracțional până la tentative de suicid sau chiar sinucideri. Uneori copii aflați într-o astfel de situație pot ucide. Își pot ucide părinții adoptivi. Unul sau pe ambii.

Celebrul caz al unei fete de 15 ani care și-a ucis mama adoptivă cu un topor

Un caz de acest gen a zguduit opinia publică din țară, cu ceva ani în urmă, când o elevă din Brașov, în vârstă de 15 ani, și-a ucis mama adoptivă. Adolescenta, ale cărei relații cu mama sa care a adoptat-o și care i-a spus acest lucru târziu, în vârstă,  se alterase treptat, nemaisuportând reproșurile acesteia constante față de situația sa școlară, a pus mâna pe un topor și a lovit-o de mai multe ori, ucigând-o. „Am vrut să simtă ce este frica”, a declarat, atunci, eleva, în fața anchetatorilor.

A fost condamnată la șase ani de închisoare, dar a fost eliberată condiționat după numai trei ani. În penitenciar fusese luată sub aripă ocrotitoare de către celebra Ioana Maria Vlas, celebra contabilă a lui Sorin Ovidiu Vântu, artizanul FNI prin care zeci de mii de români fuseseră devalizați, printr-un joc piramidal, de peste 300 de milioane de dolari. După liberare, tânăra, deja, și-a reluat studiile, câțiva ani mai târziu absolvind ASE.

Iată ce spune un psihoterapeut specializat și în astfel de situații:

Psiholog Bianca Pescaru: „Dezvăluirea adopției este un alt aspect psihologic extrem de important și de sensibil pentru toată lumea. Atât pentru copilul adoptat, cât și pentru părinții adoptivi. Temeri, scenarii,  multă anxietate fac din acest moment, unul cu o încărcătură emoțională extrem de mare. Reușita acestei etape, este determinată de multe aspecte: de vârsta copilului, de legătura de atașament creată cu părinții adoptivi, de calitatea relației părinte-copil, de modul în care se comunică acest aspect, precum și de poziționarea și gestionarea de către părinți a acestui moment important”.

Și, în continuare: „Consilierea unui psiholog este un lucru extrem de util, atât pentru părinții adoptivi care au nevoie în permanență de informații, de psihoeducație, de înțelegerea tuturor provocărilor psihoemoționale dar și comportamentale cu care se confruntă, dar și de ventilarea și verbalizarea trăirilor lor, a temerilor și distorsiunilor cognitive inerente, precum și de accesarea unor soluții sănătoase și utile, cât și pentru copilul adoptat care are nevoie de vindecarea și procesarea traumelor preadopție”.