“Altfel” și “alt fel” fac parte din ortogramele limbii române, acele cuvinte care se scriu cu cratimă sau fără, cum este cazul lui mi-au/miau, ce-i/cei, l-or/lor etc. Ortograma vine din franțuzescul orthogramme (gr. orthos-drept/corect și gramma/scriere) și reprezintă un model de scriere corectă, conformă cu regulile gramaticale, destinat unor exerciții de fixare și consolidare a ortografiei în rândurile elevilor, așa cum ne lămurește dexonline.ro.
Pentru “altfel” și “alt fel” vom prezenta motivația gramaticală sau argumentarea scrierii lor diferite, cu precizarea că ambele forme sunt corecte, cât și exemple edificatoare. Totuși, cele două ortograme diferă în funcție de context, având alt sens ca valoare morfologică.
Dacă avem următoarele propoziții:
În primele patru propoziții, după cum vedeți, ‚altfel” , ca parte de vorbire este adverb sau locuțiune adverbială (un altfel de) și are următoarele înțelesuri: “diferit”, “în alt chip”, “altcumva”, “altminteri”, “de altă natură/de alt soi”, “prin urmare”, “va să zică”.
Dacă avem următoarele propoziții:
Motivația gramaticală. Se scrie în două cuvinte « alt fel », atunci când alt este adjectiv urmat de substantivul fel . Ortograma « alt fel » se traduce prin « nu în același fel », « altă specie, categorie, soi, sortiment », ca în propoziția cu numărul 3.

Un exemplu de frază în care avem ambele variante, adică altfel și alt fel.
“Altfel”/altminteri spus, nu-mi face plăcere să mai discut cu tine, că dacă spun în “alt fel”, te enervezi (într-alt fel, într-un alt fel, într-un alt mod).
Se poate întâmpla ca “altfel” să fie precedat de prepozițiile “întru”, “de” sau de adverbul mai.
De ex.: Repetă poezia, băiete, „într-altfel”/altminteri nu vei reuși să reții versurile!
“De altfel”/cu toate acestea/însă/, profesorul s-ar putea să fie îngăduitor cu tine.
Mi-aș fi dorit să cânți ceva mai “altfel”.
Același lucru pentru “de alt fel”. Aveam poftă “de alt fel de struguri”/de altă varietate.
În situația lui altfel și alt fel se mai află: altădată/altă dată, așadar/așa dar, bineînțeles/bine înțeles, câteodată/câte o dată, demult/de mult, deobicei/de obicei, niciodată/nici odată/nici o dată.
Problemele limbii române au stat dintotdeauna în centrul preocupărilor lingvistice, fie că este vorba de fonetică, lexic, morfologie ori sintaxă. Se poate spune că s-a obținut până în prezent o puternică bază științifică de la care orice român ce își iubește limba poate pleca.
Important este să aibă deschidere, să nu neglijeze scrierea corectă, cât și vorbirea. Specialiștii sunt gata să vă arate calea de urmat, fiindcă a scrie/a vorbi corect românește înseamnă a fi un adevărat român.
Limba română nu este o limbă ușoară, dacă ne gândim și la acele graiuri ale ei: muntenesc, oltenesc, bănățean, moldovean. Iubiți-vă limba, indiferent de grai!