Cum s-a impus Aylin Cadîr în spectacolele de la TNB. Și-a asumat acest risc în urmă cu 2 ani: „Mi-am creat singură oportunitatea”. VIDEO EXCLUSIV

Aylin Cadîr a debutat în muzică alături de trupa POPS, dar actoria a împlinit-o pe plan profesional. Joacă pe scena de la TNB, unde, în urmă cu 2 ani, a avut curajul de a-și asuma un risc. A găsit textul și rolul, care să schimbe viziunea multor oameni în ceea ce privește abilitățile ei de actriță. “Chiar făceam mișto că joc toate curvele și amantele din Teatrul Național, ceea ce era funny, dar nu e funny. Simțeam nevoia de atunci de schimbare”, ne-a mărturisit ea în interviul exclusiv acordat pentru Impact.ro. Dincolo de profesie, Aylin este o femeie fericită, soție, mamă a doi copii, este doamna Baicu în viața de zi cu zi, iar Aylin Cadîr doar pe scenă.

„Nu știu dacă sunt pe val, nu cred, dar sunt fericită că joc”

• Aylin, cum este să fii pe val, să joci în multe spectacole la Teatrul Național? Cred că e visul multor studenți de a juca aici. La tine cum a fost?

Mi-am dorit foarte mult, nu știu dacă sunt pe val, nu cred, dar sunt fericită că joc. Sunt fericită că, în sfârșit, în ultimii ani am început să joc și lucruri consistente și valoroase. Mi-am și creat singură oportunități propunând texte și spectacole aici cu Incognito, de exemplu. A fost propunerea noastră textul acela. A venit de la noi și l-am propus cu riscul de a nu fi adoptați de teatru. Proiectul “Uși deschise” în asta constă: oamenii care lucrează în teatru pot veni și propune proiecte, ele trec printr-o comisie artistică, o vizionare și dacă după vizionarea aia le place, rămâne, dacă nu, nu, ai repetat degeaba. Deci ne-am supus unui risc de a fi refuzați după 6 luni de repetiții. Și este foarte amuzant într-adevăr, ce nebuni să își asume riscul ăsta? Dar ne plăcea foarte tare textul, de la mine a pornit, l-am tradus și după aceea împreună am făcut echipă cu Monica Davidescu, cu Ovidiu Cuncea și cu Lari Georgescu. Și împreună am găsit-o pe Zsuzsanna Kovacs, regizoarea acestui spectacol la care noi ținem foarte mult. Este proiectul nostru de suflet, e copilul nostru care ne-a unit, suntem 4 părinți adoptivi ai spectacolului Incognito.

• Te simți mai bine într-un rol pozitiv sau unul negativ? Care te scoate din starea ta de confort?

Nu cred în roluri pozitive și negative, pentru că nu cred că oamenii sunt buni sau răi, suntem oameni și buni și răi. Mă simt bine în roluri conturate complet, în roluri bogate. Mă simt bine în texte scrise bine, documentate bine, dacă e vorba de text contemporan, de roluri cărnoase, bogate, de oameni, nu de o schemuță care trece prin scenă pentru că e frumoasă sau bifează nu știu ce căsuță. Le-am făcut pe acelea, nu e deloc interesant.

• Presupun că asta ți s-a întâmplat la începutul carierei.

Da, când joci de nevoie orice, nu contează, trebuie să joci. Deși eu la început am făcut niște roluri bogate: eleva în Lecția, Maitreyi care era un spectacol foarte greu, nu au fost chiar roluri ușurele. Dar după aceea, primele roluri pe care le-am făcut la TNB nu au fost …la un moment dat chiar făceam mișto că joc toate curvele și amantele din Teatrul Național, ceea ce era funny, dar nu e funny. Simțeam nevoia de atunci de schimbare, dar sunt niște pași pe care am fost nevoită să-i trăiesc.

Impact.ro

IMAGINI indecente cu Tania Budi au scăpat din telefon! Niciodată nu ai mai văzut-o AȘA

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

• Dar cum ai convins? Care a fost rolul care te-a impus?

