Rona Hartner, interviu eveniment. „Mergem și ne împărtășim, sunt preoți care fac slujba pe ascuns în pandemie”. Dezvăluiri despre cum a învins moartea

Rona Hartner, interviu eveniment. Cum a învins moartea. Celebra artistă Rona Hartner (47 de ani) este un munte de energie, la un an și jumătate după ce a fost operată de cancer pancreatic. Cu un optimism molipsitor, vedeta, stabilită în Franța, a povestit, într-un interviu de suflet pentru impact.ro, despre viața la vreme de pandemie, despre fiica sa, care i-a moștenit talentul vocal, dar și despre soțul Herve Camilleri (44 de ani),  un cunoscut DJ din Franța, pe care îl divinizează, pentru că i-a fost un real sprijin în lupta cu nemiloasa boală: ”Când m-am trezit din operație, de o mână mă ținea soțul meu, iar de cealaltă, Dumnezeu!”

Ești mereu cu zâmbetul pe buze. De unde atâta energie și bună-dispoziție?

Cred că optimismul vine de la credință și mai ales de la faptul că, în familia noastră, am fost tot timpul stimulați să acționam, nu să fim spectatori, eu sunt pe genul „joc fotbal – nu stau în galerie și mă uit la fotbal”, dacă mă poți înțelege. Deci, optimismul vine și de la faptul că vreau să fiu actor al vieții mele, nu spectator. Vreau să fiu locomotivă, nu marfar sau vagon.

Pare mai degrabă o trăsătură de familie. Rinda, sora ta, are același optimism molipsitor.

Da, și sora mea s-a reinventat de mii de ori și a luat-o de la capăt de tot atâtea ori. Este o adevărată supraviețuitoare. A avut de traversat, ca mine, exilul, și când în străinătate începi totul de la zero este greu și poate imposibil. Dacă ești optimist învingi.

Ambele luptați împotriva conavirusului. Tu coși la mașină măști de protecție, pentru vecinii din Franța, iar ea este cadru medical, în Canada. De când nu v-ați mai văzut?

Da, sora mea este directoare pe secția de urgență, celula specială pentru tot Montrealul și are foarte multa răspundere – dar, deh, se descurcă bine, fiindcă a făcut 25 de ani de Universitate. Cred că putea fi în Cartea Recordurilor, dar mulți medici sunt așa, trebuie să se formeze neîncetat. Eu m-am implicat altfel, în celula de urgență, misiunea mea a fost să cânt online, ca să fac măști atunci când Franța, țară civilizată, nu avea. Să țin contactul cu cei care aveau crize de panică și să creez și să formez pe cei care nu mai aveau resurse pentru a avansa. Puteti vedea pe ONG ul meu franco-roman,  I Testify – Be who you are, despre ce este vorba.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Surorile Hartner sunt despărțite de un Ocean! Tu locuieșți în Franța, ea e în Canada. Recent, ea a anunțat pe Facebook că pune varză la murat. Tu ai pregătit provizii pentru iarnă?

Nu, eu nu-s cu varza. Eu fac un fel de mâncare, Roneasca, rețete inventate – dar dau gust mâncării. Oricine are impresia că sunt Chef Rona, eu merg pe inspirație. O să scriu o carte de bucate cu invențiile mele, dar ar trebui să fie o enciclopedie.

Care dintre voi e mai gospodină?

Ea este mai gospodină decât mine și este un model pentru mine în ceea ce privește bucătăria. Rinda este capabila să se trezească la 3 dimineața, înainte de a pleca la muncă, la ora 5.30, și să facă un tort cu etaj! Eu nu voi face această performanță niciodată, ea când pleacă la serviciu deja patru cratițe stau să se fiarbă și când vine acasă totul este deja gata. Eu intru în bucătărie fară nici o idee în cap și peste 10 minute toată lumea mănâncă și adoră ce am făcut. Nu ne-am mai îmbrățișat de 3 ani, de la ultimul Crăciun petrecut în Canada.

