Ion Rațiu, omul prețuit în Occident, batjocorit în țara natală. A luptat cu ardoare pentru democratizarea României și cooptarea ei în NATO

Ion Rațiu a fost unul dintre cei mai de seamă politicieni români, reprezentant al mișcării democratice, care a militat împotriva dictaturilor fasciste și comuniste. Acest român adevărat a întreprins tot ce i-a stat în putință pentru ca țara pe care o iubea sincer să propășească într-un climat liber și echilibrat. El s-a născut la Turda în 6 iunie 1917, într-una dintre cele mai ilustre familii românești din Ardeal, fermă combatantă pentru drepturile naționale ale românilor din Imperiul Habsburgic și Austro-Ungaria.

Unchiul său, Ioan Rațiu, fusese liderul mișcării memorandiste din Transilvania, de la sfârșitul secolului XIX. Familia Rațiu de Noșlac se înrudea prin alianță cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu, Iuliu Maniu sau Ion Codru Drăgușanu. Tatăl lui, Augustin Rațiu, a fost primar al orașului Turda și un renumit avocat. A studiat dreptul la Cluj și economia la Cambridge și a fost activist al Partidului Național Țărănesc. În 1940 a intrat în Ministerul Afacerilor Externe ca diplomat și a fost trimis la Londra în luna februarie a aceluiași an.

Nu a admis niciodată doctrinele extremiste

După ocupația nazistă a Franței, principalul aliat al României, Ion Rațiu a continuat să lucreze la legația română din capitala britanică, până în septembrie 1940, când generalul Antonescu și mișcarea „Garda de Fier” au ajuns la putere în România. Anglofil și francofil deopotrivă, Rațiu refuză să accepte că țara s-a alăturat coaliției conduse de Germania nazistă.

Tânărul a urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj, pe care a absolvit-o în 1938. Doi ani mai târziu a fost numit consilier la Legația României la Londra, condusă de unchiul său, Viorel Tilea. În momentul instaurării dictaturii legionare, Viorel Tilea, Ion Rațiu și mai mulți angajați ai Legației României la Londra au demisionat pentru că se opuneau regimului de extrema dreaptă de la București și au cerut azil politic în Marea Britanie.

Aici a început să colaboreze cu BBC și a devenit student în economie al Universității din Cambridge, pe care absolvit-o în 1943. El a făcut parte din Comitetul Național Român condus de Viorel Tilea, o organizație care milita intens pentru retragerea României din alianța cu Germania nazistă și pentru alierea cu Marea Britanie și cu Statele Unite ale Americii.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

În 1985, într-un interviu pentru emisiunea „Știrile Române” de la Radio Europa Liberă și păstrată în arhivele Centrului de Istorie Orală al Radiodifuziunii Române, Ion Rațiu a povestit condițiile în care a rămas în Marea Britanie:

„După plecarea Regelui Carol al II-lea și înființarea în România a Statului Național Legionar  am demisionat în septembrie 1940. M-am dus la Ministerul Britanic de Externe și am cerut azil politic, care mi s-a acordat imediat. Am fost foarte norocos să primesc o bursă la Cambridge unde am studiat 3 ani, obținând o diplomă în economie. Pe când eram la acea universitate, am vorbit la radio despre problema Transilvaniei, mai ales după ce României i- a fost luat nordul Transilvaniei, în 1940. Tot în această perioadă petrecută la Cambridge, am activat în cadrul Asociației Studenților Români din Marea Britanie”.

Ion Raţiu s-a angajat în propagandă care urmărea scoaterea României din Axă, pentru a se alătura Naţiunilor Unite. Și-a dorit însă ca odată cu încheierea războiului, Europa Centrală și de Est-și implicit România-să rămână sub influența democrației occidentale.