Cred că tot timpul cei care mă știau, știau că pot mai mult și nu înțelegeau de ce joc doar genul acesta de personaje. În Teatrul Național au fost tot felul de etape. În mare parte, foarte mulți ani, la un moment dat veneau cam aceiași regizori și cam lucrau cu aceiași actori, pentru că, nu e așa, când vrei să lucrezi îți iei și tu oamenii pe care îi ști. Nu eram pe acolo. A fost și contextual că am născut, i-am crescut și Slavă Cerului am și copii. M-am întors destul de repede, dar trebuie să fii în forma maximă și nu am fost, știu și eu asta. Am avut nevoie de timp. Cu Incognito mi-am creat singură oportunitatea, pentru că vedeam că nu vine de nicăieri, nu vedeam cum ar putea să vină și atunci am găsit textul acesta, căutam de mult. Am găsit textul acesta și așa s-a născut prima chestie, nu știu dacă a schimbat păreri, opinii, dar m-a ajutat foarte mult, mi-a dat încredere că pot să fac chestii.

• Acum câți ani s-a întâmplat?

În 2020 am lucrat și în 2021 a fost premiera. Și după aceea a ieșit spectacolul Exil al Alexandrei Badea, în care am un rol micuț, dar conturat, spectacolul e foarte frumos și puternic. Și cu domnule Colgeac care a văzut în mine ceva ce nu cred că vedeam nici eu, care am încredere în mine așa ca actriță. Textul era în teatru, a venit să monteze Bolta Cerească de Lucy Kirkwood , o foarte bună dramaturgă englezoaică. Rolul pe care îl fac e foarte complex, la primele repetiții de text nu prea înțelegeam cum, de ce, nu știam cum o să reușesc să îl fac. Știam că aș putea, probabil, eram foarte speriată de textul acesta. Miercuri seară am avut premiera.

• Cum a fost spectacolul? Ai emoții până vezi feedbackul din partea publicului?

A fost bine, mi-a ieșit! Am emoții, dacă nu am siguranță pe ce fac pe scenă. Dar nu mi s-a mai întâmplat asta de mult. Dacă sunt sigură că e bine ce fac pe scenă, nu am emoții decât să îl dau, hai să vă arăt ce am făcut! Ceea ce s-a întâmplat cu Bolta, cu Exil. A ieșit bine, sunt foarte entuziasmată. Nu am nevoie de validarea de genul: e bine, bravo! Dar am nevoie să văd cum ajunge la public ce am făcut noi, pentru că noi suntem aici în grupul nostru în care tot repetăm și îmbogățim textul, spectacolul și nu mai știi, nu mai poți să te detașezi, pentru că ești prea implicat. Prima ieșire la public e foarte importantă.

„Am făcut toți Covid”

• Cum te-a afectat pandemia?

Am mâncat mult, m-am îngrășat, după aceea am slăbit. Am mâncat aiurea, nu aveam ce face și mâncam, crezând că mănânc bine. Pandemia nu m-a afectat atât de tare, nu am avut oameni care să se îmbolnăvească nasol, am făcut toți Covid pe modul light, pe rând și a fost ok, a fost ca o vacanță acasă, toți împreună.

• Dar din punct de vedere financiar, având în vedere că nu mai produceai nimic?

Nu mi-am cumpărat nimic extraordinar, dar am supraviețuit, din fericire! Teatrul Național ne-a permis să supraviețuim, adică postura asta de angajat este un privilegiu într-adevăr ca actor în România, dar nu o să-mi torn cenușă în cap, adică asta este poziția pe care o am și aia e. Nu e ca și cum mă culc pe o ureche, muncesc foarte mult pentru poziția asta. Știu că este un privilegiu pe care l-am simțit atunci în pandemie, dar nu-mi bat joc deloc.

• Ce te-a motivat să îți împlinești acest vis, să fii actriță? Ai pornit cu muzica.

Cu muzica a fost o întâmplare fericită în adolescență. Din păcate, eu încă trag ponoasele prejudecății acelor vremuri, deși au trecut 20 și de ani, oamenii încă mai țin minte. Ce m-a motivat nu a avut legătură cu muzica, pur și simplu am descoperit că îmi face mare plăcere să descopăr personaje și să citesc. De câte ori vine un text nou, sunt super curioasă despre poveste și despre ce am de jucat și cine este acel om. De asta mă duc la fiecare nou regizor care vine, la un nou casting, tocmai pentru că sunt foarte curioasă ce o să joc.

