INTERVIU EXCLUSIV

Valentin Tănase, directorul Studioului de Arte Plastice al MApN, un maestru al artei. Cum i-a inserat pe membrii Beatles într-un tablou cu Mihai Viteazul. E autorul benzilor desenate din revistele „Cutezătorii”, „Luminița” și „Povestiri istorice”

Cristian Botez 27.12.2022, 14:04

În anii ’70, în timpul regimului comunism, spre știința mai tinerilor cititori, erau editate și publicate mai multe reviste pentru școlari și adolescenți, pionieri sau, pe timpul liceului, membri ai Uniunii Tineretului Comunist-UTC, publicații populare, precum Cutezătorii, Luminița, Arici Pogonici, Minitehnicus și Povestiri Istorice.

Benzi desenate cu Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Burebista și alții

Toate acestea erau, desigur, editate în spiritul vremii, pe când ideologia Partidului Comunist era insinuată și în educația și cultura școlarilor și elevilor. Astfel, conținutul acestor reviste era adaptat vârstei fragede a cititorilor săi, iar sumarul cuprindea și pagini întregi de benzi desenate. Context în care desenele, personajele, textele scurte, de fapt mici dialoguri sau explicații, evocau cel mai adesea pagini din istoria națională, în care erau scoase în evidență figuri istorice de anvergură, figuri istorice proeminente, menite să glorifice vitejia, faptele de arme, curajul românilor. Și Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Decebal și Traian, Burebista, până la Cuza Vodă și regii României, erau marile profiluri istorice menite să insufle sentimentul de mândrie națională.

Desenator la reviste de la 14 ani

Ei bine, vă vine să credeți că o mare parte din aceste benzi desenate au fost create, ani buni, de un adolescent în perioada sa de la 14 până la 17 ani? Este vorba, iată, de Valentin Tănase, care a acordat acest interviu exclusiv pentru IMPACT.RO.

Același Valentin Tănase care, peste ani, după ce a absolvit, în 1978, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, și după o lungă carieră ca desenator și pictor, laureat al unor numeroase premii și distincții de stat, a  ajuns, și mai este încă, directorul Studioului de Arte Plastice din cadrul Ministerului Apărării.

Valentin Tănase, autorul benzilor desenate din revistele „Cutezătorii”, „Luminița” și „Povestiri istorice”. Cum i-a inserat pe membrii Beatles într-un tablou cu Mihai Viteazul
Valentin Tănase, autorul benzilor desenate din revistele „Cutezătorii”, „Luminița” și „Povestiri istorice”. Cum i-a inserat pe membrii Beatles într-un tablou cu Mihai Viteazul

Interviu în atelierul de creație de la Marele Stat Major

Reporterul IMPACT.RO a realizat interviul cu Valentin Tănase, angajat civil al MApN, dar cu grad onorific de colonel primit acum câțiva ani, chiar la atelierul de creație din incinta marelui Stat Major al Armatei, din Drumul Taberei.

Și, de aici încolo, povestea sa pe scurt, din punct de vedere editorial, este spusă de însuși Valentin Tănase, pictorul, sculptorul, colonelul, dar și copilul născut în 1954, la Iași și ajuns cu părinții, la nici doi ani, în București, cu tot cu talentul său pe care și l-a descoperit încă din anii de grădiniță.

Și-a început cariera „mâzgălind pereții din casă”

„Mi-am început cariera de desenator, și mai apoi de pictor, mâzgălind pereții din casă la 3-4 ani, ca să spun așa. Apoi, la grădiniță desenam imitând alte desene sau îmi foloseam imaginația și puterile pe care le aveam atunci. Îmi amintesc că le făceam copiilor, micuții colegi, temele la desen, un animal, un iepuraș sau mai știu eu ce, pentru că ei nu aveau îndemânarea necesară”. De asemenea, îmi plăcea să modelez în plastilină și reușeam să-i impresionez pe toți cu micile mele creații”.

Talentat, dar fără studii la un liceu de specialitate

„Nu am urmat studii de specialitate, o școală specifică, dar în anii de atunci, ca elev, am fost remarcat de profesori și nu doar de cei desen. Vizitam muzee, galerii de artă, deja pasiunea era evidentă, din ce în ce mai mare. Apoi, tot desenând, din ce în ce mai organizat și susținut, m-am prezentat cu lucrări la mai multe concursuri și am început să câștig, rând pe rând, premii la mai toate dintre ele. Eu am făcut liceul teoretic. la ”Aurel Vlaicu”, între Griviței și bulevardul 1 Mai, pe atunci, și mi s-a propus la un moment dat să mă mut la liceul de arte plastice, dar nu m-am dus. Aveam colegii mei, prietenii mei acolo, așa că am refuzat. Premiile câștigate mi-au dat un imbold”.

