Dragoș Pîslaru, președintele Comisiei pentru Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale din Parlamentul European, care a prezidat negocierile cu reprezentanții Consiliului UE și cu Comisia Europeană, a explicat, într-un interviu pentru impact.ro, cum se va schimba modul de stabilire a salariului minim prin Directiva europeană pentru care s-a obținut marți un acord provizoriu.
Directiva europeană, care urmează să fie aprobată de Parlamentul European și de Consiliul de Miniștri, nu va aduce salariul minim la același nivel în toate statele membre și nici nu va impune un salariu minim obligatoriu în UE. Aduce însă criterii clare în baza cărora se va stabili și actualiza salariul minim și crește puterea angajaților, prin sindicatele care îi reprezintă, să negociere un salariu adecvat, care să le permit un trai decent.
Reporter: Ați ajuns la un acord provizoriu în cazul proiectului Directivei privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. Când va ajunge să fie adoptată și implementată în statele membre?
Dragos Pîslaru: Parlamentul, cu mandatul care a fost dat Comisiei pentru Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale, și respectiv Consiliul, cu mandatul care a fost dat adjunctului de misiune al președinției franceze, instituții care sunt co-legislatori ai Uniunii Eurpopene, au ajuns la acest acord provizoriu care urmează să fie testat mai întâi la vot în Parlament și apoi, pe 16 iunie, în Consiliul de Miniștri care se ocupă de probleme de ocupare. Aceștia ar fi pașii. Dacă votul trece în Parlament și în Consiliu, urmează publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
După aceea, pentru că este o directivă și nu se aplică direct, există o perioadă de circa doi ani – aceasta fiind perioada clasică – pentru a o transpune în legislațiile naționale. Fiecare stat membru își completează sau adaugă la legislația națională aceste prevederi adoptate la nivel european.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Reporter: Cum arată forma agreată a Directivei? După ce indicatori ar trebui să fie actualizat salariul minim?
Dragos Pîslaru: Există două părți mari ale Directivei. O primă parte privește salariul minim statutar, și aici, evident, referința este mai ales la țările care au un astfel de salariu.
Directiva oferă un mecanism pentru a putea să existe la nivel european o coordonare mai mare între nivelul salariului minim și câteva criterii care sunt relevante pentru ca salariile acestea minime să fie suficiente – sau adecvate, pentru că aceasta este terminologia – pentru o viață decentă și să se poată evita cazurile în care cetățenii europeni ar fi în vulnerabilitate, în sărăcie, pentru că veniturile salariale sunt prea scăzute.
Lucrul acesta este foarte relevant mai ales din două perspective. O primă perspectivă este atunci când există o evoluție bună economică, iar oamenii o vor simți în buzunar, pentru că salariul minim se va ajusta cu această evoluție economică.
În al doilea rând, când există situații de criză – cum avem acum în Romînia, cu prețuri crescute la energie, creșterea costului de viață în general -, criteriile care vor fi adoptate prin Directivă vor permite evitarea scăderii salariului real. Mai clar, salariul va fi ajustat cu inflația.
Cu alte cuvinte, salariul minim va crește pentru a putea compensa pierderea puterii de cumpărare a cetățenilor. Ideea este că cei care sunt în vulnerabilitate și sunt la nivel de salariu minim au nevoie de această ajustare, pentru că altfel vor pierde bani, în termeni reali.
Cele două element foarte importante.
Mai explicit spus, prin Directivă va fi o depolitizare a salariului minim. În România, poate și în alte țări, salariul minim a fost folosit deseori ca un instrument electoral, ca promisiune electorală. Părea că este o negociere, veneau sindicatele, cereau ceva, veneau patronatele, spuneau că nu se poate și exista un oarecare arbitrar, nu exista o claritate cu privire la evoluția salariului minim. Prin Directivă, este mult mai predictibil.
Antreprenorii, pe de o parte, au flexibilitatea dată de faptul că nu discutăm de un salariu minim universal la nivel european, ci care să reflecte, cumva, situația din fiecare stat membru.
Pe de altă parte, cei care lucrează la nivelul salariului minim vor ști că evoluțiile economice duc la creșterea salariului minim, în condițiile în care se întâmplă ce am spus.
Câțiva indicatori subsidiari ar fi puterea de cumpărare, productivitatea pe termen lung, creșterea nivelului salarial în general, în societate. Acestea sunt câteva dintre elementele luate în calcul.
R: Cât de mult va crește rolul negocierilor dintre sindicate și patronate în stabilirea salariului minim?
