O doamnă cu totul verde, pe un podium verde, lângă o mașină de scris verde, sub bolta unui copac verde, încă neacaparat de arămiul toamnei. O bătrânică îmbrăcată într-un parpalac ponosit, în baston, alături de o masă roasă de vremuri și un cuier cu țoale învechite, toate învăluite într-un maroniu mat. O fată împopoțonată cu haine fistichii, de epocă, alături de o găină de pluș, cu fața colorată într-un alb strident și strigând când și când ”Vând ouă!”, gata să atragă curioșii spre colțul gospodăresc. Sau un luptător fioros, cu coif, armură, lance și scut, care se rotește amenințător, cu încetinitorul, în diferite direcții, în timp ce mai face, totuși, și cu ochiul, ca să nu-l ia copiii prea în serios.
Statuile vivante ale Teatrului Masca au fost în weekend una dintre atracțiile proiectului ”Străzi deschise”, derulat de obicei pe Calea Victoriei, dar mutat acum cu un episod în cartierul Aviației. Iar actorii, prin costume, machiaje și dinamică, au devenit punctul de atracție pentru publicul în aer liber. Personajele au spus câte o poveste prin gesturi și mini-decoruri, aplauzele spectatorilor ad-hoc au făcut parte din repertoriu, iar picii s-au distrat pe cinste în fața spectacolelor inedite de pe strada Burileanu.
A fost, de fapt, o colecție a celor mai reușite statui vivante realizate de ”Masca” în ultimii 20 de ani, cu participări la show-uri și festivaluri interne și internaționale. Iar lista a cuprins 10 producții:
Îngerul căzut– Valentin Mihalache
Paraschiva – Sorin Dinculescu
Soldatul de teracotă – Petru Mărginean
Amintirea – Anamaria Pîslaru
Colombina – Cristina Panait
Ofelia – Daciana Voinescu
Sticla – Mădălin Mladinovici
Dactilografa – Alina Crăiţă
Dantelăreasa – Dora Iftode
Franțuzoaica – Laura Dumitrașcu-Duică.
Să vedem și două dintre descrierile simpatice ale statuilor!
Începem cu Soldatul de teracotă – „Vajnic apărător al vechilor imperii, nu știe cum a aterizat în sec. XXI, dar știe că se pregătește de o luptă pe viață și pe moarte cu…o muscă”.
Și Vânzătoarea de ouă – „În fiecare dimineață, strigătele ei anunțau micul dejun și o nouă zi pentru toată lumea, săraci și bogați. Ouă albe, ouă roșii făceau deopotrivă celebra omletă pariziană”.
„Gestul înaintea cuvântului. Pentru că vorbești cu tot corpul. Fiecare centimetru de piele poate găsi o metodă să vorbească”, descria experiența Laura Dumitrașcu – Duică într-un număr al ”Caietelor Masca” din 2020.
Ea e cea care o întruchipează pe ”Franțuzoaică”, cea ”cochetă, vorbind și râzând întruna, iar savoire-vivre e un fel obligatoriu de a fi”, după cum sună descrierea personajului.
Și în aceeași publicație explica Valentin Mihalache (Îngerul căzut):
„Și în sală și în stradă, personajul și spectacolul sunt caracteristici cheie ale actului artistic, trebuie să fie incluse. Deci indiferent de locul de desfășurare avem nevoie de emoție. Dacă avem emoție înseamnă că avem creație artistică, deci avem spectacol”.