Cum s-a năruit visul lui Putin. Aliații Rusiei fug din calea „fostei glorii” a Estului

Când președintele rus Vladimir Putin a lansat invazia în Ucraina, el spera să readucă zilele de glorie ale Uniunii Sovietice din anii 1950, când aceasta se afla la apogeul puterii sale. În schimb, el a inaugurat un haos la o scară nemaiîntâlnită de la prăbușirea URSS în 1991.

Peste tot în marginile zdrențuite ale sferei de influență a Rusiei, din Europa de Est până în Caucaz și Asia Centrală, foste părți ale fostului vast imperiu al Moscovei sunt în plină rebeliune sau sunt lăsate să se descurce singure în timp ce Kremlinul se concentrează pe războiul său din ce în ce mai catastrofal.

Pe măsură ce își pierde influența în rândul foștilor săi supuși, izbucnesc noi conflicte, se creează alianțe și se deschid vechi falii.

Moldova

Cu o populație de mai puțin de 3 milioane de locuitori, Moldova nu a reușit să se debaraseze de influența Moscovei; regiunea sa estică, Transnistria, este o republică separatistă susținută de 1.500 de soldați ruși.

Însă președintele moldovean Maia Sandu dorește ca acestea să plece și susține ferm Ucraina.

„Războiul nedrept al Rusiei împotriva Ucrainei ne arată clar care este prețul libertății”, a declarat Sandu.

Impact.ro

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

Atât Molodova, cât și Ucraina au primit în iunie statutul de țară candidată pentru a adera la UE, iar Bruxelles-ul ajută țara să se debaraseze de dependența de energia rusă.

„Există o singură persoană care merită toate medaliile pentru că a pus Moldova pe drumul integrării europene”, a declarat la începutul acestui an Veaceslav Ioniță, economist și fost deputat, „și aceasta este Vladimir Putin”.

Armenia și Azerbaidjan

Marți, Azerbaidjanul a început să bombardeze orașe și sate din interiorul Armeniei, în ceea ce marchează cea mai gravă escaladare în Caucazul de Sud de când cele două foste republici sovietice au purtat un război sângeros în urmă cu doi ani.

O încetare a focului mediată de Moscova a pus pauză conflictului din 2020 și a dus la desfășurarea de trupe rusești în regiunea disputată Nagorno-Karabah. Cu toate acestea, rapoartele indică faptul că Kremlinul și-a retras cei mai buni și mai experimentați soldați pentru a-i trimite în Ucraina, iar în ultimele săptămâni, forțele azere au depășit linia de contact și au capturat o serie de înălțimi strategice, rușii nefiind dispuși sau incapabili să le întoarcă spatele.

Armenia este membră a alianței militare a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) condusă de Rusia, iar premierul țării, Nikol Pashinyan, a îndemnat miercuri blocul să trimită „ajutor militar pentru restabilirea integrității teritoriale a țării”. Cu toate acestea, alți membri ai alianței s-au dovedit reticenți în a interveni, Kazahstanul excluzând desfășurarea de trupe, iar Moscova ezită să se implice într-un alt conflict.

„Eșecurile Rusiei în războiul din Ucraina înseamnă că capacitățile sale sunt mai limitate și a creat un vid de putere în regiune”, a declarat analistul politic armean Tigran Grigoryan, după ce CSTO nu a reușit să trimită ajutor. „În acest moment, Rusia nu este nici dispusă, nici capabilă să rețină Azerbaidjanul”.

Baku a înlocuit în mod constant legăturile sale post-sovietice cu Moscova cu relații mai strânse cu Turcia, care îi furnizează echipamente militare avansate și îi antrenează trupele.

Georgia

Steagul ucrainean albastru și galben este imposibil de ratat în Tbilisi, atârnând de birouri și clădiri guvernamentale. Graffitile inscripționate pe pereți aruncă obscenități despre Putin, în timp ce un bar la modă le cere rușilor în vizită să semneze declarații de opoziție față de agresiunea țării lor înainte de a li se permite intrarea.

Aproximativ o cincime din teritoriul Georgiei este ocupat de trupele rusești și de reprezentanții lor în regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. După ce a pierdut un război împotriva Moscovei și a statelor sale clientelare nerecunoscute în 2008, Georgia a ieșit de mult timp din orbita politică a Rusiei, dar țara se află încă pe locul trei pe lista principalilor săi parteneri comerciali.

Deși guvernul a protestat zgomotos față de invazia Ucrainei, nu a pus în aplicare sancțiuni economice împotriva Rusiei – ceea ce nu înseamnă că nu există presiuni pentru a face mai mult. Mai mult de 60% dintre georgienii chestionați în săptămânile de după începerea războiului au declarat că politicienii de la putere nu au adoptat o poziție suficient de dură.