Dragos Pîslaru: O a doua parte a Directivei vizează atât statele membre care nu au salariu minim statutar pentru că au ca bază negocierile cu partenerii sociali, patronatele și sindicatele, cât și pe cele care au salariul minim statutar, dar au un dialog social care trebuie îmbunătățit.
Ceea ce se cere prin Directivă este ca statele membre să încerce să aibă o acoperire de circa 80% dintre muncitori în negocierile colective, să poată fi reprezentanți în aceste negocieri, care să ducă la stabilirea unui salariu minim.
Asta înseamnă că, pentru un stat ca România, care are o acoperire de circa 23%, dacă nu reușește să ajungă imediat la 80%, ar trebui să aibă un prag de acțiune pentru a genera dialogul în societate, între patronate și sindicate, care să acopere domeniile în care există încă mulți angajați – de altfel, cam 2 milioane de români sunt la nivelul salariului minim acum – și să îi reprezinte pe cât mai mulți dintre aceștia în discuțiile salariale.
Sunt, deci, două elemente. Unul este acolo unde ai salariul minim statutar, pe care trebuie să-l depolitizezi și în loc să pui niște criterii obiective. Al doilea element este peste tot unde se discută de negocieri colective și dialogul social, unde persoanele cu salariul minim trebuie să fie reprezentare, să aibă o voce, să poată și ei să se exprime prin reprezentare în dialogul social.
Fiecare stat își va stabili salariul minim fie în funcție de niște indicatori, fie prin negocieri între partenerii sociali. Statele membre au un nivel de salariu minim diferit, în funcție de specific, de evoluția economică
Concret, fie statul decide salariul minim, luând în calcul niște indicatori și criterii, fie acesta rezultă din negocierile între partenerii sociali.
Pe de altă parte, cu cât vom avea mai multă convergnță la nivel european, cu atât vom avea salarii mai mari. Aici, dacă România prinde teren, cum s-a întâmplat în ultimii ani de la aderare, asta înseamnă că și salariul minim va urma această creștere, cumva reflectând evoluția economică pozitivă. Asta este cuplarea, practic, a evoluiei econonice cu creșterea salariului minim.
R: Ce puncte sensibile în negocierile pentru Directiva privind salariul minim au fost depășite? De ce au avut țările nordice rețineri?
Dragos Pîslaru: Principalele două țări nordice care au fost cumva în defensivă ca urmare a acestei legislații au fost Danemarca și Suedia. Cele două state au modele de negociere foarte vechi. De sute de ani, ele au nivelul salarial stabilit prin negocierile între partenerii sociali, din care fac parte și sindicatele, fără niciun fel de imixtiune a Guvernului. Vă dați seama cum ar fi să ne imaginăm în România un sistem în care Guvernul și politicienii nu s-ar mai băga deloc în aceste negocieri.
Danemarca și Suedia au fost, cumva, temătoare că dacă adoptăm o directivă, deci ceva care se aplică la nivel european, obligatoriu, va exista o ingerință sau asta le va afecta bunele practice pe care le au.
De aceea, până în ultimul moment al negocierilor, chiar în acest al optulea trilog pe care l-am avut noaptea trecută, am încercat să fim siguri că găsim un text care să dea asigurări legale că nu se pune problema vreunei acțiuni în instanță la nivel individual care să ceară vreuneia din țările nordice schimbarea ideii de salariu minim și că se păstrează, practic, aceste modalități de stabilire salarială în negocierile dintre partenerii sociali.
Până la urmă, eu sunt convins că statele membre nordice nu au de ce să își facă probleme, pentru că scopul este mai degrabă să crești rolul social peste tot în Europa, nu să îl scazi în țările nordice sau să afectezi acolo unde sistemul acesta de negociere funcționează foarte bine.
R: România va trebui să ia obligatoriu în calcul și coșul minim de consum atunci când stabileșt salariul minim?
Dragos Pîslaru: A fost o dezbatere destul de serioasă pe partea aceasta de coș de consum. Problema pe care o avem la nivelul Uniunii Europene este că nu toate statele membre calculează oficial coșul de consum. Există, într-adevăr, o metodologie recunoscută la nivel global de economiști, dar nu toate statele calculează oficial acest lucru și nu au metodologii implementate. Eurostat, de altfel, nu are o metodologie care să fie recunoscută științific. Această situație face dificilă setarea unui astfel de nivel legat de coșul de consum.
Pe de altă parte, Parlamentul European a fost foarte ferm în încercarea de a împinge, oarecum, legislația în a lua în calcul coșul de consum. De aceea, vom regăsi în Directivă – acolo unde este partea nonactivă, nonlegislativă per se, dar care dă liniile directoare de implementare – și menționarea coșului de consum.
