13:27
Stresul ar putea fi pandemia secolului 21. Și asta, pentru simplul motiv că, oricât de incredibil ar părea, el este molipsitor. Altfel spus, îl putem „lua” de la o persoană stresată exact ca pe un virus. Cel puțin asta susține o analiză recentă, care a cercetat sistematic studiile făcute de-a lungul anilor în această chestiune și a găsit suficiente dovezi pentru o asemenea afirmație.
Știm deja destul bine ce înseamnă stresul pentru viața fiecăruia. Chiar dacă nu seamănă cu coronavirusul, el ar putea declanșa o adevărată pandemie cu consecințe ce încă nu pot fi cuantificate. De ce ne referim la stres ca la ceva de care ne-am putea molipsi?
Noi, oamenii, suntem empatici prin definiție, iar aceasta este o trăsătură fundamentală a modului în care construim relații unii cu alții. Majoritatea oamenilor oglindesc subconștient sentimentele celor din jurul lor și încearcă să gândească în felul în care aceștia gândesc.
Când asta merge prost, pot fi câteva semnale de alarmă, dar în afară de cazurile extreme, te poți trezi copleșit de anumite sentimente și stări negative prin simpla „vecinătate” cu persoane care trăiesc așa ceva. Pentru că stresul este, pur și simplu, ceva contagios.
El a devenit o realitate a vieții moderne. Știm că nu ne face bine și există o sumedenie de studii care demonstrează asta, doar că nu știm exact cum să luptăm împotriva lui.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Stresul constant sau prelungit este un factor important care contribuie la bolile de inimă și la erodarea sănătății în general. În timp, adrenalina eliberată de hormonii de stres creează o stare continuă de vigilență cu consecințe fiziologice dăunătoare.
Stresul poate ucide, deoarece este cunoscut faptul că duce la creșterea ritmului cardiac, probleme cardiovasculare, dificultăți de respirație și hipertensiune arterială.
De altfel, Centrul Național pentru Sănătate Complementară și Integrativă din SUA leagă stresul cronic de o serie de probleme grave de sănătate, de la afectarea dezvoltării și funcționării creierului și a sistemului imunitar, până la bolile cardiovasculare sau diabetul.
De asemenea, știința nu este lipsită de recomandări despre cum să scapi de stres, doar că nu toate funcționează sau nu sunt atât de simplu de pus în practică. Și, peste toate, stresul „se ia”.
Această idee este mai veche, dar o analiză complexă și recentă, efectuată de Jonas P. Nitschke and Jennifer A. Bartz și publicată în Neuroscience & Biobehavioral Reviews, a trecut în revistă în mod sistematic toate studiile și articolele științifice existente pe marginea acestui subiect. Iar cei doi au găsit o sumedenie de dovezi că stresul este, într-adevăr, contagios aproape ca un virus.
Unul din exemplele analizate de Nitschke și Bartz este un studiu din 2017, în care au fost colectate date de la 63 de subiecți care au fost puși să urmărească videoclipuri cu oameni care povesteau ceva. În tot acest timp, subiecților li se făceau electrocardiograme.
Înregistrările video au fost împărțite în trei categorii, cu vorbitorii într-o stare de lipsă de stres, stres sau post-stres. Rezultatele au arătat că atunci când observatorii priveau pe cineva aflat în suferință, propriile ritmuri cardiace au scăzut.
Acest lucru ar putea suna contradictoriu, pentru că, în mod normal, asociem stresul cu o frecvență cardiacă mai mare, însă cercetătorii au o explicație: „decelerația cardiacă (scăderea ritmului cardiac) poate indica un răspuns la stres înghețat”.
„Răspunsurile de decelerare cardiacă apar, în general, în situații în care nu este necesar niciun răspuns comportamental sau în perioadele de colectare a informațiilor”, s-a subliniat în studiu.
Aceasta este o dovadă importantă pentru a susține ideea de stres „care se ia”, însă autorii avertizează din nou că este nevoie de mai multe cercetări și că acest efect ar putea fi mediat „într-un mod mai complex decât era recunoscut anterior”.
Nitschke și Bartz subliniază, de asemenea, o altă piesă importantă a puzzle-ului: nu este încă foarte clar dacă stresul „la mâna a doua” are aceleași consecințe negative asupra sănătății ca stresul de primă mână.
În ciuda a ceea ce ai putea crede, ar exista, de fapt, unele beneficii în a împărtăși stresul cu cei din jurul nostru.
„Este fundamentul empatiei și, fără contagiune emoțională, ar fi mai greu de înțeles cu ce se confruntă ceilalți”, a declarat autorul principal al studiului din 2017, Stephanie Dimitroff, într-un interviu pentru Vogue.
Prin urmare, putem conchide că stresul este contagios, dar încă nu se cunoaște modul în care „se ia” și nici felul exact în care afectează persoana „infectată”.
