12:00
În fiecare an, în ziua de Sfântul Ignat, românii taie porcul pe care-l consumă de Crăciun. E drept, nu la oraș, ci la sat, acolo unde încă se mai respectă tradiția. Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați. Află și alte tradiții și obiceiuri interesante de Ignat 2022.
Sărbătorile de iarnă reînvie tradițiile și obiceiurile păstrate din moși-strămoși, iar una dintre ele este tradiția de Ignat, atunci când se taie porcul. Deși nu mai este la fel de populară în 2022, așa cum era cu mulți ani în urmă, în unele zone din țară Ignatul rămâne o zi cu multe obiceiuri considerate improtante.
Ziua de 20 decembrie, când începe oficial alaiul sărbătorilor de iarnă, care se întinde pe parcursul a trei săptămâni, este cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul Porcilor sau Inătoarea și este dedicată Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, urmaș al apostolilor, demonstrând îmbinarea practicilor păgâne cu cele creștine.
Anul acesta, sărbătoarea de Ignat pică într-o zi de marți, iar singura activitate permisă în această zi este tăierea porcului. Astfel, prestarea altor munci, precum spălatul, cusutul sau măturatul casei în ziua de Ignat este interzisă. Ritualul sacrificării porcului de Sfântul Ignat este unul foarte vechi, datând de pe vremea dacilor și romanilor.
Citește și: Superstiții de Ignat în România. Ce să faci și ce să nu faci pe 20 decembrie
Potrivit tradiției populare, tăierea porcului de Crăciun se face pe 20 decembrie. Tradiția a început să prindă contur cu mult timp în urmă, mai exact după cucerirea Daciei de către romani în anul 106 după Christos. După ce a cucerit Sarmisegetuza, învingându-l pe regele dac Decebal, împăratul Traian a transformat Dacia în provncie romană.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Până atunci, tăierea porcului nu era o tradiție, ci o necesitate care avea loc ocazional. La acea vreme, conceptul de Crăciun era aproape complet necunoscut, la fel și ideea de creștinism. Iisus se născuse cu doar 106 ani mai devreme, iar tradiția nașterii Mântuitorului nu avusese suficient timp să se răspândească.
Tradițiile au evoluat odată cu trecerea timpului, iar astăzi, Ignatul sau tăierea porcului are loc la data de 20 decembrie, când este sărbătorit și Sfântul Ignatie al Antiohiei. Conform obiceiului, sacrificarea porcilor nu poate începe înainte de ivirea zorilor și nu poate depăși apusul soarelui.
Tăierea animalelor trebuie să aibă loc pe lumină, pentru că numai lumina poate ține spiritele rele departe cu puterea sa arzătoare. În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi din an, la Solstițiul de iarnă.
Locul ales pentru tăierea animalului era purificat în urma unui ritual, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită. Se credea că astfel sunt îndepărtate duhurile necurate. De tranșarea cărnii se ocupau, de obicei, femeile, dar numai după ce bărbații făceau semnul crucii cu cuţitul asupra porcului sacrificat, rostind: „Tatăl nostru. Să-l mâncați sănătoși“.
Ignatul nu se rezumă doar la șorici și țuică, fiind o zi încărcată de tradiții, obiceiuri și superstiții. Deși cade întotdeauna în plin post al Crăciunului, unele obiceiuri de Ignat sunt atât de puternic înrădăcinate, încât nu pot fi oprite nici chiar de regulile stricte ale Bisericii.
Tradițiile populare de Sfântul Ignat spun că acesta este, de fapt, frate cu Moș Crăciun. Astfel, se povestește că odinioară, sfântul a bătut la ușa unui om, spunându-i că după el vine Moș Crăciun și ar fi bine ca fiecare gospodar să taie un porc pentru copiii săi.
De atunci, fiecare trebuie să taie porcul în această zi. De asemenea, se mai spune că Sfântul Ignat li se arată porcilor, anunțându-le moartea și luându-le sufletele. O altă superstiție de Ignat spune că în noaptea care precede sărbătoarea porcii visează dacă vor fi sau nu sacrificați. Dacă animalele visează un cuțit, e semn că vor fi tăiate.
Vezi și: Ce să pui în cârnaţii de casă ca să iasă gustoşi şi pufoşi. Ingredientul secret a fost aflat
După alte tradiții, ce-i drept, mult mai vechi, se oprea din sângele animalului pentru vindecarea bolilor la copii. Se credea că sângele de porc, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copiii când se sperie sau când au guturai.
În anumite zone din România există obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele animalului sacrificat și să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca ei să crească rumeni și sănătoși. Până și părul de porc se păstrează, acesta având un alt scop.
La țară, cu el se afumă copiii atunci când se crede că au fost deochiați. Tot cu păr de porc se afumă și adăposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor sălbatice.
Se spune că, la tăierea porcului, cei prezenți trebuie să rostească „Ignat, Ignat, porc umflat“ și „Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoși!“ – ca rugăciune de iertare adresată lui Dumnezeu și Sfântului Ignatie, patronul zilei, pentru uciderea animalului.
Totodată, cei miloși din fire trebuie îndepărtați când are loc sacrificiul, deoarece în prezența lor porcul se va chinui mult până să moară, iar carnea va fi tare şi greu de gătit.
