SPECIAL

SPECIAL. Celebre obiecte istorice cu valoare inestimabilă pierdute pentru totdeauna

Dan Mlădinoiu 08.10.2021, 15:36
SPECIAL. Celebre obiecte istorice cu valoare inestimabilă pierdute pentru totdeauna

În istorie, există obiecte fascinante adeseori de o valoare neprețuită, unele dintre ele demne de patrimoniul mondial, a căror faimă a înnobilat tezaurul de artă și cultură din întreaga lume.

Majoritatea lor se află astăzi în colecțiile unor prestigioase muzee și pot fi vizitate cu ușurință. Din nefericire, altele au avut un destin nefast, dispărând brusc din circuitul reputației și pe care nimeni nu le-a mai văzut vreodată.

Au devenit comori râvnite a fi repuse într-o bună zi pe “soclul” cuvenit, însă actualmente scoase din circulația admirației universale.

Care sunt câteva celebre obiecte istorice cu valoare inestimabilă pierdute pentru totdeauna

Florentinul

Este o piatră prețioasă, un diamant galben de 137,27 carate (n.red.-1 carat = 0,2 g) care i-ar fi aparținut lui Carol Temerarul, duce de Burgundia al Casei Valois în secolul al XV-lea. Ulterior s-a aflat în posesia Papei Iulius al II-lea, apoi a Mariei Tereza a Austriei, a reginei Franței, Maria Antoaneta, a lui Napoleon și a împărătesei Elisabeta a Austriei (Sissi). Inestimabila podoabă a dispărut în 1921, atunci când a părăsit Austria, pare-se pentru totdeauna. Nimeni nu poate preciza unde s-ar afla și dacă va mai apărea cândva.

Bijuteriile coroanei irlandeze

Acestea erau bijuterii create pentru ducele de Wellington în 1831. Înaltul aristocrat era obișnuit  să le poarte în timpul ceremoniilor oficiale. În 1907, prețiosul sipet în care erau păstrate bijuteriile a fost găsit gol, deschis și cu  cheia în lacăt. Hoțul a rămas nedescoperit pentru totdeauna. Nestematele valorează astăzi aproximativ 20 de milioane de dolari.

“Medusa” lui Leonardo Da Vinci

Este vorba despre un tablou pe care genialul Da Vinci l-ar fi pictat pe un scut de lemn în vremea tinereții sale. Respectiva operă a fost descrisă pentru prima dată de către istoricul de artă Giorgio Vasari, însă problema constă în faptul  că nu a fost nicicând văzută. Unii istorici au ajuns chiar să se îndoiască de existența ei. În orice caz, lucrarea a inspirat mulți alți pictori, cum ar fi ilustrul precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii, Michelangelo Merisi (Caravaggio), care și-a făcut propria versiune a creației marelui său precursor.

Honjo Masamune

Goro Masamune, care a trăit între secolele al XIII-lea și al XIV-lea, este considerat cel mai bun fierar din istoria Japoniei. El a dat numele katanelor (n.red.- sabie de samurai), deși arma a apărut, în perioada Muromachi (Ashikaga), 1336-1573,  pe care le-a falsificat, inclusiv titlul Honjo Masamune, cunoscut a fi o katana perfect măsluită.

Sabia medievală a ajuns să aparțină dinastiei Tokugawa, cea care a condus Japonia timp de 250 de ani. Familia  s-a văzut  nevoită  să renunțe la ea atunci când americanii au preluat controlul asupra Japoniei, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945. Învingătorii le-au interzis japonezilor să dețină arme, iar Honjo Masamune nu făcea excepție. Katana nu a mai fost văzută de atunci și nu se știe dacă este încă intactă sau  a fost topită.

Cupa Jules Rimet

Acesta este primul trofeu al Cupei Mondiale FIFA, numit în onoarea unuia dintre președinții forului fotbalistic al lumii. A fost furat pentru prima dată în 1966, în Anglia, dar a fost găsit de un câine într-un tufiș dintr-o grădină publică londoneză . După aceea, Braziliei, de trei ori câștigătoare a Cupei, i s-a permis să păstreze definitiv trofeul câștigat în 1970, după finala disputată contra Italiei. Un „pe viață” până în 1983, atunci când prețiosul obiect a fost furat din nou. De această dată, nu a mai putut fi recuperat, rămânând, pare-se pierdut pentru totdeauna.

Piesă aparținându-i lui Shakespeare

În anul 2010, o nouă piesă a fost adăugată în repertoriul renumitului dramaturg și poet, Shakespeare. Intitulată Double Falsehood (n.r – dubla falsitate) a fost de fapt scrisă și interpretată în 1727, la mai mult de un secol după moartea lui William, de către Lewis Theobald, un admirator declarat, impresar al lui Shakespeare.

Theobald a explicat la acea vreme că piesa lui se baza pe o lucrare a idolului său, iar experții au recunoscut că într-adevăr există stilul shakeasperian în acest text. Se crede că piesa originală care l-a inspirat pe Theobald se numește acum Cardenio, o lucrare despre care este știut că a existat, dar care nu a fost niciodată găsită.

Omul din Peking

Sub această misterioasă denumire se ascunde o uriașă colecție de 183 de fosile Homo Erectus descoperită în 1921 în China, despre care se estimează că are o vechime cuprinsă între 400.000 și 780.000 de ani. O adevărată comoară pentru știință.

Un tezaur  atât de bine păzit încât, în 1941, s-a dorit a-i fi transportate prețioasele piese  în Statele Unite pentru a le proteja de înaintarea armatei japoneze în țară. Un lucru cert este acela că milenarele resturi umane nu au ajuns niciodată la destinație.

Vești neconfirmate oficial spun că oasele au fost îngropate undeva în China și apoi acoperite de clădiri în timpul industrializării regiunii, însă rămân la nivel de simple zvonuri. Probabil că adevărul nu va fi vreodată scos la suprafață.

 Portretul unui tânăr pictat de Rafael

Rafael este unul dintre cei mai mari pictori ai Renașterii, iar a pierde una dintre lucrările sale înseamnă a pierde un prețios fragment din istorie. Exact acest lucru s-a întâmplat cu “Portretul unui tânăr”, o pictură în ulei pe care realizat-o ​​în 1515. Tabloul a fost furat în 1939 de către guvernatorul nazist al Poloniei, Hans Frank, care l-a folosit pentru a-și decora reședința.

În 1945, când Germania a fost învinsă, s- a pierdut și urma operei de artă. Hans Frank fusese arestat, picturile furate aparținând lui Da Vinci și Rembrandt fuseseră găsite la el, dar “uleiul” lui Raphael dispăruse. Astăzi, se crede că portretul a fost distrus, dar în 1999, dealerul de artă Daniel Wildenstein a susținut că știe identitatea celui ce îl avea în posesie.

Șansa, inspirația si tenacitatea unui cercetător, om de știință sau istoric pot, teoretic, să redea omenirii asemenea comori. Cum și când, iată întrebări la care nimeni nu ar putea da un răspuns, cel puțin până în acest moment.

(surse: livescience.com, newyorker.com)