Povestea fascinantă a Omului Elefant: a existat cu adevărat și a avut o viață dramatică

Povestea fascinantă a Omului Elefant: a existat cu adevărat și a avut o viață dramatică. Joseph Merrick a avut o existență condamnată din start: s-a născut cu o afecțiune ce, în timp, i-a adus porecla pe care o cunoaștem și astăzi. A murit la nici 28 de ani și poate că totul ar fi fost uitat dacă, în 1980, povestea sa dureroasă nu ar fi fost subiectul unui film faimos, ce i-a avut pe actorii John Hurt și Anthony Hopkins în rolurile principale.

Povestea fascinantă a Omului Elefant

Cel care a fost supranumit Omul Elefant a trăit cu adevărat, dar a avut o existență dramatică. Joseph Carey Merrick s-a născut într-o mahala din Leicester, Anglia, în 1862. În doi ani, a început să dezvolte umflături în jurul gurii și, în decurs de câteva luni, aceste excrescențe s-au răspândit pe obrajii și fruntea copilului. Până la vârsta de cinci ani, Merrick începuse să prezinte alte simptome la fel de ciudate.

Pielea i s-a desprins și a devenit aspră, „groasă și noduloasă”, avea să scrie mai târziu, în autobiografia sa, Joseph Carey Merrick, „ca cea a unui elefant și aproape de aceeași culoare”, scrie iflscience.com.

Deformările sale fizice au continuat să crească. În plus, s-a rănit și la șoldul stâng. Rana s-a infectat, lăsându-l pe Merrick permanent desfigurat, dar și cu probleme locomotorii.

Mama lui, de care era foarte apropiat, a murit de pneumonie pe când el avea numai 11 ani. Merrick avea să spună că, dintre toate nenorocirile, moartea mamei a fost „cea mai mare nefericire a vieții mele”.

Impact.ro

Kate Middleton, gafă COLOSALĂ! S-a văzut tot de față cu Regele Charles. William a înnebunit...

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

A existat cu adevărat și a avut o viață dramatică

Tatăl lui nu îi mai păstra niciun fel de afecțiune, mama vitregă nu-l putea suporta, așa că nefericitul băiat era complet singur. Dar, din cauza bolii, nu putea nici măcar să fugă de acasă. Încercase de câteva ori, însă tatăl său îl adusese imediat înapoi. Mama lui vitregă i-a cerut ca, de vreme ce nu mergea la școală, să aducă un venit în casă.

După ce a încercat câteva slujbe, a fost luat de un unchi care l-a ținut până aproape de vârsta de 18 ani, după care Merrick a ajuns într-un azil din Leicester. Lui Merrick nu i-a plăcut deloc șederea în acest loc și și-a dat seama că singura lui șansă de scăpare era să-și folosească diformitatea în cadrul spectacolelor stradale.

Așa că i-a scris lui Sam Torr, administratorul unei firme de spectacole de varietăți și ciudățenii. După ce i-a făcut o vizită, Torr a fost de acord să-l ia pe Omul Elefant în turneu, ca parte a spectacolului itinerant.

Așa că, în 1884, „creatura pe jumătate om și pe jumătate elefant” și-a început cariera ca parte a spectacolelor cu ciudățenii. A trecut în turneu prin Leicester, Nottingham și Londra.

Apoi, Merrick și-a schimbat managerul, fiind luat sub oblăduirea lui Tom Norman, proprietarul unui magazin din estul Londrei, care expunea ciudățenii umane. Cât timp a locuit la Norman, i s-a dat un pat de fier cu perdea, ca să aibă puțină intimitate.

În timpul zilei, Merrick era expus în magazin. Văzându-l cum dormea, Norman și-a dat seama că Merrick nu putea sta întins, fiindcă greutatea capului său enorm ar fi putut să-i rupă gâtul.

A murit asfixiat, încercând să doarmă la orizontală

În această perioadă, l-a cunoscut pe doctorul Frederick Treves, poate singurul om căruia i-a păsat de el. Acesta a dorit să facă și teste pe sărmana ființă, motiv pentru care Merrick a ales să plece, păstrând cartea de vizită a medicului. A reușit să adune ceva bani din spectacolele grotești la care îl supunea proprietarul magazinului, dar un nou manager i-a furat pe toți, pe când se afla în Belgia.

Micul noroc al lui Merrick a fost că păstrase cartea de vizită a doctorului Treves, în grija căruia a ajuns din nou. Acesta a scris un articol în ziarul Times despre drama lui Merrick în urma căruia a primit numeroase donații. Astfel, în ultimii 4 ani de viață, acesta a trăit pentru prima oară într-un mediu protejat și fiind îngrijit.

În subsolul spitalului unde lucra Treves, două camere au fost adaptate special pentru omul-elefant. Exista o cale de acces spre curte, iar infirmierele înlăturaseră toate oglinzile, pentru ca nimic să nu-i amintească de înfățișarea hidoasă. Doctorul i-a aranjat chiar întâlnirea cu o văduvă frumoasă, dar oarbă, aceasta fiind prima femeie, în afară de mama lui, ce nu a fost îngrozită de aspectul lui, care-i strângea mâna și îi zâmbea.

Deși începuse să aibă o viață care semăna cu una adevărată, sănătatea lui Merrick se deteriora de la o zi la alta. Capul și diformitățile de pe față continuau să crească.

Filmul făcut după viața lui, în 1980, a fost nominalizat la Oscar

La 11 aprilie 1890, un angajat al spitalului l-a găsit mort. Totuși, autopsia a revelat faptul că Merrick decedase dintr-un motiv surprinzător. Pur și simplu, el încercase să doarmă întins în pat, lucru ce i-a fost fatal, murind asfixiat.

Ar putea părea ciudat, având în vedere cât de multe detalii avem din timpul vieții lui, dar, de fapt, nu știm cu siguranță ce a cauzat deformările lui Joseph Merrick.

Cea mai timpurie explicație pentru schimbarea aspectului lui Joseph Merrick a fost una care, astăzi, pare aproape medievală în raționament și anume că mama lui s-ar fi speriat ori ar fi fost lovită cu piciorul de un elefant în timp ce era însărcinată. Adevărul, de fapt, este că mama a avut anumite traume în timpul sarcinii și așa s-au transmis la făt.

„Cei doi principali vinovați ai diformității lui Merrick au fost sindromul Proteus și neurofibromatoza”, a spus Kate pentru IFLScience, „dar diagnosticul rămâne necunoscut”.

În 1980, viața lui Merrick a fost subiectul filmului „Omul Elefant”, cu John Hurt și Anthony Hopkins în rolurile principale. Pelicula, regizată de David Lynch, cel care peste un deceniu avea să creeze serialul Twin Peaks, a avut opt nominalizări la Oscar și a readus în atenția publicului larg existența dramatică a lui Merrick.