De ce se spune că sufletul cântărește 21 de grame. Cum s-a ajuns la această teorie bizară

Pentru mulți oameni, existența sufletului nu este pusă la îndoială, fiind acea scânteie vitală care ne face să pășim pe acest pământ, care ne hrănește și ne face parcă să trăim viața la diferite intensități. Cu toate acestea, nu sunt prea mulți aceia care s-au gândit sau și-au pus vreodată vreo întrebare cu privire la greutatea pe care sufletul o are. Astăzi îți vom dezvălui motivul pentru care se spune că sufletul cântărește 21 de grame.

De ce se spune că sufletul cântărește 21 de grame

Deși există o mulțime de religii în întreaga lume, majoritatea dintre ele împărtășesc aceeași credință: sufletul există, chiar și cei care sunt departe de religie pot crede în ceva asemănător cu sufletul, spiritul, însă știința nu a reușit să demonstreze că acesta există.

Fiecare cultură dă o interpretare diferită a ceea ce înseamnă sufletul, unde se duce, de unde vine, cum arată și cum se manifestă. Dar unul dintre cele mai populare mituri este acela că sufletul are o anumită greutate, foarte specifică, afirmând că acesta cântărește 21 de grame.

S-a vorbit și s-a speculat mult despre suflet, dar medicul Duncan MacDougall, originar din Glasgow, Scoția, născut în 1866, a fost cel care s-a întrebat într-o zi că, dacă oamenii au un suflet, acesta trebuie să ocupe un anumit spațiu și, ca orice altceva, trebuie să aibă o greutate.

„Din moment ce… substanța luată în considerare în ipoteza noastră este legată organic de corp până la survenirea morții, mi se pare mai rezonabil să cred că trebuie să fie o formă de materie gravitațională și, prin urmare, capabilă să fie detectată în momentul morții prin cântărirea unei ființe umane în agonie”, a scris medicul într-un articol din 1907.

Impact.ro

ȘOC! Imagini indecente cu Mihaela Rădulescu au scăpat pe net. Pozele pe care le-ar vrea...

Impact.ro

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Studiul efectuat de medic

Pentru a-și testa teoria, MacDougall a început să studieze pacienți cu tuberculoză în fază terminală. A adaptat un cântar la paturile pacienților, care au murit imobilizați, deoarece aceasta este o boală care epuizează foarte tare bolnavii. Primul pacient al experimentului a decedat pe 10 aprilie 1901, iar după aceasta cântarul a pierdut 21,2 grame. De aici a luat naștere și mitul.

Cu toate acestea, următorii pacienți în fază terminală au pierdut diferit în greutate la moarte, unii 28,3 grame, alții 14, iar unul a pierdut 14,17. În calitate de medic, MacDougall a atribuit aceste modificări de greutate unor factori diferiți, cum ar fi evaporarea umidității de pe piele sau eliminarea reziduurilor, dar niciuna dintre aceste teorii nu era cu adevărat convingătoare, nici măcar pierderea de aer din plămâni.

„În clipa în care viața a încetat, tava de pe scara opusă a scăzut cu o rapiditate uimitoare, ca și cum ceva s-ar fi ridicat brusc din corp”, a mărturisit medicul.

În urma acestor constatări, specialistul a făcut experimente pe 15 câini pentru a vedea dacă și aceștia pierd în greutate după ce mor, dar nu a fost așa. „Rezultatele au fost în mod uniform negative, fără pierdere în greutate după moarte”, a subliniat acesta.

Nimeni nu a confirmat sau infirmat, însă, constatările doctorului până atunci, dar a servit drept sursă de inspirație pentru multe legende și chiar pentru un film al regizorului mexican Alejandro González Iñárritu, câștigător al unui Premiu Oscar, notează viviendoencasa.mx.