Era pasionat de benzile desenate din revistele Pif, Vaillant și Rahan

„Pe vremea aceea eram pasionat de benzile desenate. Aveam revistele Pif, Rahan, cu toate personajele care au marcat copilăria celor care au trăit-o în acele vremuri. Reușeau să intre în țară, deși era din Occident, din Franța, pentru că erau editate de Partidul Comunist francez, condus de Georges Marchais, prieten ideologic cu Nicolae Ceaușescu. Erau desene de foarte bună calitate, dar nu găseai revistele peste tot. Erau aduse în țară în tiraj mic, dar mai puteai face rost de ele prin relații ori de pe piața subterană, ca să zic așa. Se făceau schimburi între adolescenți, se vindeau și prin alte metode de acest gen”,

Benzi desenate, realizate de Valentin Tănase
Benzi desenate, realizate de Valentin Tănase

De la Arhitectură, brusc, la Arte Plastice

„Inițial am vrut să dau la Arhitectură. De fapt, așa m-au sfătuit profesorii și ai mei își doreau să fac asta. Voiau să fac ceva serios și nu credeau că dacă urmam Artele Plastice aș fi avut un viitor sigur. Toată clasa a douăsprezecea m-am pregătit pentru Școala de Arhitectură, dar în ultima clipă i-am surprins pe toți spunându-le că voi da examenul de admitere de Institutul de Arte Plastice.

Tata s-a supărat, atunci, dar nu am cedat. Era doar șapte locuri. Examenul a fost foarte dificil. Prima probă a fost să fac zece desene diferite, rapide, în doar zece minute, având un model viu în sală în care erau toți candidații. Asta a fost proba eliminatorie. Apoi, tot în prima fază, proba a fost să faci o compoziție, având opt ore la dispoziție. Țin minte, tema era „Dans”. Astea au fost eliminatorii. Apoi, în faza a doua, trebuia să facem un portret în cărbune, după model viu, și o natură statică, în culoare”.

Primul sub linie, admis cu șansă, dar la final, șef de promoție

„Am avut a opta medie, dar norocul meu a fost că trei din cei șapte admiși au trebui să plece în armată, căci tocmai se dăduse un decret prezidențial ca cei care sunt incorporabili să facă mai întâi armata, la termen redus. Ei, bine, după ce am urmat cursurile institutului, după absolvire, trebuia să fi repartizat, așa era pe-atunci, la un post oriunde în țară în funcție de media de absolvire. Eu am fost, și cu asta m-am revanșat față de situația de la admitere, șef de promoție pe toată țară.

Mai era un institut de Arte Plastice doar la Cluj. În București erau un singur post pe care l-am ales eu, ca șef de promoție. M-am angajat la Întreprinderea „Reclama Comercială”, ISRCOM, cum era atunci, unde trebuia să fac afișe, desene, broșuri, desene de reclamă pentru presă și altele asemenea. În paralel am reînceput colaborările la reviste, la diverse edituri, inclusiv la Cutezătorii, la Minitehnicus, care se transformase în „Start spre viitor”, unde mă știau cei din redacție și care s-au bucurat să revin în echipă”.

La revista „Povestiri istorice”, cu marele Dumitru Almaș, ziarist la ”Santinela” în al Doilea Război Mondial

„1980 mi s-a propus să colaborez, să fac benzi desenate în revista Povestiri Istorice, unde era cunoscutul scriitor și ziarist Dumitru Almaș, care a condus revista „Santinela”, a armatei, în timpul celui ce-al Doilea Război Mondial.

Am făcut, printre altele, în acea perioadă, împreună cu marele Dumitru Almaș, trei volume de „Povestiri istorice”, în format mare, pline de benzi desenate, cu toată istoria românilor, începând de la Burebista. Și trebuie să spun că toate acestea erau tipărite în tiraje uriașe, ca cel al manualelor școlare, de sute de mii de exemplare. Ei bine, acest lucru mi-a adus, la acel moment, o celebritate nesperată. Mergeam cu Dumitru Almaș prin țară, la lansări, eram foarte populari, eram primiți ca niște eroi. A fost o perioadă fantastică”.

De la „Cutezătorii” direct la Studioul de Arte Plastice al Armatei

„După ce am plecat de la „Reclama comercială”, m-am angajat, prin concurs, ca director artistic, la revistele pentru copii. Totul era minunat, dar la un moment dat, lucrurile în presă s-au mai înăsprit. Nu mai era atmosfera aia relaxată de până atunci. Am avut, atunci, și un șef mai invidios, pentru că eu colaboram în mai multe locuri, câștigam bine din asta, și așa s-a ajuns la conflict.

