Editorial Dan Mlădinoiu

Editorial. Viața ca trofeu suprem

Dan Mlădinoiu 13.06.2021, 12:04
Editorial. Viața ca trofeu suprem

Aseară, într-o partidă de la turneul final al Euro, cu câteva minute înaintea antractului fotbalistic, un “actor” a fost aproape să-și piardă rolul pentru totdeauna. Danezul lui Inter Milano, Christian Eriksen, s-a prăbușit pe puntea dintre viață și moarte. Procesul de resuscitare și defribilatorul medicilor indicau că cel mai important organ al jucătorului cedase. Lucra în sistem de avarie.

Spectatori, suporteri, milioane de oameni se rugau împietriți în limbile și religiile lor, chemând, implorând divinitatea să-și salveze creația. Minutele o luaseră razna, transformându-se in secole. Mesajul de pe Twitter al UEFA (ora 20:25) ne comunica faptul că Eriksen a fost transportat la spital și stabilizat.

Momente de acest fel pun viața în cu totul altă perspectivă. Îi doresc lui Christian o recuperare deplină și rapidă și mă rog ca familia lui să aibă putere și credință. În aceste momente, unitatea familiei din fotbal este atât de puternică, iar el și familia sa poartă cu ei urările și rugăciunile tuturor. Am auzit fanii ambelor echipe scandându-i numele. Fotbalul este frumos și Christian joacă frumos erau spusele președintelui UEFA, Alexander Ceferin.

Acel timp de blocaj în toate planurile a făcut înconjurul lumii., iar medicii care au intervenit merită întreaga apreciere. Însă, până la ei, unul dintre jucătorii danezi a jucat un rol esențial. În astfel de nefericite clipe, de obicei, lumii îi piere rațiunea, reflexele, puterea de reacție fiind copleșită afectiv. Este vorba de Simon Kjaer, coechipierul lui Christian.

Se afla foarte aproape de el când acesta s-a prăbușit fulgerat. Nu și-a pierdut cumpătul, iar specialiștii care au urmărit imaginile s-au exprimat unanim că a acționat ca un profesionist. Fundașul lui Milan i-a eliberat căile respiratorii și l-a întors pe o parte, pentru ca în inconștiența lui să nu își înghită limba. Restul a fost tema doctorilor.

Tot prezența lui de spirit l-a determinat ca împreună cu coechipierii să formeze un perete uman în jurul lui Eriksen pentru a împiedica transmiterea unor imagini dureroase și a-i proteja intimitatea. De altfel, producătorii partidei au fost ținta unor aspre critici, deoarece nu au oprit transmisiunea acelor minute tulburătoare. Același Kjaer a fost primul care a încercat să o calmeze pe soția victimei infarctului coborâtă pe gazon și vizibil afectată.

Simon a luat cele mai inspirate decizii, cu un sânge rece demn de întreaga admirație, contribuind poate hotărâtor la salvarea colegului și prietenului său. Din fericire, fotbalistul și-a revenit, potrivit informațiilor venite de la Federația Daneză, ca și din partea presei internaționale. Meciul a fost reluat, dar, cel puțin pentru mine, scorul final nu contează. Sunt cât se poate de sugestive cele cinci cuvinte publicate pe prima pagină de cotidianul danez Ekstra Bladet: “Denmark lost, but life won (Danemarca a pierdut, dar viața a câștigat).

Din păcate și fotbalul românesc a avut dramele lui. În iulie 1999, în minutul 68 al partidei Rapid- Astra Ploiești, Ștefan Vrăbioru (23) a suferit o hemoragie internă ce i-a provocat decesul în drum spre spital. Ca o ironie a sorții, sfârșitul lui a început pe gazonul din Giulești contra alb-vișiniilor, unde făcuse primii pași în fotbal.

Pe 5 octombrie 2000, Cătălin Hîldan (24) a murit în minutul 74, în amicalul Dinamo – FC Oltenița, după ce în același an, în ianuarie, Daniel Orbeanu (18) legitimat la Caraimanul Bușteni și-a pierdut viața din pricina unei entorse urmată de o infecție, deși fusese investigat în patru spitale.

În 20 februarie 2002, Cristian Neamțu de la Universitatea Craiova a fost lovit involuntar în mandibulă, la un antrenament, de către coechipierul Marius Șuleap. I s-a spart un vas de sânge, determinând inundarea creierului. Decesul a survenit după o săptămână de comă. Pe 6 mai 2016, camerunezul Patrick Claude Ekeng juca ultima partidă a vieții sale: Dinamo – Viitorul Constanța. Era minutul 70, când Patrick s-a prăbușit pentru totdeauna.

La nivel mondial, lista celor care au adus ofranda supremă zeului fotbal este mare. Mult prea mare, iar arma fumegând s-a numit cu preponderență stopul în piept”. “Bolile au fost date ca să ne aducă aminte că între noi și viață contractul poate fi reziliat oricând”, scria Cioran.

Christian Eriksen a recucerit un trofeu. Cel mai important din existența sa. Pe care îl aplaudă suflarea lumii. Este propriul lui campion. Ca o reciprocă la cele de mai sus, din fericire, există episoade în care viața bate…fotbalul.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI