Echinocțiul de primăvară 2024, semnificație și tradiții

Primăvara începe, din punct de vedere calendaristic, la 1 martie, după așa-numita ”zăpadă a mieilor”. Pe 1 martie, în tradiția populară se sărbătorește Mărțișorul, după care urmează zilele Babelor și zilele Moșilor. Din punct de vedere astronomic, anotimpul renașterii începe cu echinocțiul de primăvară 2024. Vezi semnificația fenomenului și tradițiile asociate.  

Când are loc echinocțiul de primăvară 2024?  

Echinocțiul de primăvară 2024 se produce în a doua jumătate a lunii martie, atunci când longitudinea astronomică revine la valoarea de zero grade. Termenul de echinocțiu (sau echinox) face referire la un fenomen astronomic care se produce de două ori pe an, respectiv primăvara și toamna.  

Este vorba despre cele două momente în care ziua și noaptea sunt egale în orice lor de pe Pământ. Originea termenului ”echinocțiu” derivă din latinescul ”aequus”, care semnifică ”egal”, și ”nox”, care înseamnă ”noapte”. 

Deși se produce anual, echinocțiul de primăvară sau de martie nu are loc mereu la aceeași dată. Explicația este una simplă: anul tropic nu coincide cu anul calendaristic. În 2024, echinocțiul de primăvară are loc miercuri, 20 martie. Începând cu această dată, ziua devine mai lungă, iar noaptea din ce în ce mai scurtă.  

În vreme ce în emisfera sudică are loc echinocțiul de primăvară, în cea nordică se produce echinocțiul de toamnă. Atunci când se produce echinocțiul de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc. În acest punct, durata zilei este egală cu cea a nopții.  

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Citește și: De ce echinocțiul de primăvară are date și ore diferite? Cele mai interesante curiozități

Semnificație și tradiții la echinocțiu  

După cum sugerează și numele, echinocțiul de primăvară marchează renașterea. Totul revine la viață, iar primăvara își reintră în drepturi. Tot acum începe și noul an agrar, moment în care gospodarii încep muncile de primăvară.  

În trecut, copiii ieșeau din casă, lăsând ușa deschisă, și strigau: ”Intră frig și ieși căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură!”. Prin acest ritual simplu, focul din vatră, asociat cu soarele, avea menirea să sporească lumina și căldura primăverii.  

De asemenea, pentru a alunga iarna și a primi cu brațele deschise primăvara, gospodarii obișnuiau să aprindă focuri pe dealuri. O superstiție străveche spune că în ziua de echinocțiu nu este bine să te cerți cu nimeni, pentru a nu duce lipsă de pace și armonie tot sezonul. 

Se mai spune, totodată, că în această zi trebuie să ai mare grijă de plante. Dacă le faci rău, mai ales voit, acesta se va întoarce împotriva ta. Prin urmare, acum este momentul să fii protector cu plantele pe care le deții.  

În această perioadă a anului, nu doar natura trece prin schimbări radicale, ci și oamenii. Cu toții începem să ne bucurăm mai mult de soare, de vreme bună și de darurile primăverii.  

Vezi și: Ce este echinocțiul și de ce ”se simte” diferit pe regiunile globului

Echinocțiul la vechile civilizații 

De-a lungul timpului, o mulțime de culturi și civilizații străvechi au sărbătorit și au observat echinocțiul. Pentru ei, acest fenomen astronomic era legat de ideea de renaștere a naturii, de echilibrul dintre lumină și întuneric și chiar de armonia dintre diversele forțe cosmice. 

Un exemplu în acest sens este calendarul babilonian antic, care începea cu prima lună plină ce urma după echinocțiul de primăvară. În vremurile Egiptului Antic, echinocțiile erau strâns legate de venerarea zeului Osiris, care simboliza atât moartea, cât și renașterea. 

În cultura greacă, acest fenomen era asociat cu miturile lui Persefona și Demetra, care erau fiica și, respectiv, mama zeițelor fertilității și recoltei. Nici la romani echinocțiile nu treceau neobservate. Ele erau legate de sărbătoarea Cybele sau Magna Mater, zeița naturii și a fertilității. 

Dacă ne ducem și mai departe, la persani, avem Nowruz, adică Anul Nou persan, care se sărbătorește chiar în ziua echinocțiului de primăvară. Această sărbătoare, veche de mai bine de 3.000 de ani, durează 13 zile și este respectată și astăzi de milioane de oameni din întreaga lume.