Anul trecut te-ai confruntat cu probleme de sănătate, dar nu te-ai dat bătută, ne zâmbeai și de pe patul de spital.

Eu zâmbeam fiindcă am trăit anul de boală cu gândul la Dumnezeu. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului binecuvântat!

Cât contează rugăciunea și cât medicii? 

Când treci prin cancer, practic tu poți folosi această boală ca să te sfințești. Dumnezeu vrea să fim doar fericiți, dar când încercările vin, cel mai greu este să păstrezi fericirea, să crezi că, în continuare, Dumnezeu nu va permite nimic ca să fii nefericit.  În general, cum ești în stare de multă rugăciune, stând în pat, atunci într-un fel faci parte din ceea ce se numește Mănăstirea Invizibilă, adică rugăciunile tale sunt mai puternice și mai ascultate de Dumnezeu, deci în concluzie tu te rogi pentru doctori, ca ei să poată să te ajute. Orice se poate întâmpla într-un spital. Iată, microbii și virușii sunt invizibili ochiului uman, dar tu, prin credință, te abandonezi în mâna lui Dumnezeu, prin mâna doctorului, deci te rogi și pentru el și pentru tine.

Care a fost ultimul gând, înainte de a intra în operație? Și care primul, când te-ai trezit din anestezie?

Primul gând înainte de operație a fost: „Doamne, mă abandonez ție! Intrând în sală de operație, i-am spus Fecioarei Maria: „Te rog, intră înaintea mea în sală! Apoi m-am încredințat Arhanghelului Rafael, ca să conducă mâna doctorului cu toți îngerii, fiecăruia dintre cei care participau la această operație. Țin minte că anestezista a fost atât de mișcată de încrederea pe care o aveam față de ei că a plâns și mi-a spus că de mult timp nu a mai avut un pacient care să aibă încredere în ea. Prima senzație, când m-am trezit, a fost aceea că de o mână îl țineam pe soțul meu, și de cealaltă, pe Dumnezeu. Și domnul doctor Beuran a venit cu mult zâmbet și mi-a spus: „Gata, am terminat cu nenorocitul ăsta de cancer, am operat tot ce am găsit, ce nu era ok. Te rog să spui dacă te doare ceva, că nu vrem să te doară”.

Ești foarte credincioasă, se vede și din momentele muzicale postate pe conturile sociale, în care ești acompaniată de soț. Crezi că pandemia a venit ca o pedeapsă, că e momentul ca omenirea să devină mai credincioasă?

Da, cred că această pandemie ne demonstrează că suntem mai mici decât un microb, fiindcă un virus ne poate da peste cap pe toți deodată. Lumea a devenit rea, asta este problema, dar, culmea, oamenii sunt buni în sufletul lor! Trăim într-o lume injustă, mergem cu mașini blindate pe drumuri cu geamurile închise și nu ne mai uitam la cei din jurul nostru. Copiii noștri sunt crescuți de școli și de bone, noi suntem plecați la muncă, și fugim după tinerețe fară bătrânețe și după bani fară nevoi. Iată că vine pandemia și că trebuie să ne aducem aminte că avem o familie, că poate în loc să ne satisfacem toate plăcerile ne gândim doar la esențial, și, în loc să fugim după bani, iată că trebuie să stăm și să gândim forme noi de creație. Noi mergem încă în fiecare zi la slujbă fiindcă anumiți preoți fac slujba pe ascuns și ne împărtășim – iar când ascultăm un cuvânt sfânt vrem să îl transformăm în muzică. Oamenii ne pot vedea pe Facebook, pe Youtube și pe Instagram, avem și un website unde vom face un bootique online, cu toate creațiile noastre și cu multe cuvinte de duh pentru cei care ne urmează.

Ai postat pe conturile sociale o fotografie, în dreptul căreia ai scris: ”Când Iisus apare într-o clipă de creație Live painting”. Ai mai avut și alte astfel de experiențe, de-a lungul vieții?