În acea perioadă mă vizitam cu un prieten, mai matur decât mine, artistul Albin Stănescu, cu care am legat o prietenie strânsă, pentru că aveam aceleași idei, aveam același mod de a vedea realitatea, eram înclinați spre aceleași forme de artă, o artă mai exactă. Și el mi-a dat ideea, m-a întrebat de fapt, dacă nu vreau să vin la acest Studio de Arte al Armatei, unde apăruse un post liber. Am stat, m-am gândit, am ezitat la început, pentru că mă gândeam că în armată sunt niște restricții, iar eu sunt un om, așa, mai liber. Până la urmă am zis da. Și lucrurile au mers, apoi, rapid. Mi-am luat transferul și m-am angajat la Studioul de Arte Plastice al MapN. Asta se întâmpla în 1983.

Primele lucrări mari, inspirate de desenele pentru „Povestiri istorice”

„Și mi s-au oferit condiții excelente. Propriul meu atelier, materiale de lucru, dar și posibilitatea de a mai colabora și în alte părți. Mi s-a oferit, inițial, și uniforma militară, să intru în rândul ofițerimii, dar am refuzat cu eleganță.

Aici mi s-a oferit prilejul să realizez primele picturi istorice, și primele dintre ele au fost inspirate chiar din desenele pe care le făcusem pentru revista „Povestiri istorice”. Dar sfera de creație era mult mai largă. Făceam și portrete, peisaje, natură statică și alte teme.

În plus, atelierul meu era între atelierele a doi sculptori. Eu, în facultate, cochetasem și cu sculptura. La Arte Plastice trebuie să te fixezi de la început pe ce vrei să faci. Grafică, pictură sau sculptură. Eu mergeam și la Sculptură, îmi făcusem prieteni, și am abordat și eu tehnica specifică.

Așa am început să colaborez, aici, și cu cei doi artiști. De exemplu, ei îmi solicitam să le fac schițe, desene pe anumite teme, după care, ulterior, își realizau creațiile. Îmi făcusem o relație foarte bună cu ei, ca și cu tehnicianul cu care lucrau, cel care se ocupa de turnatul materialelor în matrițele făcute, fie că era vorba de amestecul de gips și praf de marmură, gips sau, mai rar, bronz. De aici am început, și cu timpul am ajuns să să fac și sculptură. Inclusiv monumentală”.

Peste 60 de mari expoziții în țară și în țările europene, dar și în China

„Aveam, desigur, un plan de activitate, evenimente, ocazii speciale pentru care trebuia să realizez lucrări în acord cu momentul. Picturi, în mod special. Am, până acum peste 60 de expoziții de pictură, atât în țară, cât și în străinătate. Și aș vrea să enumăr, și o fac cu mare plăcere, orașele și țările în care am expus, în care am avut expoziții personale. Paris, La Croix Valmer, Angouleme, Lille/Franța, Roma, Bologna/Italia, Bruxelles/Belgia, Viena/Austria, Praga, Kromeriz/Republica Cehă, Bratislava/Slovacia, Hurth, Koln/Germania, Veria/Grecia,Valencia/Spania, Budapest/Ungaria și chiar și la Beijing/ China”.

De la o pictură uriașă cu „Epoca de Aur”, la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia

„Nu am cum să povestesc despre un moment aparte în viața mea creativă, de notorietate. Și este în legătură cu un proiect uriaș, legat de inaugurarea noului sediul al Ministerului Apărării, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, pe când ministrul Apărării era chiar fratele acestuia, Ilie Ceaușescu.

Era vorba de realizarea unei picturi enorme, care  să reprezinte „epoca Ceaușescu”, în toată măreția sa, cu realizări, cu tot ce ținea de PCR și de geniul marelui conducător. Era o temă de care mă temeam, era sensibilă, mi-era să nu greșesc ceva, și tot am găsit diverse scuze să amân. Până când  a avut loc Revoluție din decembrie 1989, înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu, astfel că proiectul a căzut.

I-a pictat pe cei patru Beatles în suita lui Mihai Viteazu

Dar locul trebuia decorat, totuși. Atunci am propus să pictez, la aceleași dimensiuni, de patru metri pe paisprezece,  în holul central, de protocol zero, al Ministerului Apărării, scena istorică a intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, la Unirea celor trei Principate române. Nouă luni am lucrat la acest proiect. Singur. Asta a fost în 1994.

Din proprie inițiativă, am inserat în lucrare figurile celor patru membri ai legendarei trupe britanice The Beatles. Adică pe John Lennon, Paul McCartney, George Harrison și Ringo Starr. Eu sunt un fan împătimit al Beatles, am crescut cu muzica lor, și am ținut neapărat să-i pictez, undeva în suita lui Mihai Viteazul.

