EXCLUSIV

Viața în pușcăriile din România și cazuri de condamnări pe nedrept mai absurde decât în Kafka. O femeie a luat patru ani pentru o bicicletă furată. EXCLUSIV

Cristian Botez 02.08.2021, 18:29

În închisori, sintagmele „distanțare” sau „păstrează distanța”, specifice contextului, declarat de oficialități, „pandemic”, au alte sensuri. „Păstrează distanța” nu înseamnă, ca afară, acum, în lumea oamenilor liberi, să stai suficient de departe, doi metri după indicațiile oficiale, de o altă persoană pentru a evita să fii infectat cu virusul SAR-COV 2 sau să transmiți, dacă ai așa ceva, agentul patologic, altcuiva. Înseamnă, „ia distanță, că-ți sparg fața/că îți iau gâtul”. „Ia distanță, ești în pericol”. Ori „dă-i drumul de-aici”. „Derivează!”. Pleacă!

Viața în pușcăriile din România și cazuri de condamnări pe nedrept

În plină pandemie, reporterul impact.ro, acreditat pe lângă Administrația Națională a Penitenciarelor, a realizat o succintă radiografie a unor aspecte din viața închisorilor din România, urmând ca, în episoade ulterioare să prezinte pe larg laturi ale acestei lumi, cazuri inedite, povești de viață care cu greu ajung să fie cunoscute de oamenii care nu au de a face cu acest univers. Un univers cenușiu, care începe, dincolo de faptele care îl generează,

Viața în pușcăriile din România
Cum arată viața în pușcăriile din România

în „sălile pașilor pierduți”, tribunalele, și sfârșesc între patru ziduri. Într-o celulă de închisoare, o cameră, atât de des reprezentată printr-un celebru și foarte răspândit tatuaj în rândul pușcăriașilor, o față a unui zar de „5”. Care înseamnă „singur între patru ziduri”.

 

450 de articole din Codul penal care te bagă după gratii

În pușcării, totul e altfel decât dincolo de zidurile înalte de beton și valurile de sârmă ghimpată. Odată ce „balena”, duba penitenciară, intră pe porțile de fier ale unei închisori, individul adus, condamnat la închisoare, condamnat definitiv de către o instanță judecătorească la o pedeapsă de privare de libertate sau, tot ca urmare a unei hotărâri judecătorești, la arest preventiv, acea persoană nu intră doar în custodia autorității penitenciare. Acel om pătrunde într-o lume căreia îi va aparține pentru o anumită perioadă de timp. Pentru 30 de zile, câteva luni, câțiva ani. Un an, până la 25. Unii intră și vor rămâne acolo toată viața. Aceștia sunt denumiți, în limbajul de pușcărie, „viețașii”.

Se intră în închisori, „se cade la pușcărie”, pentru cele mai diferite fapte. Pentru furt, cel mai adesea, pentru tâlhării, cu sau fără violență, pentru bătăi-loviri sau alte violențe, vătămări corporale, unele grave, pentru lovituri cauzatoare de moarte. Pentru crime. Din culpă, până la omor calificat, crime cu premeditare, crime multiple. Pentru violuri, acte sexuale cu minori. Trafic de droguri, trafic de persoane. Se intră la închisoare pentru delapidări, înșelăciuni, spălare de bani, infracțiuni cibernetice, infracțiuni transfrontaliere și tot așa, cât să parcurgi cele în jur de 450 de articole din Codul Penal.

5000 de Euro pentru 12 ani de pușcărie nevinovat

Mulți, mai mult de 50 la sută dintre cei condamnați și deținuți în sistemul penitenciar românesc, spun că sunt nevinovați. Că nu ei au făcut faptele pentru care au fost închiși. Unii chiar ajung să creadă asta. Alții, desigur, recunosc, acceptă și se resemnează. Dar pedepsele, deși sunt acoperite de prevederile articolelor din Codul Penal, din cauza faptului că au o plajă destul de largă de expresie, ca formă și durată a pedepsei primite, lasă loc de interpretare și de manevre judiciare. Astfel apar, uneori, discrepanțe, disproporții mari, uneori scandaloase, între gravitatea faptelor și cuantumul pedepsei ori a formei de aplicare.

Au fost cazuri în care s-au înregistrat chiar erori judiciare, decizii ale instanței, în urma cărora au fost închiși oameni nevinovați. Și poate cea mai gravă eroare a sistemului judiciar din România a fost cea din celebrul caz ”Țundrea”, în care un bărbat, Marcel Țundrea, a fost condamnat și închis 12 ani după gratii, pentru că ar fi violat și ucis o fată de 13 ani. Ulterior s-a stabilit că autorul abominabilei fapte a fost un alt individ. Țundrea a fost eliberat din închisoare, statul român l-a despăgubit cu 5.000 de Euro pentru cei 12 ani de detenție făcuți fără să fi fost vinovat, dar la scurt timp după liberare, bărbatul a murit în urma unor afecțiuni dobândite și acumulate în anii de detenție.

Alteori, pentru chestiuni foarte grave, soldate cu moartea unui om sau și mai cumplit, a mai multora, s-au aplicat pedepse care au indignat opinia publică. Și ca să dăm doar câteva exemple, reamintim de cazul colonelului MapN, șef al informațiilor militare pe atunci, Cristian Bernevig, care a curmat viața a trei oameni într-un accident rutier și care a fost condamnat doar la trei ani cu suspendare. Ca și Carmen Păunescu, fosta soție a lui Adrian Păunescu, și omul de televiziune Șerban Huidu.

Viața în pușcăriile din România
Cazuri de condamnări pe nedrept

4 ani de pușcărie pentru o bicicletă. 8 ani, pentru opt găini

„Să te ferească Dumnezeu să stai în fața instanței și să te judece un judecător”, îi spunea reporterului impact.ro cu ocazia interviului acordat imediat după liberare, Daniel Ștefănescu, asasinul cântăreței Mihaela Runceanu, „în ziua în care e deranjat la stomac, în ziua când are cufureală!”. Ar fi un mod de a explica anumite decizii judiciare. De-a lungul timpului, prilejuit de diferite documentări prin penitenciarele românești, reporterul impact.ro a întâlnit cazuri, situații cel puțin ciudate.

Astfel, la Penitenciarul pentru femei de la Târgșor, județul Prahova, era deținută, la un moment dat, o tânără care fusese condamnată la închisoare pentru „furtul unei biciclete”. Fata, în vârstă de 18 ani la data întâmplării, locuia într-un sat pierdut în poezia unor munți din Maramureș. În drum spre casă, venind dintr-un alt sat, a fost surprinsă de o vijelie și o ploaie puternică. Vrând să ajungă mai repede acasă și să se pună la adăpost, a luat o bicicletă care era sprijinită de un copac de pe marginea drumului și a pedalat până în poarta casei. Proprietara bicicletei, o consăteancă, a reclamat dispariția vehiculului pe două roți. Poliția l-a găsit în curtea tinerei. A urmat un proces în urma căruia fata a fost condamnată la patru ani de închisoare cu executare.

Un alt caz revoltător, întâlnit de semnatarul acestui articol, a fost cel al unui amărât de prin sărăcia din jurul Galațiului, un pocăit, care își creștea singur cei opt copii. De sărac și foamete în casă, omul a furat dintr-o curte opt găini. A fost prins. Patru găini au fost recuperate. Celelalte patru fuseseră fripte și date copiilor să mănânce. Omul a fost condamnat la opt ani de închisoare cu executare. Câte un an pentru fiecare găină furată!

23 de mii de oameni în pușcăriile din România

Sistemul penitenciar nu are o gazetă de informare pe care să o poți lua de la tarabă, probabil că nici vreuna de perete, și să citești ce se mai întâmplă prin pușcărie, cine a mai intrat și de ce, cine a ieșit, ce mai face lumea pe-acolo, muncește, joacă fotbal?, ce mai face personalul, cât de cald e azi sau mâine ori care e meniul zilei. Are, în schimb, un birou de presă care ne-a pus la dispoziție o serie de informații și cifre numai bune că să ne facem o imagine consistentă și bine conturată despre ce se află dincolo de zidurile închisorilor.

Redăm, așadar, într-o formulare evident oficială, poate mai rigidă, dar fără îndoială obiectivă și precisă, câteva din aceste date.

În prezent, în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor se află 44 de unități de detenție, clasificate astfel: 34 de penitenciare, dintre care unul pentru femei, 2 centre de detenție, 2 centre educative și 6 spitale penitenciar. Din perspectiva gradului de siguranță, 13 dintre aceste unități sunt profilate pe custodierea persoanelor private de libertate clasificate în regimurile: maximă siguranță, închis (pentru persoane arestate preventiv), iar 21 dintre unitățile penitenciare sunt profilate pe custodierea persoanelor private de libertate clasificate în regimurile semideschis și deschis.(…).

La sfârșitul lunii iulie 2021, în închisorile din România erau încarcerate puțin peste 23.000 de persoane private de libertate, din care aproape 1100 femei. De asemenea, 70 la sută dintre persoanele deținute, în jur de 15.700 erau adulți majori condamnați definitiv. Din totalul deținuților, 257 sunt minori.

Un polițist la 2 deținuți

Iată, câteva informații spicuite din comunicatul ANP legate de condițiile de detenție.

Spațiile de deținere asigură fiecărei persoane condamnate: pat individual, saltea și cazarmamentul necesar, inclusiv mobilierul pentru depozitarea lucrurilor personale și pentru servirea mesei. Camerele asigură aerisirea și iluminatul corespunzător, iar în funcție de condițiile climaterice, spațiile sunt încălzite astfel încât cestea să ofere o temperatură optimă(…)

Din același comunicat aflăm și că trimestrial au loc campanii generale de dezinfecție și dezinsecție, iar pentru deparazitare, acestea se desfășoară semestrial. Despre mâncare, ni se spune că hrana este preparată și servită „potrivit normelor de igienă a alimentației, în funcție de vârstă și de starea de sănătate, „cu respectarea convingerilor religioase asumate de persoana condamnată”.

Și iată și câteva cifre despre cei care muncesc în penitenciare: „În prezent numărul total de angajați ai sistemului administrației penitenciare este 12.183, din care 12.037 polițiști de penitenciare(2412 ofițeri și 9625 de agenți), 140 personal contractual și șase funcționari publici”.

Datele sunt mult mai multe, mare parte din ele, însă, tehnice. Am reținut totuși, că ANP are în vedere extinderea spațiilor de cazare în penitenciare cu peste 6000 de locuri. Din acestea, 1400 ar urma să fie finanțate prin Mecanismul Financiar Norvegian, care pune la dispoziție pentru acest proiect 22 de milioane de euro. Statul român are în vedere finanțarea a 4549 de noi locuri de cazare și modernizarea a altor 864, proiect pentru care au urma să se aloce de la bugetul de stat în jur de 103 milioane de Euro. Proiectul este prevăzut să se întindă până în 2024.

UE apără drepturile celor închiși

Problematica vieții din închisori se pare că este în atenția mai multor comisii și departamente din cadrul Consiliului Europei. În mod deosebit, sub aspectul respectării drepturilor civile ale deținuților. Iată ce se stipulează, printre altele, într-un „Manual pentru colaboratorii sistemului penitenciar privind prevenirea relelor tratamente în penitenciare”, semnat de Jim Murdoch, profesor de drept public la Universitatea din Glasgow, Facultatea de Drept din Regatul Unit și Vaclav Jiricka, psiholog-șef, Serviciul penitenciar, din Republica Cehă, se precizează: „Deținuții vulnerabili trebuie să fie tratați – asemenea tuturor deţinuţilor – în conformitate cu cerințele standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului. Acest lucru presupune, de asemenea, că nevoile speciale ale acestora trebuie să fie luate în considerare în raport cu perspectivele de reintegrare socială”.

În plus, referitor la cazuri în care s-a reclamat folosirea forței asupra deținuților în penitenciare, semnalate și valabil pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, se menționează:

Regulile penitenciare europene enunță în detalii așteptările scontate: Folosirea forței 64.1. Personalul din penitenciar nu va folosi forța împotriva deținuților decât în cazuri de legitimă apărare, tentativă de evadare, rezistență activă sau pasivă la un ordin și, în toate cazurile, ca ultim resort. 64.2. Folosirea forței trebuie să se efectueze la nivelul minim necesar și să fie impusă pentru o perioadă de timp cât mai scurtă posibil. 65. Recurgerea la forță trebuie să fie reglementată prin proceduri speciale, în care să se precizeze inclusiv: a) diversele tipuri de recurgere la forță, care pot fi folosite; b) situațiile în care se poate folosi fiecare tip de forță; c)membrii personalului împuterniciți să facă uz de diversele tipuri de forță; d) nivelul de autoritate ce trebuie solicitat înainte de folosirea forței; și e) rapoartele care trebuie completate de fiecare dată când se recurge la folosirea forței.

CEDO – dreptate pentru 3300 de deținuți în ultimii 5 ani

Dincolo de orice prezentare a sistemului, fără îndoială, obiectivă și bazată pe date oficiale, verificabile, în fiecare an la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sute de deținuți încarcerați în închisorile din România depun reclamații peste reclamații, în care se plâng de rele tratamente, de tratamente discriminatorii, lipsuri, abuzuri ori alte aspecte. Unele închipuite sau care nu se susțin, dar multe la care CEDO a dat dreptate reclamanților. Statistica din ultimii ani, în legătură cu această situație, pusă la dispoziție chiar de ANP, este elcoventă:

În perioada 2015-2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat un număr de 2330 de hotărâri favorabile persoanelor private de libertate.

Toate datele furnizate redacției impact.ro de către ANP au fost contrasemnate de directorul general al acestei instituții, comisar de poliție penitenciară dr. Dan Halchin.

Urmăriți Impact.ro și pe
Cristian Botez
Este reporter special și corespondent Impact.ro, încă din iunie 2021. Pregătit pentru cele mai periculoase zone de război din lume, Cristian Botez s-a remarcat de-a lungul carierei sale prin...