17:13
Într-o singură clipă, a pierdut tot ce iubea pe lumea asta. Rănile lăsate de războiul început de Rusia nu se vor vindeca niciodată în sufletele ucrainenilor care și-au văzut părinții, bunicii, soțiile, frații, surorile, soții și copiii uciși de bombardamentele militarilor trimiși de Moscova. Ivan are 26 de ani și este polițist în Ucraina. Este singurul membru al familiei sale care a rămas în viață. Pentru el, coșmarul a început în cea de-a treia zi a conflictului militar. Ce l-a salvat și cum a reușit, abia după 15 zile, să își înmormânteze rudele.
Clădiri distruse, orașe rase de pe pământ, oameni încercând disperați să treacă granița în țările vecine, neștiind cum va arăta, pentru ei, viitorul. Sunt imagini pe care le primim zilnic, de aproape trei luni, din Ucraina. Mărturiile celor care au văzut cu ochii lor ororile războiului început de Rusia sunt aproape imposibil de ascultat, greu de acceptat ca fiind realitatea unei țări din Europa anului 2022.
Ivan Simoroz are 26 de ani și de aproape șase ani este polițist în orașul Borodianka, la aproape 50 de kilometri de Kiev. Era la serviciu, pe 26 februarie, în cea ce-a treia zi a războiului, când a auzit o bubuitură uriașă și a simțit cum pământul i se cutremura sub picioare. Peste doar câteva minute urma să plece acasă, să își petreacă pauza de prânz cu familia.
A pus mâna imediat pe telefon și a sunat acasă. Nimic. Telefoanele soției, mamei, tatălui, bunicului, bunicii, fratelui, toate erau în afara ariei de acoperire. Și-a sunat vecinii. Niciun răspuns. A pornit spre ei. Când a ajuns pe strada sa, a înțeles ce se întâmplase, de fapt. Locuința lui a fost prima distrusă de un bombardament al rușilor în acest oraș, iar întreaga sa familie a murit. I-a găsit, rând pe rând, sub dărâmături.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Am pornit spre casă si cand am ajuns am găsit doar ruine: pe stânga stătea moartă mama, în bucătărie, puțin mai in față, l-am găsit pe fratele meu, fără mâini și fără picioare. l-am identificat cu ajutorul câinelui care stătea lângă rămășițele lui. Mai târziu a murit și cainele.
Când am început sa caut printre dărâmături cu ajutorul colegilor mei de la secție și al pompierilor, am gasit-o si pe bunica, fără semne de viata”, i-a povestit polițistul lui Ilie Pintea, corespondent de război, trimisul special Radio România Actualități în Ucraina citat de Hotnews.
A sperat până în ultimul moment că fiica sa, un copil de un an și trei luni, care încă respira în momentul în care a fost scoasă de sub dărâmături, va supraviețui.
„O mătușa de a-mea a gasit și corpul fetiței mele, de un an si 3 luni. Încă răsufla. Credeam ca o vom putea salva, așa că am dus-o la spital, însă in scurt timp a murit și ea.
Puțin mai în față, am găsit-o si pe sotie, iar lângă cais am găsit corpul neînsuflețit al tatălui meu. Șase oameni au decedat in familia mea. La inceput a fost foarte greu. Nu puteam să inteleg de ce s-a intamplat asa”, a povestit Ivan.
Orașul a fost ocupat de ruși până la 1 aprilie. Ivan s-a întors de cinci ori, încercând să ridice trupurile de la morgă ca să își poată înmormânta familia.
„Până pe 1 aprilie au fost aici armatele rusești. Pe 1 Aprilie, am sosit aici si ei se retrăgeau. A fost foarte greu să îi inmormantez pe ai mei. De 5 ori am venit acasă. Morga era la Macarev, dar și morga a fost atacata.
Îmi era teamă să nu îi pierd si acolo. Am avut un coleg care m-a ajutat. Nu s-a temut sa vină cu mine. I-am inmormantat peste 15 zile.
De 5 ori am mers după ei și nu reuseam sa ii înmormântez, pentru că erau rușii acolo. Trupurile neînsuflețite au fost depuse la morga din orașul vecin, care între timp a fost și el atacat de armata rusă”, povestește Ivan.
Datoria l-a salvat de la moarte în acea zi. Acum, potrivit corespondentului RRA, polițistul s-a întors la locul de muncă și își continuă activitatea alături de colegi.