Retorica devine din ce în ce mai aprinsă. La începutul acestei săptămâni, Irakli Kobakhidze, președintele partidului de guvernământ Visul georgian, a afirmat că statul ar trebui „să lase poporul să spună dacă dorește să deschidă un al doilea front în Georgia împotriva Rusiei” prin atacarea Abhaziei și Osetiei de Sud. Kobakhidze a declarat între timp că a glumit.

Kazahstan

În ianuarie, trupele rusești au aterizat în Kazahstan ca parte a unei misiuni de „menținere a păcii” a Organizației Tratatului de Securitate și Cooperare Transatlantică (OTSC), însărcinată cu reprimarea protestelor în masă care amenințau să răstoarne guvernul. Acest lucru nu înseamnă că Kremlinul a câștigat un aliat de încredere.

Apărând pe scenă alături de președintele kazah Kassym-Jomart Tokayev la Forumul economic de la Sankt Petersburg din iunie, Putin a primit o respingere neașteptată după ce a anunțat că războiul din Ucraina a fost necesar pentru a proteja cele două administrații susținute de Moscova în Donbas. Kazahstanul, a replicat Tokayev, nu recunoaște „teritorii cvasi-statale care, în opinia noastră, este ceea ce sunt Luhansk și Donețk”. Cam atât despre recunoștință.

Doar câteva săptămâni mai târziu, Tokayev i-a spus președintelui Consiliului European, Charles Michel, că țara sa este îngrijorată „de riscurile pentru securitatea energetică globală” create de război și s-a oferit „să își folosească potențialul de hidrocarburi pentru a stabiliza situația pe piețele mondiale și europene”.

Moscova a ripostat două zile mai târziu prin închiderea terminalului petrolier Novorossiysk, împiedicând Kazahstanul să își exporte rezervele considerabile de petrol și gaze prin Marea Caspică. Anticele mine navale din Al Doilea Război Mondial au fost puse pe seama unei amenințări urgente la adresa instalației, dar analiștii suspectează că momentul nu a fost unul întâmplător.

Kazahstanul aderă în mod oficial la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, iar relațiile par să se înrăutățească.

La începutul lunii august, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a postat pe rețelele de socializare spunând că „Kazahstanul este un stat artificial” și a susținut că „pământurile sale sălbatice” au fost inițial colonizate de ruși – un ecou înfiorător al retoricii Kremlinului despre Ucraina. Postarea a fost ulterior ștearsă, iar Medvedev, care este, de asemenea, vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei și a făcut o serie de comentarii din ce în ce mai naționaliste și agresive despre război și Occident, a declarat că a fost piratat.

Tadjikistan și Kârgâzstan

Miercuri, gărzile de frontieră din cele două țări au făcut schimb de focuri de armă în confruntări care ar fi provocat moartea a două persoane.

Rapoartele despre artilerie, blindate și alte arme grele au dus acum la evacuarea satelor de ambele părți.

Frontiera lungă și sinuoasă pe care o împart este slab delimitată, iar ambele țări se acuză reciproc de declanșarea schimbului de focuri. Pe vremea URSS, granița era lipsită de importanță, dar în ultimii ani Tadjikistanul și Kârgâzstanul s-au apropiat în mod repetat de pragul războiului.

Ministerul de Externe al Rusiei „și-a exprimat disponibilitatea de a ajuta părțile să ajungă la o soluție pe termen lung, reciproc acceptabilă, la problemele de frontieră„ și s-a oferit să împărtășească „experiența sa bogată în ceea ce privește demarcarea frontierelor”.

Cu toate acestea, puterea militară a Rusiei în regiune se erodează. Rusia a retras 1.500 de soldați din bazele din Tadjikistan, potrivit RFE/RL. Există, de asemenea, rapoarte conform cărora soldații ruși staționați în Kârgâzstan au fost scoși prin rotație.

Imperiile se ridică și cad

Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai din Uzbekistan, desfășurat săptămâna aceasta, a arătat amploarea schimbării puterii.

Putin s-a întâlnit la Samarkand cu președintele chinez Xi Jinping și a recunoscut ulterior că omologul său chinez avea „întrebări” și „îngrijorări” cu privire la războiul din Ucraina.

Xi a emis o declarație formulată cu grijă: „În fața unei lumi în schimbare, a unor vremuri în schimbare și a unor schimbări istorice, China este dispusă să colaboreze cu Rusia pentru a demonstra responsabilitățile marilor puteri și pentru a conduce, pentru a insufla stabilitate și energie pozitivă într-o lume în haos”.

Aceasta este departe de parteneriatul „fără limite” pe care cei doi l-au anunțat chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina.

Xi a mai spus că China va „sprijini în mod hotărât Kazahstanul în apărarea independenței, suveranității și integrității sale teritoriale”.

Este clar că există un nou jucător puternic în regiune.