SPECIAL. Crime de război, crime împotriva umanității

Masacrele de o grozăvie extremă la care a recurs armata lui Putin în Bucha, mai ales, dar și în Berdiansk, Mariupol, alte localități ale Ucrainei au repus pe tapet omorul în masă. O realitate ce se credea dispărută acum opt decenii, odată cu decimarea „ne-arienilor” sistematic aplicată de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. O lume întreagă a fost șocată de atrocitățile barbare săvârșite de hoardele ruse împotriva unor oameni a căror singură „vină” e aceea că s-au născut într-o țară lovită de război. Copii, femei, bătrâni, bolnavi au fost azvârliți cu o ură fără limite în malaxorul morții.

Atrocitățile istorice ale umanității

Nu este clar în ce context a fost dezvoltat pentru prima dată termenul „crime împotriva umanității”. Unii savanți subliniază utilizarea acestui termen sau termeni similari încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în special în contextul sclaviei și al comerțului cu sclavi.

De atunci, noțiunea de crime împotriva umanității a evoluat în conformitate cu dreptul internațional cutumiar și prin jurisdicțiile instanțelor internaționale precum Curtea Penală Internațională, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie și Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda. De asemenea, multe state au incriminat crimele împotriva umanității în justiția lor internă. Altele nu au făcut-o încă.

Crimele împotriva umanității nu au fost codificate deocamdată într-un tratat dedicat dreptului internațional, spre deosebire de genocid și crime de război, deși există eforturi pentru a se face acest lucru. Totuși, interzicerea crimelor împotriva umanității, similară interzicerii genocidului, a fost considerată o normă imperativă a dreptului internațional, de la care nu este permisă nicio derogare și care este aplicabilă tuturor statelor.

Statutul de la Roma (1998)

Statutul de la Roma din 1998 de înființare a Curții Penale Internaționale (Statutul de la Roma) este documentul care reflectă cel mai recent consens în rândul comunității internaționale în această chestiune. Este, de asemenea, tratatul care oferă cea mai extinsă listă de acte specifice care pot constitui infracțiuni. În sensul prezentului Statut, „crimă împotriva umanității” înseamnă oricare dintre următoarele acte, atunci când este comis ca parte a unui atac pe scară largă sau sistematic, îndreptat împotriva oricărei populații civile:

Impact.ro

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Impact.ro

Ce PENSIE are Klaus Iohannis, după 42 de ani de muncă. ȘOC total! Românii au...

Crimă, exterminare, înrobire, deportarea sau transferul forțat de populație, închisoare sau altă privare gravă de libertate fizică cu încălcarea regulilor fundamentale ale dreptului internațional, tortură, viol, sclavie sexuală, prostituție forțată, sarcină forțată, sterilizare forțată sau orice altă formă de violență sexuală de gravitate comparabilă, persecuția împotriva oricărui grup sau colectivitate identificabilă din motive politice, rasiale, naționale, etnice, culturale, religioase, de gen sau alte motive care sunt universal recunoscute ca fiind nepermise de dreptul internațional, în legătură cu orice act menționat în prezentul alineat sau orice infracțiune aflată în competența Curții, dispariția forțată a persoanelor, crima de apartheid.

Alte acte inumane cu caracter similar care cauzează în mod intenționat mari suferințe sau vătămări grave corpului sau sănătății mintale sau fizice. Spre deosebire de genocid, crimele împotriva umanității nu trebuie să vizeze un anumit grup. În schimb, victima atacului poate fi orice populație civilă, indiferent de apartenența sau identitatea acesteia. O altă distincție importantă este aceea că, în cazul crimelor împotriva umanității, nu este necesar să se demonstreze că există o intenție specifică generală. Este suficient să existe o simplă intenție de a comite oricare dintre faptele enumerate, cu excepția actului de persecuție, care necesită intenție discriminatorie suplimentară. De asemenea, făptuitorul trebuie să acționeze cu știința asupra atacului împotriva populației civile și ca acțiunea sa fie parte din acel atac.

Crimele de război sunt acelea comise ca parte a unui plan sau politică ori componentă pe scară largă a unor astfel de crime. Ele înseamnă: Încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949, și anume, oricare dintre următoarele acte împotriva persoanelor sau bunurilor protejate în temeiul prevederilor ei, ucidere intenționată, tortură sau tratament inuman, inclusiv experimente biologice.

De asemenea, cauzarea intenționată a unei mari suferințe sau vătămări grave corpului sau sănătății, distrugerea și însuşirea pe scară largă a proprietății, nejustificată de necesitate militară și efectuată în mod ilegal, obligarea unui prizonier de război sau a unei alte persoane protejate să lupte în forțele unei puteri ostile, privarea intenționată a unui prizonier de război sau a unei alte persoane protejate de dreptul la un proces echitabil, deportare sau transfer ilegal sau detenție ilegală, luare de ostatici.

