Cum se cucereau femeile pe vremea comunismului. Jean Paler: „Te lăsa să o pupi după șapte plimbări”

Îndrăgitul Jean Paler se pare că a trecut cu bine peste problemele de sănătate din ultima perioadă, iar acum se pregătește de un nou turneu. Pleacă prin țară cu alte vedete autohtone, pentru a le reda zâmbetul românilor, pierdut sub masca de protecție timp de doi ani, cât a fost pandemia de coronavirus. Actorul de comedie a povestit însă în exclusivitate pentru EGO.ro cum se cucereau fetele pe vremea comunismului. Acum, spune el, rolurile parcă s-au schimbat și fetele fac primul pas.

Cum cucerea Jean Paler femeile pe vremea comunismului

Jean Paler este un actor foarte cunoscut în România și nu mai are nevoie de nicio prezentare. A fost la viața sa un îndrăgostit incurabil și recunoaște că nu a fost tocmai ușă de biserică. Ajuns la 69 de ani, actorul știe multe despre arta cuceririi din comunism și a ales să retrăiască câteva momente din trecut, alături de domnișoare pe care le cucerea cu greu. Erau alte vremuri, iar oamenii aveau mai mult bun sim, recunoaște actorul.

„Era greu să ajungi la inima lor, în anii comunismului. Nu exista întâlnire fără buchetul de flori. Trebuia să fii nesimțit să te duci la o întâlnire fără o garoafă. Trebuia să ajungi la întâlnire cu o jumătate de oră înainte, ca să o aștepți, să fii punctual. Toate acestea însemnau bile albe pentru tine, în ochii fetei. Cele mai multe întâlniri se dădeau într-un loc cunoscut, în centrul Bucureștiului. Spuneai: ”Ne vedem la Ceas, la Universitate!”. Pe multe le-am cunoscut în autobuze, în tramvai. Pe stradă îmi era rușine să agăț, povestește actorul pentru EGO.ro. 

Cunoștea femei în mijloacele de transport în comun

Actorul a fost mereu nostim, însă cu toate acestea spune că rămânea cam fără curaj în fața femeilor. Le aborda însă în mijloacele de transport în comun, unde avea timp să le studieze.

„Pe multe le-am cunoscut în autobuz, în tramvai. Pe stradă, așa, mi-era rușine. Mi s-a întâmplat să cunosc o tipă în tramvai, era înghesuială. Îmi amintesc că eram la clasa a doua, costa 25 de bani biletul, la clasa întâi era 30 de bani, dar pe atunci te uitai și la 5 bani. În acea aglomerație ne-a împins lumea și fata m-a călcat pe picior cu tocul cui. Am jelit că nu puteam să ridic piciorul, eram ca sardinele. S-a scuzat, era tare frumușică, studentă la Agronomie. Am întrebat-o până unde merge, a zis că va coborî la Piața Coșbuc. M-am oferit să o ajut, să îi țin eu geanta, părea foarte grea. M-am prezentat, așa cum era pe atunci, protocolar și cu bun-simț, și i-am zis așa: ”Aș vrea să ne revedem. Mi-ar plăcea să mă călcați cu pantoful și pe piciorul celălalt!”. A acceptat o întâlnire, peste trei săptămâni, la Ceas, la Universitate.

M-am dus la întâlnire cu Florența, așa a zis că o cheamă, cu un buchețel frumos de flori, însă mi-am dat seama că nu mai știam cum arată, iar acolo erau înșirate vreo 25 de fete, care își așteptau iubiții. Treceam pe lângă ele, unele îmi zâmbeau, unele se întorceau cu spatele, altele-mi băteau obrazul, intram cu ele în vorbă, că îi reținusem doar dantura. Le făceam complimente, ca să râdă și să le văd fasolea. Unele-mi ziceau: „Hai, plimbă calul, că trebuie să apară iubitul meu!”. Într-un final, după vreo 40 de minute de așteptare, a apărut și Florența mea, avusese un curs mai lung, era o tocilară zăpăcită. Una dintre fetele de la Ceas mi-a zis: ”Hai, că ți-a venit iubita, ai noroc că nu a venit al meu înainte, că ce chelfăneală îți luai!”.

Cico și prăjituri

Distracția era o plimbare în parc, terminată la o cofetărie celebră în București. Jean Paler spune că era manierat și mânca frumos și puțin, la întâlniri, pentru a nu se face de râs.

„Trebuia să dai bani pe flori, pe Cico, pe savarine. După 7 zile de plimbări, te lăsa, în sfârșit, s-o și pupi. Am dus-o pe Florența în Cișmigiu, există și acum un pod care simbolizează niște copaci împletiți. I se spune ”Podul Îndrăgostiților”. Dacă treceai peste el, chipurile, te îndrăgosteai, am trecut și p-acolo. Iar peste drum de parc era Cofetăria ”Lămâița”, cu cele mai scumpe și mai bune prăjituri. Se mâncau cele mai gustoase savarine.

Eu, de obicei, mâncam câte 5-6, dar, la o întâlnire, nu puteai să mănânci ca porcul, luam și eu doar una! Ne potoleam setea cu sucul Cico, costa 1,5 lei sticla, iar o savarină era vreo 2 lei. Aveam bani, aveam serviciu. Începusem să lucrez, eram în evaluare, pentru atelierul de creație de bijuterii, unde am lucrat mulți ani. Așa se spunea pe atunci, evaluare, munceai câte 8-10 ore, ca să demonstrezi că ești bun, ca să te angajeze cu carte de muncă. De obicei, pe stradă, se mergea la braț, nu de mână. Tu, ca bărbat, mergeai țanțos, cu pectoralii înainte, mândru că ai lângă tine o fată frumoasă. Eu măsor 1,90 metri, vedeam tot bulevardul de la înălțimea mea!”, și-a mai amintit Paler.

„Dai și tu o vodcă?”

Ei bine, chiar dacă are 69 de ani, Jean Paler știe și cum se seduce acum în cluburile din România. A rămas surprins să vadă că rolurile s-au cam schimbat, iar acum fetele fac de multe ori primul pas.

„Acum relațiile sunt ca o ciorbă de legume, cu mazăre, cartofi și fasole. Nu mai există respect. Am experiența anilor, nu-s chiar boșorog, am văzut acum că te agață ele pe tine, prin cluburi. Te iau cu d-alea: ”Mă cinstești, dai și tu o vodcă?”. Dansezi cu ea, trage vreo 3-4 păhărele la bord, și apoi începe: ”Stai singur sau cu părinții? Mergem la tine sau la mine?”. Pleci cu ea de la bar direct acasă”.

Jean Paler a trecut peste problemele de sănătate și este nerăbdător să plece într-un turneu prin țară, alături de Mirabela Dauer, Gabi Dorobanțu, Anca Țurcașiu, dar și cu alți cântăreți foarte buni. Turneul se numește „Gala Vedetelor” și pornește prin țară începând cu data de 6 mai.