Ion Raţiu: „Am lucrat la Consiliul Internaţional al Studenţilor, al cărui vicepreşedinte am fost numit, în timpul războiului, şi la Comitetul Executiv al Tineretului Mondial. Întrucât eram cu toții exilați în Marea Britanie și deci preocupați de viitorul Europei de după război, am creat și o organizație pe care am numit-o CECCILS, de fapt o societate de studenți și tineri din Europa Centrală și Orientală. Deși încă foarte tânăr, am fost cooptat în mișcarea Românilor Liberi care s-a opus alinierii României la politicile Germaniei naziste și care a susținut mereu că țara își avea locul în rândul marilor puteri democratice occidentale care au creat România Mare”.

Politicianul era convins că numai unitatea tuturor românilor poate determina revenirea la democraţie. De altfel, organizația lui s-a adresat tuturor celor care doreau să se angajeze în eforturile de restabilire a democrației.

Un inamic ireductibil al comunismului

După Cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Rațiu a vrut să revină în țară, pentru a candida din partea Partidului Național Țărănesc la alegerile din 1946, însă liderul partidului, Iuliu Maniu, i-a cerut să rămână în Regatul Unit, unde contactele lui Rațiu puteau fi utile României. A dat curs cerinței și nu a părăsit Anglia, unde a devenit un combatant activ împotriva comunismului. Printre demersurile sale, a reluat colaborarea cu BBC și a fondat o agenție de presă, “Free Romanian Press”, care își asumase misiunea de a informa cancelariile și redacțiile occidentale asupra fărădelegilor dictaturii instaurate în România. De asemenea, a scris mai multe cărți în care denunța vehement comunismul.

Ion Rațiu a înregistrat mari succese în afaceri imobiliare și în transport, însă nu a abandonat activitatea de jurnalist. A activat în organizațiile refugiaților din Europa de Est și s-a numărat printre fondatorii Amnesty International. Tot el a fost unul dintre colaboratorii Regelui Mihai I, iar în anul 1984 a reușit să organizeze primul congres mondial al românilor liberi și a dat naștere Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, de departe cea mai importantă organizație a exilului democratic. O muncă realmente titanică.

După căderea comunismului, s-a întors în țară pentru a lupta pentru democratizarea României. A fost agresat fizic la mineriade, a fost insultat, calomniat, trădat și înjurat. Însă nu a renunțat la crezul său, exprimat sintetic în fraza:

„Sunt gata să lupt până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine”.

La alegerile prezidențiale din 20 mai 1990, nu a avut nicio șansă în fața continuatorului comunismului în România, viitorul acuzat în justiție pentru crime împotriva umanității, Ion Iliescu. Ion Rațiu a devenit o figură emblematică a Opoziției democratice. Visul său a fost ca România să devină o monarhie constituțională parlamentară integrată în NATO și în Uniunea Europeană.

Din exil, împotriva lui Ceaușescu

A denunțat politicile dictatorului Nicolae Ceaușescu, așa cum a făcut-o într-o scrisoare către vicepreședintele SUA, George Bush, datată 7 iulie 1988, în care scria:

„Pentru aproape 50 de ani, România a fost prinsă între zidurile unor dictaturi naziste sau comuniste. O democrație odinioară funcțională a fost zdrobită și dezmembrată. O succesiune de dictatori fără milă au pus mâna pe țară și i-au ucis liderii. Ultimul dictator, Nicolae Ceaușescu, a pornit acum un program ca să distrugă ultimul vestigiu al decenței tradiționale din România și a tenacității în fața dușmăniei. Vrea să radă de pe fața pământului aproape 15.000 de sate și să mute 13 milioane din cele 23 de milioane de oameni din țară, îngrămădindu-i în agrocentre fără fețe și fără suflet”.

A colaborat cu Radio Vocea Americii, a scris cărți, a publicat ziare. Din nefericire, acum aproape 23 de ani, se încheia lupta politică a unui om de certă anvergură.  A murit pe 17 ianuarie 2000 la Londra, iar trupul repatriat și îngropat, așa cum și-a exprimat dorința, în orașul natal Turda, căruia i-a dus permanent dorul în cele cinci decenii de exil.