Ce ar însemna pentru România acest lucru? Având în vedere că statul calcula cu ceva vreme în urmă un coș de consum și că metodologia a fost testată în trecut, ar putea avea opțiunea de a-l lua în calcul la creșterea salariului minim, pentru a fi sigur că acoperă necesarul pentru un coș minim de consum, pentru un trai decent necesar.
Asta este o decizie a autorităților naționale și va depinde foarte mult de cum înțelege Guvernul să transpună legislația comunitară.
Nu este în acest moment o obligație, ci este mai degrabă o îndrumare a Uniunii Europeană, care sugerează că o astfel de metodologie ar putea ajuta.
După ce România a intrat în UE, în 2007, printr-un proces care se numește semestrul european, Comisia Europeană oferă niște recomandări specifice de țară. Cu excepția anilor de pandemie, care a schimbat un pic lucrurile, din 2007 până în 2019, în luna mai, au fost anual aceste rapoarte specifice de țară în care Comisia Europrană spunea României ce lucruri are de făcut pentru a-și crește convergența cu Uniunea Europeană și pentru a implementa politicile europene.
Încă din primul sau al doilea an după ce România a devenit stat membru, partea aceasta legată de dialogul social și de stabilirea salariului minim a devenit o recomandare de țară care se regăsea raport de raport. De atunci, România nu a făcut niciun pas coerent în această decizie, preferând să rămână cu deciziile acelea arbitrare pe care le cunoaștem, în care guvernul sau politicienii aruncau un anumit nivel de salariu minim.
În 2016, când am fost ministru al Muncii, am comandat un studiu finanțat de Comisia Europană, tocmai pentru a avea un mecanism, o automatizare, o indexare automată a salariului minim, astfel încât să scot practic această evoluție din mâna negocierilor politice arbitrare. Studiul a fost în acel moment extrem de bine primit din perspectivă științifică și de către Comisia Europeană, care a văzut în sfârșit niște pași ca să înțelegem cum să facem ca să implementăm.
Din păcate, din februarie 2017, când a apărut studiul – el fiind comandat undeva prin octonmbrie sau noiembrie – și până astăzi, noi nu am reușit să îndeplinim această recomandare de țară.
De aceea, când s-a adoptat Mecanismul de Redresare și Reziliență – unde am fost raportor – și noi am avut în regulament trecută obligativitatea ca banii să se dea pentru îndeplinira recomandărilor specific de țară, una dintre recomandări fiind dialogul social și salariul minim, evident că ea a trebuit să fie inclusă în PNRR.
Iată, cumva, cercul se închide cu faptul că, până să așteptăm noi ca România să facă singură acești pași ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene, am reușit să împingem această legislație comunitară. Asta nu înseamnă că lucrurile s-au rezolva, pentru că România tot are de tras să adopte această legislație națională aliniată cu prevederile Directivei.
Este, cumva the circle of life, cercul vieții care se închide. În 2016, plecam cu un studiu încercând să rezolv această problemă și iată că astăzi am avut această onoare să pot prezida încheierea acordului provizoriu și intenționez să stau până la capăt, ca să ne asigurăm că devine legislație efectivă această directivă privind salariul minim adecvat.
Termenul de implementare este de doi ani. Așteptarea mea este ca, în vara aceasta, să avem publicarea în Jurnalul Oficial și, după aceea, statele membre vor avea termenul uzual de maximum doi ani să adopte în legislația națională modificarea dialogului social, a modalității de a stabili salariul minim brut în plată. Aceste prevederi trebuie ajustate la legislația europeană, pe care sperăm să o adoptăm, acum fiind doar adoptarea provizorie.
Deja suntem într-o fază în care puține acorduri provizorii cad. Scopul este ca formula de compromis la care ajungi să fie făcută astfel încât să poți miza pe voturile grupurilor politice din Parlamentul European și respectiv pe voturile statelor membre în Consiliul UE, pentru a forma majoritățile de care este nevoie pentru adoptarea actului.
Eu, ca președinte al Comisiei pentru Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale, am prezidat, din partea Parlamentului, negocierile, inclusiv acest al optulea trilog, de luni noapte. Structura a fost formată din raportori, cei care s-au ocupat de dosar, eu am avut rolul instituțional, din partea Parlamentului European, iar de parta cealaltă, președinția Consiliului, deținută de Franța în acest semestru, noi fiind co-legislatori. A mai fost invitată și Comisia Europeană, pentru a oferi informații dacă este nevoie, aceasta fiind structura trilogurilor în acest format de negociere.
