NASA a dat publicităţii imagini noi cu cea mai mică planetă din sistemul nostru solar. Cu ajutorul sondei New Horizons, putem vedea în detaliu cum arată suprafaţa şi relieful planetei Pluto. De asemenea, cercetătorii au făcut o descoperire care schimbă tot ce se ştia până acum despre corpul ceresc.
Cea mai îndepărtată planetă de soare a fost cercetată cu atenţia abia în anul 2015 cu ajutorul navei spaţiale New Horizons a celor de la NASA. Aceasta a descoperit că planeta pitică are un cer albastru şi apă îngheţată la suprafaţă. De asemenea, Pluto are munţi de azot îngheţat care seamănă cu zonele de coastă din Norvegia. Dar şi crăpături care sunt mai adânci decât celebrul Marele Canion din Statele Unite ale Americii. Vulcanii îngheţaţi sunt de-a dreptul uriaşi, depăşind chiar şi Muntele Everest de pe Pământ.
“Când nava spațială New Horizons a NASA a trecut prin Pluto în 2015, a arătat o lume mult mai dinamică decât își imaginase cineva. Planeta pitică găzduiește stânci înghețate de azot care seamănă cu coasta accidentată a Norvegiei. De asemenea, cioburi uriașe de gheață de metan se ridică până la înălțimea unor zgârie-nori. Fisuri mai adânci decât Grand Canyon cicatrizează suprafața. Vulcanii de gheață se ridică mai înalt decât Muntele Everest”.
Mai mult, cercetătorii au aflat că Pluto are un diametru mai mare cu 80 de kilometri de cât se credea: aproape 2.400 de kilometri.
Planeta Pluto a fost observată pentru prima dată de către astronomul Clyde Tombaugh, în februarie 1930, de la Observatorul Lowell din Arizona. Existența unei planete suplimentare în sistemul nostru a fost prezisă însă de Percival Lowell (1855-1916).
Cu toate acestea, Lowell a supraestimat dimensiunea planetei sale. El a crezut că va fi de șase ori mai mare decât Pământul, dar are doar 1/5 din masa satelitului nostru (luna), la rândul său, având 1/500 din masa Pământului.