Da, am pictat des imagini pe care le-am primit în timp ce mă rugam. Una a fost profetică, am văzut o fata care era salvata de la moarte chiar de mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Am început să pictez această frescă și pe urmă mi-am dat seama că eu eram aceea și că psalmul 30 corespunde exact acestei imagini când trec prin Valea Morții și brațul tău drept mă susține și mă salvează.

Tu și soțul tău aveți geci identice, pe care sunt pictate cruci. Sunt realizate de voi?

Da, anul trecut am început să fac geci și genti de piele cu picturi sfinte mai ales cu Sfânta Inimă a lui Isus,  în timpul unui concert de Gospel, și de atunci customizez multe lucruri: mese, diverse mobile, haine, genți. În general, îmi place să îmi pun amprenta pe lucruri, este o trăsătură de familie. Toate casele în care am fost au avut un Univers al lor special. Cea din Morilor, prima mea casă, demolată de comuniști, a fost pictată simbolistic de tatăl meu, iar mama a făcut vitraliile, iar noi trăiam într-o pictură. Casa din Crângasi era pictată cu pomul vieții și al familiei, în bucătărie. În camera noastră erau insecte gigantice din altă lume, pe care trebuia să le identificam și să le numim, iar în baie aveam glume pe tot peretele și râdeam de fiecare dată când intram. În casa de la Bucur Obor am avut mozaic realizat de tatăl meu și atelierul lui de electronică și de invenții, unde eu îmi petreceam toate serile, după școală.

Vă simțiți mai păziți de rele, când le îmbrăcați?

Noi suntem mai rock n roll, deci când îmbrăcăm aceste geci pictate cu simboluri bisericești este un fel de a spune lumii că noi suntem creștini, dar că în același timp rămânem noi înșine, cu bune și cu rele, cu personalitate noastră, dar Dumnezeu ne iubește exact așa cum suntem noi.

La mulți ani! Ați împlinit un an de la căsătorie. Ce aveți în comun și ce vă diferențiază?

La noi este Nunta de Bumbac, cred că se referă la așternuturi… Avem atât de multe lucruri în comun încât cei care ne văd spun că suntem identici, suntem doi creativi. Suntem pasionali amândoi, avem aceleași aspirații și aceleași dorințe, același ideal. Ne diferențiază doar că el este bărbatul și eu femeia, doar atât.

Ce nu i-ai ierta soțului tău niciodată?

Aș putea să îi iert orice. Dar nu l-aș ierta niciodată dacă aș descoperi că nu m-a iubit mai mult decât pe sine însuși. Ăsta este scopul iubirii să iubești pe cel de lângă tine mai mult ca pe tine.

Cum vă descurcați cu banii în acest an atât de greu pentru artiști?

Noi am avut multă șansă, anul acesta, fiindcă eu am avut un an sabatic. Anul trecut, cancerul m-a obligat să stau în casă, iar anul acesta m-am trezit cu pandemia de coronavirus, care mi-a propus același lucru. Dar nu am fost disperată, am scris un scenariu pentru Arte Franța și a fost acceptat, l-am realizat în România, în septembrie, se numește ”În căutarea Sufletului Românesc”, iar acum ei își doresc să facem muzica filmului, așa că am muncit mai mult decât dacă făceam concertele prevăzute.  Am făcut 25 de live-uri online cu muzica noastră ”Electro Gospel” și am reunit un milion de fideli, doar pe Facebook. Acum am deschis un ONG unde voi vinde discurile noastre, cursurile noastre online și inclusiv spectacolele noastre private,  pentru a strânge fonduri pentru susținerea artiștilor și persoanelor afectate de Covid -19. Am încercat să îi motivăm pentru că prin forța de a se reinventa rămânem stăpânii propriei noastre soarte, în situația asta dificilă

Este o sursă bună de venit reclama pe Facebook?

Pe noi, Facebook nu ne plătește, noi facem totul benevol, pentru a-i ajuta pe cei care trăiesc momente de mare angoasă, în această perioadă. Dar dacă unii oameni vor să sustină misiunea noastră o pot face direct pe ONG-ul nostru ”I Testify” și pe pagina mea de artist, https://www.ronahartner.fr

Ai spus că vei purta fustă mini și la 80 de ani. Ai un trup foarte frumos. Care e secretul?