A fost și un moment foarte amuzant, când a fost invitat la minister de ministru de atunci, Gheorghe Tinca, ambasadorul de atunci al Marii Britanii. S-a oprit și la pictura mea, și eu eram acolo. S-a uita îndelung, vădit interes și atunci i-am spus „Excelență, această lucrare care evocă un moment istoric de mare însemnătate pentru România, are și o componentă britanică”. „Cum, care?”, a exclamat curios ambasadorul. Și atunci i-am arătat pe beatleși. S-a amuzat copios, a râs și a spus că e ceva extraordinar și că i-a făcut mare plăcere să afle și să vadă acest lucru.

Din păcate, s-a făcut ceva vâlvă prin presă la acea dată, în 2004, și șeful Marelui Stat Major de atunci m-a chemat și mi-a zis „te rog frumos, mai modifică-le puțin fețele”. mai mare din minister, un general, mi-a spus că ar fi bine să mai „alterez” chipurile celor patru muzicieni britanic. Am făcut-o, că nu aveam încotro, dar George Harrison și Ringo Starr mai sunt încă și acum recognoscibili”.

A preluat și secția de sculptură

După un timp Valentin Tănase a fost numit șeful Studioului de Arte Plastice. Apoi, după ce s-au pensionat colegii săi, cei doi sculptori cu care a fost coleg ani de zile, s-a pus problema desființării Secției de sculptură, dar marele pictor s-a opus. „Și ce facem, cum facem?”, s-au întrebat mai marii din minister. „Fac eu și asta, preiau eu Sculptura”, le-a zis Valentin Tănase. Ulterior a mai angajat doi artiști plasticieni, specializați în sculptură și un tehnician ipsosar, salvând, astfel, atelierele de la desființare.

Valentin Tănase are, de altfel, lucrări remarcabile de sculptură. Monumentale, de mari dimensiuni, amplasate în mai multe locuri din București, dar și în alte orașe. Printre acestea, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din curtea Comenduirii Garnizoanei București de la intersecția dintre bulevardul Timișoara și strada Vasile Milea. Demn de amintit, de asemenea, și bustul Regelui Mihai I, din Piațeta „Regele Mihai I”, de pe Șoseaua Kiseleff, la inaugurarea căruia a fost prezentă însăși Majestatea Sa, ultimul Rege al României.

Zeci de sculpturi monumentale în toată țara

Și, într-o enumerare rezumată, consemnăm numeroase lucrări de sculptură (busturi monumentale, basoreliefuri, compoziții ronde-bosse, statui ecvestre, monumente de for public între care: busturile împăratului Traian, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Radu de la Afumați, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, regina Elisabeta, Carmen Sylva, Regele Mihai I, Regina Ana a României, Ioan I.Nistor, Dimitrie Maimarolu (arhitect român, 1859-1926), Mareșalul Alexandru Averescu, Regele  Ferdinand I, Monumentul Eroilor Români Căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial pe teritoriul Ungariei, de la Budapesta, Monumentul Topogeodezilor Militari, București, Monumentul Eroilor Militari Români Căzuți la Datorie, București, Monumentul ecvestru al lui Mihai Viteazul, București și Târgu Mureș, statuia generalului Gheorghe Mărdărescu, Cluj-Napoca, Monumentul Muzicii Românești, București.

Valentin Tănase are, în prezent, mai multe proiecte în derulare, printre care și realizarea unei statui de dimensiune mare, monumentală, care o reprezintă pe Ecaterina Teodoriu. Un prototip de ceva mai mult de un metro înălțime, din lut vopsit în bronz se află chiar în salonul și biroul său, dar încă nu este stabilit orașul și locul amplasării. Abia după aceasta, și după obținerea avizelor specific, precum și a sursei de finanțare, se va ocupa de lucru pentru creația finală.

Mai consemnăm aici și câteva din cele mai importante distincții primite de-a lungul vremii de către artist. Printre acestea, Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Comandor” în anul 2019, Medalia “Regele Mihai pentru fidelitate”  în anul 2014, ordinal “Meritul cultural în grad de cavaler” în anul 2015. De asemenea, este inclus in “Enciclopedia Artiștilor Romani Contemporani”, volumul al III-lea și in enciclopedia “ Who’s Who in Romania”- ediția 2002.

De ce refuză să mai cânte Angela Similea?
Urmăriți Impact.ro și pe
Cristian Botez
Este reporter special și corespondent Impact.ro, încă din iunie 2021. Pregătit pentru cele mai periculoase zone de război din lume, Cristian Botez s-a remarcat de-a lungul carierei sale prin...