• Îi aduci pe copiii tăi la teatru?

Foarte rar. Copiii mei au programul lor, eu pe al meu. La spectacole nu prea au ce să vadă, pentru că ce joc eu nu prea e pentru copii de vârsta lor. Au văzut doar Chirița, care la fel a fost un spectacol la care am lucrat foarte mișto cu Gigi Căciuleanu. Le-a plăcut Chirița foarte mult, au venit pe scenă și mi-au dat flori, erau rușinați. Ei știu așa teoretic că mami e actriță, li se pare normal. Când trecem pe aici, pe la Universitate, spun: “Uite, mami, teatrul tău!” Au 7 și 5 ani.

• Cine te ajută la creșterea lor?

Toată lumea, de aceea sunt așa relaxată. Și soțul meu este implicat și soacra mea, avem o doamnă care ne ajută cu menajul în casă, e ok, nu am de ce să mă plâng. Chiar avem ajutoare și cred că cine poate, așa ar trebui să își crească copilul. Adică să nu fii singur, că e mult prea greu, nu mai poți să faci altceva. Dar ține și de tine să permiți altora să intre în spațiul tău. Nu e vorba de faptul că eu îmi permit, nu, eu am lăsat spațiu din spațiul meu intim, l-am deschis unor oameni, le-am permis să intre în viața mea, mi-am dat seama că asta mă va ajuta. E o nuanță aici, că sunt părinți care nu lasă, care vor să fie ei cu ei acolo.

• Anul acesta vei împlini 11 ani de mariaj. Care ar fi secretul relației?

Sexul ar fi foarte important, chiar e! Sunt multe: respect, ascultare, bună înțelegere, faci echipă.

• La începuturi, ai avut parte de mici gelozii din partea soțului? Ca și actriță ai anumite scene mai intime.

Nu a fost niciodată gelos, dacă aveam scene mai intime cu parteneri, îl anunțam din timp: “Fii atent!”. Noi avem 10 ani de căsnicie, dar suntem de aproape 20 împreună. Pe vremuri mai de demult avea, atunci eu aveam 17 ani, el 20, când eram cu trupa POPS. Venea la concerte, era în gașcă acolo, în perioada aceea parcă a avut niște ieșiri de gelozie, dar s-a tratat și i-au trecut.

„Să mai facă și alții”

• Sau l-ai tratat?

Nu, chiar a avut niște ședințe de terapie, a stat de vorbă cu o doamnă și țin minte exact că după prima sau a doua ședință nu a mai avut niciun fel de ieșire, nici nu s-a mai dus la doamna aceea, a înțeles ceva, nu știu, s-a făcut un declic la el și s-a liniștit. De atunci nu a făcut niciodată nicio criză de gelozie.

• Sunteți așa într-un echilibru și o armonie deplină.

Mai degrabă eu sunt geloasă. Nu am motive, dar sunt geană pe toată lumea, e al meu!

• Vă mai doriți urmași?

Nu, să mai facă și alții. Ne oprim aici, am făcut și băieți, duc mai departe numele soțului. Mi-am făcut datoria de nevastă.

• În acte porți numele soțului, am văzut că numele de scenă a rămas Aylin Cadîr?

Sunt doamna Baicu. Când mi-a zis prima dată cineva “doamna Baicu”, m-am uitat în spate să văd dacă e soacră mea cu mine. Și a venit și soacră-mea. A, pardon, eu! Spuneți! În acte sunt Baicu și pe scenă am rămas Cadîr, pentru că am pornit așa și Cadîr are și o rezonanță faină în cultura și teatrul românesc și l-am păstrat pentru că îmi și place.

• Ce îți dorești pe plan personal și pe plan professional?

Îmi doresc să fim sănătoși și să avem mintea deschisă și să fim flexibili. Și în profesie îmi doresc să joc și să las o urmă în spatele meu.

Video: Dorin Marinuș