Hopaaa!! În primul rând, nu prea mănânc pâine și paste și după chimioterapie m-am confruntat cu câteva kg în plus de la hidrocortizon, dar fac sport, înot. Din ianuarie deja înot în apa foarte rece a mării. Mă hidratez și fac sport chiar și în casă. Voi purta fustă mini până la 80 de ani, fiindcă problema nu este în a purta scurt, problema este a celor care se uită. Dacă ei cred că o purtăm ca să vrăjim… Eu port așa fiindcă nu îmi stă bine cu semilung, ci îmi stă mult mai bine cu scurt.

Ești mereu coafată, machiată, aranjată. În pandemie, s-au înregistrat foarte multe divorțuri. Unii susțin că soțiile lor s-au delăsat. Cât contează într-o căsnicie ca femeia să rămână mereu cochetă?

E obligatoriu să fie cochetă. Cred că feminitatea este în criză, în ziua de azi, eu aș interzice pantalonii la femei, pentru simplul motiv că ori arată prea mult, ori arată prea prost. Din cauza pantalonilor a apărut o altă problemă: femeia a devenit „eficace ” și atât, de aceea femeile uită de ele,  fiindcă nu mai sunt femei. Ca femeie azi nu ai timp să te machiezi, să te aranjezi. Și asta fiindcă societatea a distrus femeia. Eu cred că trebuie să luptăm ca să ne recăpătam feminitatea furată și să înțelegem că, dacă noi nu devenim feminine, atunci bărbații vor fi ei, ca să ne ajute să vedem ce le lipsește. De fapt, eu când văd bărbați deghizați în femeie mă uit foarte atent și bag la cap că de fapt le lipsesc femeile fatale. Ei sunt sătui de femei eficace. Multe artiste au înțeles asta și apar foarte fatale. Criza cu pandemia a distrus scopul oamenilor, așa că toți au fost debusolați, femeile poate au făcut toată ziua curățenie în casă, ca să nu stea degeaba. Soții au divorțat fiindcă ei nu mai vedeau lângă ei femeia fără griji cu care se căsătoriseră. În Franța nu mai poți cumpăra culori de păr. Să te ții câte divorțuri vor apărea! Eu am sursele mele și colaborez de ani de zile cu diverse firme de cosmetice, am tot ce îmi trebuie pentru încă 5 pandemii. Mulțumesc lui Dumnezeu!

De ce crezi că s-au înregistrat atâtea divorțuri în rândul vedetelor, în ultimele luni?

Cel mai rău este să te căsătorești din calcul sau fară suficiente sentimente. Sau să pui cariera înaintea cuplului sau să nu ai proiecte comune cu soțul tău. E greu la artiști să aibă același program cu soțul neartist. Eu cu soțul meu avem același program, suntem în aceeași barcă. Au invocat lipsa sentimentelor, scandalurile, trădarea.

Ai o fiică superbă, care ți-a moștenit talentul vocal. În casă vorbiți în franceză sau în română?

În casă vorbim franceză, dar când vine mama în vizită vorbim majoritar româna, iar cu tatăl ei ea vorbește doar în spaniolă. Eu sunt obligată să îi vorbesc în franceză, ca să nu aibă carențe la școală și să fie o persoană socială, că nimic nu este mai rău decât să nu stai decât pe lânga cei de un neam cu tine, atunci când ești în altă țară. Dumnezeu ne trimite în lume ca să devenim mai buni, să înțelegem mai multe și să învățam de la alte popoare diverse lucruri. Dar, dacă rămânem închiși între noi nu putem să învățăm nimic.

 ”Gadjo Dilo” rămâne filmul tău de referință. Ce amintiri ai de la filmările cu Adi Minune? A devenit și bunic, între timp. Te-ai gândit la o nouă colaborare cu marele artist?