11:00
Cu 100 de ani în urmă, pe data de 4 august 1919, armata română ocupa Budapesta, încununând astfel operaţiunile militare care au adus României, Transilvania. Războiul româno-ungar din 1919 a reprezentat un conflict militar desfășurat între statul ungar, reprezentat de Republica Sovietică Ungaria (succesoare cu începere din martie 1919 a Primei Republici Ungare) și Regatul României.
Ostilitățile au început la data de 19 aprilie 1919, printr-o ofensivă a trupelor române în Transilvania și s-au încheiat odată cu ocuparea părții de est a Ungariei în luna august 1919, inclusiv a capitalei sale Budapesta.
Practic, ofensiva soldaţilor români a fost cauzată de instaurarea în Ungaria a regimului bolşevic a lui Bela Kun. Era în fapt un avanpost al Moscovei, care urmărea extinderea comunismului în regiune. Agenţi ai Cominternului încercau să ia puterea în Germania, Ungaria, Polonia şi în România. Operaţiunile armatei române în Ungaria au fost aprobate de consiliul militar al Antantei şi au dus la disoluţia Republicii Sovietice a Sfaturilor care a condus Ungaria vreme de 133 de zile.
Ocupația militară de către trupele române a fost încheiată, ulterior, prin retragerea forțelor terestre române în hinterlandul propriu până la 28 martie 1920.
Cu toate că, de jure, conflictul a fost declanșat în luna aprilie 1919, de facto el a început odată cu operația Armatei României de ocupare a liniei de demarcație din Transilvania, în perioada noiembrie 1918-aprilie 1919.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Astfel, în primăvara lui 1919, statul român s-a aflat într-un pericol major. Regele Ferdinand,și liderii politici de frunte de la Ionel Brătianu la Alexandru Averescu, au conștientizat că ţara risca să fie ruptă din nou în bucăţi prin diversiunile, atacurile şi tulburările create de agenţi bolşevici. Aceştia penetraseră mai vechiul Partid Social Democrat sau alte grupuscule socialiste şi profitau de situaţia grea lăsată de război. Coordonarea aparţinea unui versat lider radical, cominternist, medicul şi avocatul Cristian Racovski, bun prieten cu numărul doi din ierarhia bolşevică, Leon Trotski, şi în permanent contact cu Lenin însuşi.
Convinşi că numai revoluţia mondială va salva regimul bolşevic, aceştia plănuiau luarea cu asalt a regimului de la Bucureşti în paralel cu atacuri din exterior dinspre Ungaria, Odesa şi prin Bucovina.
Numai că, cel ma mare pericol venea de la Budapesta.
Pe acest fond, la 4 August 1919, Armata Română intră în Budapesta.
„Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta”, nota Regina Maria în memoriile sale, în momentul în care Armata Regală Română intra pe teritoriul maghiar.
La începutul lunii august 1919, liderul bolșevic maghiar Bela Kun fuge în Austria, iar mai apoi în Rusia.
În istorie, data în care Budapesta a fost ocupată de trupele române a rămas consemnată pe 4 august 1919, în momentul în care trupele române conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu au intrat și au defilat în Capitala Ungariei, Budapesta.
Cert e că în ziua precedentă, pe data de 3 august 1919, patru escadroane de roșiori, conduse de către colonelul Rusescu, care nu au respectat dispozițiile generalului, au continuat înaintarea spre Budapesta, unde au ajuns în seara zilei de 3 august 1919.
După ce a restabilit ordinea, Armata Română a început retragerea din Ungaria la 14 noiembrie 1919, ocupația fiind încheiată pe etape la începutul anului 1920.
Cel mai cunoscut episod al ocupației române rămâne celebra opincă românească atârnată deasupra Parlamentului Ungariei de către un soldat român, în semn de răzbunare simbolică pentru ocuparea Bucureștiului în 1916 de către Puterile Centrale.
Însă mai mult decât orice, opinca românească de pe Parlamentul Ungariei, atârnată în 1919, simbolizează victoria României Regale în războiul pentru întregire națională și eliberarea Transilvaniei.
