Cum se folosește corect ”decât”. Situația în care merge fără o negație în față

Cu ani în urmă, regretatul George Pruteanu avea o rubrică televizată cu titlul “Doar o vorbă SĂȚ-I mai spun”, în cursul căreia preda efectiv minicursuri de limba română. Relativ recent, un alt reputat om de litere, scriitorul, Radu Paraschivescu, tot la un post tv, reluase pedagogic lupta cu deținătorii de port ilegal de gramatică, prin intermediul inspiratei sale “Pastile de limbă”. Între timp, dizolvată în pierzanie. Este de prisos să punctez cât de articulate pilduitor, ce aport deosebit aveau în promovarea, explicarea și ocrotirea de virușii neștiinței a graiului nostru latin expunerile difuzate pe micul ecran a celor doi iluștri dascăli cu ale lor minute de emisie.

Aud exasperat adverbul DECÂT

Fără a mă erija un înlocuitor al celor doua somități menționate, conștient fiind că ne separă distanțe cosmic în ale filologiei, mă voi strădui să suflu în cenușa publicistică rămasă. Poate, poate.
Așadar, aud exasperat adverbul DECÂT. Exemplu: “În autocar erau DECÂT trei scaune libere”. Greșit. Cuvântul cu pricina cere cu disperare folosirea unei negații. În cazul de față: “În autocar NU erau DECÂT trei scaune libere”. El poate fi utilizat singur numai când e vorba de o comparație: “Era mai mare DECÂT mine”.

Să trecem la verbul din grupa a II-a A AVEA . Forma lui corectă la modul conjunctiv, persoana a III-a (singular și plural) este SĂ AIBĂ. Cu stupoare, am văzut și auzit mulți demnitari români, printre ei și doi prim-miniștri – unul mai vechi, cu rafinate pretenții, celălalt până de curând în funcție – rostind în formă culpabil continuată SĂ AIBE. Cauza probabilă, multitudinea problemelor cu care se confruntă în “nobilul” lor țel de propășire a națiunii.

Nu o dată am observat cu năduf pancarte aninate la vedere, pe care scria cât țin puterile unui biet marker, următorul text: “Vă rugăm ÎNCHIDE-ȚI ușa. Aer condiționat”. Parcă n-ar fi un capăt de țară lipsa de la sfârșit a bățului cu punct, dar cu siguranță intrarea nu era niciodată proprietatea mușteriului vizitator. Corect, ÎNCHIDEȚI ușa! Este o despărțire ilegală a verbului A ÎNCHIDE cu un pronume reflexiv/personal.

Dacă ar ști sărmanele galinacee că denumirea produsului lor de perpetuare a speciei dă mari bătăi de cap formei de plural, ar intra în grevă pe termen nelimitat. Unele tarabe sau mici prăvălii de cartier te înștiințează îmbietor: “Avem OOĂ, OĂ, UOUĂ proaspete”. Depinde de “inspirația” de moment a autorului. Semnalez forma corectă: OUĂ.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Adjectivul COMPLET admite ca variantă și forma, e drept, mai puțin utilizată, COMPLECT

Să trecem la un alt nod gordian al limbii române. Formularea incorectă a pronumelui relativ CARE, la cazul acuzativ, în locul construcției PE CARE. Exemplu: “Vom colabora cu persoane CARE le cunoaștem”. Greșit. “Vom colabora cu persoane PE CARE le cunoaștem” este forma corectă.

Adjective ce nu au grade de comparație: ÎNTREG, VIU, MORT, PRINCIPAL, UNIC. Ex: “Arbitrul de centru e mai PRINCIPAL decât asistenții lui”.

Când se folosește adverbul NUMAI și derivata lui NU MAI? Exemplu: “Au venit la întâlnire NUMAI trei oameni” (cu sensul de DOAR). NU MAI se află înaintea unui verb personal cu aspect negativ: “M-am gândit să NU MAI merg în parc”. Propoziția se poate lipsi de MAI, luând forma: “M-am gândit să NU merg în parc”.

Cum se face corect gramatical acordul unui substantiv precedat de articolele genitivale AL, A, AI, ALE?

Dacă avem de-a face cu un substantiv de genul feminin, cum ar fi LIMBĂ, se trece la forma de plural, care este LIMBI, adăugându-i-se vocala “I”.

În loc de încheiere voi folosi îndemnul justificat al pașoptistului moldovean, Gheorghe Sion, din poezia sa “Limba românească”: “Vorbiți, scrieți românește,/Pentru Dumnezeu!”
Câtă dreptate avea! Altfel, păcat de ea și de voi ÎNȘINE.