SPECIAL

Greșeli gramaticale frecvente. Cacofonia, cum o putem evita, de fapt

Ileana Mlădinoiu 08.04.2021, 19:58
Greșeli gramaticale frecvente. Cacofonia, cum o putem evita, de fapt

Ocazii de a greși din punct de vedere gramatical se ivesc la tot pasul. Adevărul e că nimeni nu este în întregime ferit de ele. De aceea, așa cum spunea Alexandru Graur “pentru a nu stîlci limba, prima măsură este să ne cultivăm în general, să fim atenți la ceea ce spunem și mai ales la ceea ce scriem”. Că vorba zboară, scrisul rămâne (Verba volant, scripta manent). Ca să nu cădem în “Capcanele limbii române”, deoarece chiar așa se numește lucrarea academicianului Alexandru Graur, propunem astazi să vorbim despre cacofonie, greșeală de exprimare lexico-gramaticală, alături de “ambiguitate”, “redundanță” “pleonasm” etc.

Ce este cacofonia sau disonanța

Cacofonia, substantiv feminin care provine din grecescul kakophonia-kakos („rău”, “urât”) și phone („voce”, „sunet”), este o învecinare nepotrivită a două cuvinte, dintr-un enunț sau de la joncțiunea/legătura) a două enunțuri, astfel încât finalul primului cuvânt este repetat la începutul cuvântului următor.

Numeroase studii lingvistice amintesc că termenul cacofonie a pătruns în limba română prin intermediul limbii franceze, dacă ne gândim că sinonimul acestuia este disonanță ( în franceză “dissonance”). Există, de altfel, și disonanță fonică, acel amestec confuz de sunete discordante care produc un efect neplăcut asupra urechii. 

Întorcându-ne la gramatică, elementul repetabil și ușor de sesizat în cadrul cacofoniei  este o silabă alcătuită dintr-o consoană, oricare ar fi ea, și o vocală, de asemenea, oricare ar fi ea. Exemplele cele mai des întâlnite sunt ale silabelor “ca”- “ca”, “ca” “co” la”– la”, pe”-“pe”, “”-“să”.

Contrar a ceea ce sugerează definiția cacofoniei, ea trebuie privită nu ca o slăbiciune, din partea cunoscătorilor, ci pronunțată sau scrisă în mod involuntar. Pe de altă parte, nu orice asociație neplăcută de sunete poate fi considerată cacofonie. 

Este de dorit să evităm cacofoniile, atunci când ținem la exprimare îngrijită, atât în scris, cât și oral.

Exemple de cacofonii:

-alăturarea incorectă că…ca

Ex. Da Camelia va primi scisoarea, va fi impresionată.

-alăturarea incorectă “de”…”de”

Ex. Cunosc unde depune mama mea cererea.

-alăturarea incorectă “bă…bă”

Ex. O babă bătea cânepa.

-alăturarea incorectă va…va

Ex. Undeva valurile apei se loveau de stânci.

Greșeli gramaticale frecvente. Cacofonia, cum o putem evita

Ce au inventat vorbitorii pentru evitarea cacofoniei

Întenționând să evite cacofonia, mulți oameni au ajuns să comită greșeli mai mari/mai supărătoare. Cea mai cunoscută este plasarea, în scris, a virgulei între cei doi termeni ai structurii cacofonice sau chiar pronunțarea cuvântului “virgulă”.

Ex. Ne referim la munca, care aduce un câștig în familie. Sau: Ne referim la munca virgulă care aduce un câștig în familie.

O altă modalitate, nefericită, de evitare a cacofoniei este plasarea, între cei doi termeni, a adverbului de întărire “și”.

 Ex. Ca și concetățean al orașului, am înțeles că trebuie să mă implic mai mult.

Cum se pot corecta structurile cacofonice:

        a) prin modificarea topicii astfel încât să evităm alăturarea nedorită

Ex. M-aș fi prezentat astăzi la eveniment, dar am aflat că cântăreața preferată nu vine. Corect este să spunem și să scriem: M-aș fi prezentat la eveniment, dar am aflat nu mai vine cântăreața preferată.

        b) prin înlocuirea unuia dintre cei doi termeni cu un sinonim 

Ex. Se uită la Laura cu drag. Corect este: Se uită spre Laura cu drag.

        c)  prin flexiunea unuia dintre termeni: Se pot explica ca invenții. Corect: Pot fi explicate ca invenții.