Una dintre casele emblematice ale Târgoviștei se află în apropierea Centrului Vechi al orașului, loc plin de monumente arhitecturale impresionante. Casa Sache Poroineanu nu se evidențiază prin arhitectură, ci mai degrabă prin poveștile de viață ale proprietarilor săi, dar și a vizitelor oamenilor importanți pe care i-a primit sub acoperișul său.
Casa, cu parter și etaj, se compune din patru camere. La finalul secolului al XIX-lea foișorul de intrare și pridvorul au fost înlocuite de un foișor deschis pe stâlpi de zidărie.
Sache Poroineanu, important om al vremii a primit în această casă vizita lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbey și a obținut sprijin material în refacerea monumentelor târgoviștene.
Deși Sache Poroineanu se naște și crește la Târgoviște, el devine un mare moșier care deține la vremea respectivă, domenii întinse în Dâmbovița, Ialomița, Ilfov și Romanați (astăzi o parte din județul Dolj). Moșierul va avea trei copii, Constantin, Sache și o fată Eufrosina.
Dintre cei trei, povestea de viață a lui Constantin impresionează și astăzi, la peste 100 de ani de la întâmplare. Constantin Poroineanu a fost în primul rând un. Pe tot parcursul vieții sale, el a avut mereu grijă fată de cei mai puțin favorizați de soartă, oferind des țăranilor şi copiilor săraci ajutoare bănești sau în natură.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Se spune că moșierul s-a sinucis după ce copiii săi, căsătoriți între ei fără ca nimeni să știe că sunt rude, s-au sinucis la aflarea crudului adevăr.
Tânărul Constantin Poroineanu pleacă la Paris, unde are o aventură cu o franțuzoaică. În urma aventurii se naște o fetiță, pe nume Mirabelle, însă Poroineanu se întoarce în țară pentru a avea grijă de afacerile familiei sale și nu mai știe nimic de fiica sa. Peste 20 de ani, fiul său legitim, Sergiu, pleacă și el la Paris unde se îndrăgostește de o franțuzoaică cu care se și căsătorește, în secret. Când vine acasă, doica, auzind povestea de iubire a tinerilor însurăței, pune cap la cap informațiile și ajunge la concluzia că Sergiu și Mirabelle sunt frate și soră.
”Pe când se afla la studii în capitala Franței, Constantin Poroineanu, pe atunci student, s-ar fi îndrăgostit de o pariziancă cu care a avut o aventură, deși el era căsătorit în țară şi avea chiar şi un băiat – Sergiu. Poroineanu s-a întors însă în ţară la familie, continuându-și viața şi afacerile din agricultură şi politică.
Viaţa şi-a urmat cursul, iar fiul său a ajuns, după ani, să calce pe urme tatălui: a plecat la Paris pentru a-şi termina studiile. Iar povestea se repetă: ajuns aici, fiul lui Constantin Poroineanu se îndrăgostește şi el de o studentă pariziancă ce fusese crescută doar de mamă, tatăl părăsindu-i dinainte de nașterea ei. De data aceasta, cei doi tineri se căsătoresc la Paris şi, ulterior, fiul o aduce pe proaspăta lui soţie acasă, în România, pentru a-i cunoaște părinții.
Doica băiatului şi-ar fi dat însă seama, punând cap la cap anumite detalii – printre care poveştile lor de viaţă, trăsăturile fizice şi de comportament etc. – că fiul şi nora lui Constantin Poroineanu sunt, de fapt – fraţi, fata fiind nimeni alta decât fiica lui Constantin Poroineanu din aventura sa de pe vremea când el fusese student la Paris”, spune Dana Roxana Nicula, istoric al Muzeului Romanaţiului din Caracal.
Povestea familiei Poroineanu se încheie tragic. La aflarea veștilor Sergiu o ucide pe soția și sora sa Mirabelle, apoi se împușcă. Tatăl, Constantin Poroineanu, neputând să suporte durerea pierderii copiilor săi, își face testamentul și se spânzură la vârsta de 65 de ani, în 1908.
