Dan Negru a revenit, de săptămâna trecută, la filmările pentru show-ul ”Next Star” (Antena 1), după lunga pauză de un an, impusă de pandemie. În interviul oferit în exclusivitate pentru impact.ro, celebrul prezentator tv ne-a povestit despre regulile stricte de pe platourile de filmare, despre zgârcenia lui proverbială, dar și despre afacerile imobiliare, care nu au avut de suferit. Dar ne-a vorbit și despre Cheluțu, cățelul lui Dorian Popa, care e mare vedetă pe Internet, după ce a strâns peste 21 de milioane de aprecieri, cu videoclipul ”Înoată Cheluțu”: ”Acu’ 21 de ani, „Academia Vedetelor”, un show unde vedetele cotrobăiau în niște acvarii, legate la ochi, făcea 23,3 rtg, acum Netflixu’, TIK-TOK, și Cheluțu m-au rupt!”, spune Dan Negru.
Am reînceput filmările la ”Next Star”, săptămână trecută, și le continuăm și săptămâna aceasta. E singurul kids-show care a rezistat pe audiențe în piața de tv din România. PRO TV a încercat să copieze ”Next Star”, cu ”Voice Kids”, și Kanal D, cu ”Kids Sing!”, dar n-a ieșit. Sunt sigur că vor mai fi încercări de copiere a lui ”Next Star”, și m-ar bucura asta, înseamnă că suntem trendsetteri. Regulile de la filmări sunt drastice, cu testări la intrarea în platoul de tv, cu norme sanitare, cu public redus și cu măști până la intrarea în fața camerelor de filmat. La prima zi de filmare, am trecut pe lângă Ștefan Bănică Jr, și nu l-am recunoscut, din cauza măștii. Ne-a luat ceva timp, ca să ne acomodăm.
Televiziunea, ca breaslă, a intrat bolnavă în pandemie, publicul ei e tot mai puțin și cei mulți se duc spre online. Dar televiziunea nu o să moară, o să se reorienteze, o să-și găsească un alt loc, care însă nu va mai fi în prima linie a informării și a divertismentului. Eu îi rămân însă fidel, încep chiar peste câteva săptămâni un proiect tv cu trimitere în online. Încerc să împac și capra și varza, și tv și online. Însă, sfatul pe care-l dau studenților cu care mă întâlnesc și care vor să facă tv e să fugă de asta. În anii care vin, televiziunea doar vă prelua conținut din online, sensul de mers va fi invers, ăia care vor avea succes în online vor fi curtați de televiziuni. Și formatele grandomane, show-urile mari, cu public, pe care și eu le prezint de ani de zile, vor dispărea, încet-încet, și tot ce va conta va fi conținutul. TIK-TOK e exemplul cel mai bun. Acolo, oricine poate să facă televiziune…
Zilele trecute, a fost Dorian pe la mine pe acasă și a avut loc o întâlnire de gradul 3 între ciobănescul meu mioritic, Google, și Cheluțu, al lui Dorian Popa. Google are vreo 40 de kilograme, Cheluțu are vreo 4 kilograme și nu mi-am dat seama că mioriticul meu e lăsat liber prin curte. S-a terminat cu bine totul, dar m-a luat transpirația gândindu-mă prin ce aș fi trecut dacă Google s-ar fi repezit la prima vedetă patrupedă a țării.
Nu prea citesc știri financiare sau imobiliare pentru că multe din ele sunt aranjate și cumpărate de proprietarii de presă care pot să influențeze piața cu articolele alea. Așa că, stau departe de trenduri media în bussines.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Se mișcă toate, încet- încet…
Am respect față de cei de dinainte. La asta se și referă viitorul meu proiect media. Le povestesc prietenilor mei tineri, Dorian și Selly, care au influență în new-media, că ei nu au apărut din neant, că nu sunt o generație apărută prin combustie spontană, și că, înaintea lor, au fost alții, mulți, care le-au netezit drumul…
E trist că România nu are presă locală puternică. E jale în presa locală, bugete mici, salarii mizere. Adi îmi spunea că pot să fac performanță și în Timișoara, când încă speram toți că media din orașele României o să crească. Nu s-a întâmplat asta. Eu am fost ca D Artagnan, care atunci când a vrut să se facă mușchetar a plecat la Paris.
Pe Cheluțu al lui Dorian. În rest, i-am încercat pe toți și n-au funcționat. Aș încerca și cu un câine, care măcar știe să latre, decât cu niște oameni care doar latră, dar nu știu ce fac.
Eu cred că vacanțele vor deveni un lux și cred că noi, ăștia care am avut șansa să vedem lumea, vom fi priviți ca niște rarități. Mă bucur că am apucat să văd lumea normală și mă întristez că cei mici ai mei nu vor mai trăi în lumea aia. Nu cred că liliacul ăla scăpat prin China a dus la prăpădul pe care-l trăim și m-aș duce oricând acolo fără frică sau emoții. Dar nu cred că excursiile și vacanțele de dinainte se vor mai întoarce vreodată la normalitate.
Nu mă pricep, contabilitatea de atunci e alta decât cea de azi, așa că am preferat să iau oameni care sunt la curent cu mersul contabilicesc al lumii.
Zgârcenia mi-e proverbială și nu mă dau deoparte să o recunosc. Am o pușculiță în formă de porcușor roșu, acasă, în Timișoara, pe care încă o păstrez și cred că mai am și niște lei din ăia vechi prin ea. Uneori, pe la semafor, mi se întâmplă să mă vadă unii cerșetori, care se îndepărtează repede de mașina mea, zicându-le celorlalți: “Lasă-l, că e Negru, ăsta e zgârcit, nu dă nimic!”…