Încălcări ale legilor de război

Alte încălcări grave ale legilor și obiceiurilor aplicabile în conflictele armate internaționale, în cadrul stabilit al dreptului internațional, și anume, oricare dintre următoarele fapte:

• Dirijarea intenționată a atacurilor împotriva personalului, instalațiilor, materialelor, unităților sau vehiculelor implicate într-o misiune de asistență umanitară sau de menținere a păcii în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, atâta timp cât aceștia au dreptul la protecția acordată civililor sau bunurilor civile conform dreptului internațional de conflict armat;
• Lansarea intenționată a unui atac cu știința că va cauza accidental pierderi de vieți omenești sau rănirea civililor, daune la bunuri civile sau daune larg răspândite, pe termen lung și grave aduse mediului natural.
• Atacarea sau bombardarea, prin orice mijloace, a orașelor, satelor, locuințelor sau clădirilor care nu sunt apărate și care nu sunt obiective militare.
• Uciderea sau rănirea unui combatant care, după ce a depus armele sau nu mai are mijloace de apărare, s-a predat.
• Transferul, direct sau indirect, de către Puterea ocupantă a unor părți din propria populație civilă în teritoriul pe care îl ocupă sau deportarea sau transferul întregii sau părți a populației din teritoriul ocupat în interiorul sau în afara acestui teritoriu;
• Dirijarea intenționată a atacurilor împotriva clădirilor dedicate religiei, educației, artei, științei sau scopurilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor și locurilor în care sunt adunați bolnavii și răniții, cu condiția ca acestea să nu fie obiective militare;
• Supunerea persoanelor aflate în puterea unei părți adverse la mutilări fizice sau la experimente medicale sau științifice de orice fel.
• Jefuirea unei localități, chiar și atunci când este luată prin asalt.
• Utilizarea gazelor asfixiante, otrăvitoare sau de altă natură, precum și toate lichidele, materialele sau dispozitivele similare.
• Folosirea gloanțelor cu fragmentație sau care se aplatizează cu ușurință în corpul uman, cum ar fi acelea cu înveliș dur care nu acoperă în întregime miezul sau este prevăzut cu incizii.
• Săvârșirea de acte la adresa demnității personale, în special tratamente umilitoare și degradante.
• Dirijarea intenționată a atacurilor împotriva clădirilor, materialelor, unităților și transporturilor medicale și personalului care utilizează emblemele distinctive ale în conformitate cu dreptul internațional.
• Folosirea intenționată a înfometării civililor ca metodă de luptă prin privarea lor de obiecte indispensabile supraviețuirii lor, inclusiv împiedicarea intenționată a aprovizionării cu ajutoare.
• Recrutarea sau înrolarea copiilor sub vârsta de cincisprezece ani în forțele armate naționale sau folosirea acestora pentru a participa activ la ostilități.
• Violență asupra vieții și asupra persoanei, în special crimă de orice fel, mutilare, tratament crud și tortură.
• Săvârșirea de abateri la adresa demnității personale, în special tratamente umilitoare și degradante, luare de ostatici.
• Dirijarea intenționată a atacurilor împotriva populației civile ca atare sau împotriva civililor individuali care nu participă direct la ostilități.
• Dirijarea intenționată a atacurilor împotriva clădirilor dedicate religiei, educației, artei, științei sau scopurilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor și locurilor în care sunt adunați bolnavii și răniții, cu condiția ca acestea să nu fie obiective militare.
• Dispunerea deplasării populației civile din motive legate de conflict, cu excepția cazului în care securitatea civililor implicați sau motive militare imperioase impun acest lucru.
• Uciderea sau rănirea perfidă a unui adversar combatant.
• Distrugerea sau confiscarea proprietății unui adversar, cu excepția cazului în care o astfel de distrugere sau sechestrare este impusă în mod imperativ de nevoile conflictului.

Crimele de război sunt acele încălcări ale dreptului internațional umanitar (tratat sau drept cutumiar) care aduc răspundere penală individuală conform dreptului internațional. Ca urmare, și spre deosebire de crimele de genocid și crimele împotriva umanității, crimele de război trebuie să aibă loc întotdeauna în contextul unui conflict armat, fie internațional, fie non-internațional.

Dintr-o perspectivă mai concretă, crimele de război ar putea fi împărțite în: crime de război împotriva persoanelor care necesită o protecție specială, crime de război împotriva celor care furnizează asistență umanitară și operațiuni de menținere a păcii, crime de război împotriva proprietății și a altor drepturi, metode de război interzise și mijloace de război interzise.

Spre deosebire de genocid și crime împotriva umanității, crimele de război pot fi comise împotriva unei diversități de victime, fie combatanți, fie necombatanți, în funcție de tipul de infracțiune. În conflictele armate internaționale, victimele includ membri răniți și bolnavi ai forțelor armate pe teren și pe mare, prizonieri de război și persoane civile.

În cazul conflictelor armate neinternaționale, protecția este acordată persoanelor care nu participă activ la ostilități, inclusiv membrilor forțelor armate care și-au depus armele și celor plasați în afara luptei din cauza bolii, rănilor, detenției sau orice altă cauză. În ambele tipuri de conflicte, protecția este oferită și personalului medical, religios, lucrătorilor umanitari și personalului de apărare civilă.

(sursa: un.org)